Dovadă şi credinţă
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că este soare pe cer, când lumina şi binecuvântările lui se văd şi se simt pretutindeni şi de către orice vietate?
Ce ar însemna să dovedeşti cuiva că există aerul care nu se vede şi nu se poate pipăi,
- dar fără de care nu poate exista nimic?
Orice om sănătos n-are nevoie nici de dovezi şi nici de explicaţii pentru acestea pentru că fără ele n-ar fi viaţă.
Aşa este şi cu Dumnezeu.
2 - Când este vorba despre existenţa lui Dumnezeu, oare cum să priveşti şi oare cum să încerci a le explica dovezi,
acelora care nu cred?
Pentru că mi se pare nu numai atât de lipsită de rost încercarea de a dovedi ceea ce este mai strălucit decât soarele şi mai pretutindeni ca aerul,
- ci mi se pare şi ruşinos de degradant a privi pe cineva chiar până la nivelul la care aceste adevăruri cer dovezi.
3 - Slavă veşnică Ţie Dumnezeul nostru care ne priveşti de pretutindeni prin toţi ochii minunilor create de Tine
- şi pe care ochii noştri Te pot vedea pretutindeni, ca pe Cel mai apropiat, mai tare şi mai bun Binefăcător al nostru.
Slavă Ţie care nouă ne-ai arătat aşa de limpede Faţa Ta şi prezenţa Ta, încât nu mai avem nevoie niciodată de nici un fel de dovadă.
Nici măcar a minunii, pentru a Te putea crede şi iubi - cu toată inima noastră.
4 - Ai milă nemărginită Doamne faţă de toate aceste nefericite creaturi ale Tale
care sunt atât de lipsite de vedere
şi de minte
încât nu Te pot vedea şi nu Te pot crede pe Tine.
5 - Pune Doamne lumină în ochii şi în mintea celor ce au pierdut-o pe cea dintâi cu care i-ai trimis în existenţa aceasta.
Pentru ca să nu treacă în cealaltă existenţă fără ea,
şi să nu bâjbâie şi Acolo, într-un întuneric şi mai nefericit ca acesta în care bâjbâie acum.
Iar celor care încă n-au pierdut-o, ajută-le să n-o piardă.
6 - Tu Atotputernic şi Bun Dumnezeu, ai făcut în cea dintâi Zi din Timp cea dintâi minune din Zidirea Ta: Lumina.
Şi Tu ai făcut ca ea să fie aşezată la hotarul celor două lumi pe care aveai să le alcătuieşti,
ca prin ea să le dai amândurora viaţa, frumuseţea şi bucuria.
Şi prin ea Tu să le primeneşti mereu
şi să le binecuvântezi cu neîncetată întinerire şi încântare,
din cele mai adânci stări ale lor
până în cele mai înalte.
7 - Tu Doamne faci ca Înţelepciunea să fie mereu aceea prin care toate frumuseţile să fie preţuite şi simţite, cuprinse şi gustate din plin.
Ce conştientă de sine este înţelepciunea Ta. Ferice de cel căruia i-ai dat-o.
8 - Lumina Inteligenţei care vine de Sus de la Tine Părintele Inteligenţelor (Iacov 1, 17 şi 3, 17),
- este singura călăuzitoare fericită a tuturor celorlalte virtuţi. Prin ea fiecare ajunge conştientă de sine însăşi.
Prin această lumină toate celelalte capătă ordine, frumuseţe şi folos, atât pe dinăuntrul cât şi pe dinafara lor.
Prin ea totul se desfăşoară rânduit, armonios şi rodnic, atât pentru existenţa aceasta cât şi pentru existenţa cealaltă.
Fără ea totul se pierde în haos, în dezordine, în întuneric.
9 - Tu Doamne faci Primăvara,
Tu faci Tinereţea prin care totul se primeneşte luminos şi zâmbitor,
care încântă şi înfrumuseţează totul prin nădejde şi nevinovăţie,
care umple adâncul tuturor celor văzute, de tainica trăire a celor nevăzute
şi umple clipele celor trecătoare de fiorul divin al celor eterne.
