Dovadă și credință
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că este soare pe cer, când lumina și binecuvântările lui se văd și se simt pretutindeni și de către orice vietate?
Ce ar însemna să dovedești cuiva că există aerul care nu se vede și nu se poate pipăi,
- dar fără de care nu poate exista nimic?
Orice om sănătos n-are nevoie nici de dovezi și nici de explicații pentru acestea pentru că fără ele n-ar fi viață.
Așa este și cu Dumnezeu.
2 - Când este vorba despre existența lui Dumnezeu, oare cum să privești și oare cum să încerci a le explica dovezi,
acelora care nu cred?
Pentru că mi se pare nu numai atât de lipsită de rost încercarea de a dovedi ceea ce este mai strălucit decât soarele și mai pretutindeni ca aerul,
- ci mi se pare și rușinos de degradant a privi pe cineva chiar până la nivelul la care aceste adevăruri cer dovezi.
3 - Slavă veșnică Ție Dumnezeul nostru care ne privești de pretutindeni prin toți ochii minunilor create de Tine
- și pe care ochii noștri Te pot vedea pretutindeni, ca pe Cel mai apropiat, mai tare și mai bun Binefăcător al nostru.
Slavă Ție care nouă ne-ai arătat așa de limpede Fața Ta și prezența Ta, încât nu mai avem nevoie niciodată de nici un fel de dovadă.
Nici măcar a minunii, pentru a Te putea crede și iubi - cu toată inima noastră.
4 - Ai milă nemărginită Doamne față de toate aceste nefericite creaturi ale Tale
care sunt atât de lipsite de vedere
și de minte
încât nu Te pot vedea și nu Te pot crede pe Tine.
5 - Pune Doamne lumină în ochii și în mintea celor ce au pierdut-o pe cea dintâi cu care i-ai trimis în existența aceasta.
Pentru ca să nu treacă în cealaltă existență fără ea,
și să nu bâjbâie și Acolo, într-un întuneric și mai nefericit ca acesta în care bâjbâie acum.
Iar celor care încă n-au pierdut-o, ajută-le să n-o piardă.
6 - Tu Atotputernic și Bun Dumnezeu, ai făcut în cea dintâi Zi din Timp cea dintâi minune din Zidirea Ta: Lumina.
Și Tu ai făcut ca ea să fie așezată la hotarul celor două lumi pe care aveai să le alcătuiești,
ca prin ea să le dai amândurora viața, frumusețea și bucuria.
Și prin ea Tu să le primenești mereu
și să le binecuvântezi cu neîncetată întinerire și încântare,
din cele mai adânci stări ale lor
până în cele mai înalte.
7 - Tu Doamne faci ca Înțelepciunea să fie mereu aceea prin care toate frumusețile să fie prețuite și simțite, cuprinse și gustate din plin.
Ce conștientă de sine este înțelepciunea Ta. Ferice de cel căruia i-ai dat-o.
8 - Lumina Inteligenței care vine de Sus de la Tine Părintele Inteligențelor (Iacov 1, 17 și 3, 17),
- este singura călăuzitoare fericită a tuturor celorlalte virtuți. Prin ea fiecare ajunge conștientă de sine însăși.
Prin această lumină toate celelalte capătă ordine, frumusețe și folos, atât pe dinăuntrul cât și pe dinafara lor.
Prin ea totul se desfășoară rânduit, armonios și rodnic, atât pentru existența aceasta cât și pentru existența cealaltă.
Fără ea totul se pierde în haos, în dezordine, în întuneric.
9 - Tu Doamne faci Primăvara,
Tu faci Tinerețea prin care totul se primenește luminos și zâmbitor,
care încântă și înfrumusețează totul prin nădejde și nevinovăție,
care umple adâncul tuturor celor văzute, de tainica trăire a celor nevăzute
și umple clipele celor trecătoare de fiorul divin al celor eterne.
10 - Când sufletul este plin de o cerească strălucire, aceasta se răsfrânge și prin trup luminându-l.
O, cum strălucesc chiar și înaintea oamenilor, ochii trupești ai celor care Te-au cuprins pe Tine în ochii sufletului lor!
11 - Tu Doamne faci Vara,
adică bărbăția și maturitatea, în care tot ce este sănătos se rotunjește, crescând în putere și în întindere.
Tu lărgești orizonturile priceperii,
Tu înseninezi zarea cunoașterii noastre.
12 - Tu ne zidești temeinic și sănătos bărbăția hotărârilor cinstite și îndrăznețe.
Tu adâncești în toate, frumusețea trecerii de la gingășie la seriozitate,
dând înfățișării și roadelor lor o tot mai prețioasă strălucire.
13 - Tu Doamne faci Toamna,
Tu aduci o vreme în care fiecare creatură a Ta, să arate în afară, ceea ce a avut înăuntrul ei.
Să dovedească cu rodul, ceea ce a spus cu floarea și frunza.
Să aibă prilejul de a înapoia lui Dumnezeu în rod ceea ce a primit de la El prin soare.
14 - Tu rânduiești Doamne vremea încercării în care înfrunzărirea vorbelor este înlăturată,
ca să se vadă sub ele cât și cum s-a împlinit rodul,
rodul aflat la umbra lor, în vremea unei îndelungi trăiri,
adică ceea ce este prețios și durabil,
din noi
și dintre noi...
15 - Și Tu Doamne faci Iarna.
Tu ai făcut ca după toate acestea să vină o odihnă pentru cele trainice
și un îngheț pentru cele trecătoare.
16 - Iarna odihnește și transformă pe cele ce nu mor, pregătindu-le pentru o nouă tinerețe și o nouă roadă.
Iarna face o dreaptă alegere
și o veșnică așezare.
17 - Nu este faptă sau cuvânt al nostru de care să nu se bucure cineva.
De unele se bucură Satana,
de altele Se bucură Domnul Dumnezeu.
De unele se bucură stricăciunea,
de altele se bucură virtutea.
De unele se bucură cei răi,
de altele se bucură cei buni...
- Și așa va fi, de la acestea și răsplata ce o vom primi pentru ea.
18 - Nu există om de care să nu se bucure cineva.
Nu există viață sau moarte, de care să nu aibă cineva un folos.
Nu există nimic din care să nu aibă cineva un câștig sau o bucurie.
Dar nu este totuna pentru noi, dacă bucurăm cu faptele și cu vorbele noastre pe Dumnezeu sau pe diavolul.
19 - Desigur noi putem sluji după voie, ori lui Hristos, ori lui Satana.
Putem face ori binele ori răul,
putem să binecuvântăm Numele Domnului Dumnezeu sau putem să-L blestemăm.
Dar acest lucru, dacă pare acum pentru mulți fără prea mare însemnătate,
vine ziua când se va vedea totuși cât de mare a fost.
20 - Vine ziua când se va vedea cât de deosebit lucru a fost a-I sluji lui Dumnezeu,
A-L bucura pe Dumnezeu - sau a-L întrista.
A folosi lui Hristos, - sau a folosi diavolului.
Ce cumplită va fi atunci trezirea celor nepăsători acum!
Tu semenul meu, care ești încă viu și mai poți, auzi, trezește-te și vino la Domnul, ca să nu bucuri pe Satana - fiindcă aceasta ți-ar fi spre plânsul și scrâșnirea dinților tăi pe veșnicie în chinurile iadului.
Dumnezeu să-ți ajute să vii acum la El.
Amin.