10 - Când sufletul este plin de o cerească strălucire, aceasta se răsfrânge şi prin trup luminându-l.
O, cum strălucesc chiar şi înaintea oamenilor, ochii trupeşti ai celor care Te-au cuprins pe Tine în ochii sufletului lor!
11 - Tu Doamne faci Vara,
adică bărbăţia şi maturitatea, în care tot ce este sănătos se rotunjeşte, crescând în putere şi în întindere.
Tu lărgeşti orizonturile priceperii,
Tu înseninezi zarea cunoaşterii noastre.
12 - Tu ne zideşti temeinic şi sănătos bărbăţia hotărârilor cinstite şi îndrăzneţe.
Tu adânceşti în toate, frumuseţea trecerii de la gingăşie la seriozitate,
dând înfăţişării şi roadelor lor o tot mai preţioasă strălucire.
13 - Tu Doamne faci Toamna,
Tu aduci o vreme în care fiecare creatură a Ta, să arate în afară, ceea ce a avut înăuntrul ei.
Să dovedească cu rodul, ceea ce a spus cu floarea şi frunza.
Să aibă prilejul de a înapoia lui Dumnezeu în rod ceea ce a primit de la El prin soare.
14 - Tu rânduieşti Doamne vremea încercării în care înfrunzărirea vorbelor este înlăturată,
ca să se vadă sub ele cât şi cum s-a împlinit rodul,
rodul aflat la umbra lor, în vremea unei îndelungi trăiri,
adică ceea ce este preţios şi durabil,
din noi
şi dintre noi...
15 - Şi Tu Doamne faci Iarna.
Tu ai făcut ca după toate acestea să vină o odihnă pentru cele trainice
şi un îngheţ pentru cele trecătoare.
16 - Iarna odihneşte şi transformă pe cele ce nu mor, pregătindu-le pentru o nouă tinereţe şi o nouă roadă.
Iarna face o dreaptă alegere
şi o veşnică aşezare.
17 - Nu este faptă sau cuvânt al nostru de care să nu se bucure cineva.
De unele se bucură Satana,
de altele Se bucură Domnul Dumnezeu.
De unele se bucură stricăciunea,
de altele se bucură virtutea.
De unele se bucură cei răi,
de altele se bucură cei buni...
- Şi aşa va fi, de la acestea şi răsplata ce o vom primi pentru ea.
18 - Nu există om de care să nu se bucure cineva.
Nu există viaţă sau moarte, de care să nu aibă cineva un folos.
Nu există nimic din care să nu aibă cineva un câştig sau o bucurie.
Dar nu este totuna pentru noi, dacă bucurăm cu faptele şi cu vorbele noastre pe Dumnezeu sau pe diavolul.
19 - Desigur noi putem sluji după voie, ori lui Hristos, ori lui Satana.
Putem face ori binele ori răul,
putem să binecuvântăm Numele Domnului Dumnezeu sau putem să-L blestemăm.
Dar acest lucru, dacă pare acum pentru mulţi fără prea mare însemnătate,
vine ziua când se va vedea totuşi cât de mare a fost.
20 - Vine ziua când se va vedea cât de deosebit lucru a fost a-I sluji lui Dumnezeu,
A-L bucura pe Dumnezeu - sau a-L întrista.
A folosi lui Hristos, - sau a folosi diavolului.
Ce cumplită va fi atunci trezirea celor nepăsători acum!
Tu semenul meu, care eşti încă viu şi mai poţi, auzi, trezeşte-te şi vino la Domnul, ca să nu bucuri pe Satana - fiindcă aceasta ţi-ar fi spre plânsul şi scrâşnirea dinţilor tăi pe veşnicie în chinurile iadului.
Dumnezeu să-ţi ajute să vii acum la El.
Amin.