Lărgime și îngustime
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Inima adevăratului credincios nu este îngustă, egoistă și părtinitoare.
Ci ea este curată și largă, căci dorește fericirea tuturor aleșilor lui Dumnezeu.
Este altruistă, pentru că se poate bucura deplin numai atunci când întreg poporul său este bucuros...
Și este nepărtinitoare, pentru că luptă și se roagă, suferă și dorește ca toți oamenii să fie mântuiți,
ajungând și dorind să moștenească binecuvântările Dumnezeiești, împreună cu toți.
2 - Adevăratul credincios privește pe cei puțini,
se bucură de cei mai mulți
- și crede pentru toți.
Privește pe cei aleși pentru că este în mijlocul lor, unit cu ei, lucrând, luptând și rugându-se împreună cu ei.
Se bucură cu tot poporul său, pentru că toată această luptă și jertfă a sa, este în mijlocul acestui popor, spre ridicarea și înaintarea lui
și se bucură de bucuria și fericirea poporului său întreg.
3 - Adevăratul credincios se laudă în nădejdea că Bunătatea lui Dumnezeu va sprijini lupta sa
și a tuturor celorlalți frați ai săi credincioși,
- lupta lor frumoasă dusă într-o simțire, într-un gând și pentru o singură și mare dorință: - bucuria și mântuirea tuturor oamenilor,
fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu.
4 - Cel credincios pornește de la cei puțini aleși de la frații săi,
dar nu rămâne închis numai în acest fel sectar și îngust de a vedea,
nu rămâne rupt de năzuințele poporului său,
nici departe de interesul pentru alții,
- ci luptă și moare pentru marea țintă: mântuirea tuturor.
5 - Simțindu-și puternic răspunderea, dragostea și părtășia lui strânsă cu poporul său și cu soarta concetățenilor lui, adevăratul credincios lucrează pentru fericirea alor săi,
apoi cu răspunderea față de soarta întregii omeniri, el trăiește și lucrează potrivit acestor datorii sfinte, spre mântuirea lumii întregi.
6 - Frate credincios,
fii în mijlocul alor tăi, unit cu ei, harnic și statornic între ei, cu dorința de a-i ajuta pe toți.
Îmbrățișează cu dragoste întreg poporul tău
și fă tot ce poți, pentru toată omenirea.
Nu căuta numai folosul alor tăi
- și mai ales nu-l căuta păgubind pe alții,
- căci aceasta este o mârșăvie înaintea lui Dumnezeu care îi iubește pe toți oamenii...
Și nu va fi spre nici un bine chiar pentru tine și ai tăi.
7 - Nu iubi numai pe cei aleși, ci deprinde-ți inima să îmbrățișeze și să iubească întreg poporul în mijlocul căruia te-ai născut și trăiești,
8 - Învață să nu te rogi numai pentru tine și numai tot pentru ai tăi,
ci cuprinde totdeauna în rugăciunile tale, pe tot poporul tău, pe toți conducătorii puși de Dumnezeu peste el,
și pe toți nenorociții lui, care au nevoie de mântuire
și pe toți tinerii lui, care au nevoie de lumină
și pe toate mamele lui și învățătorii lui
și pe toți părinții și păstorii lui,
fiindcă de aceștia depinde în mare măsură viitorul neamului tău
și fericirea lui și a ta.
9 - Deprinde-te să cuprinzi în rugăciunile tale întreaga omenire, cu toate trebuințele tuturor oamenilor, semenii tăi.
Căci învățând să te rogi pentru toți, vei învăța să-i și iubești pe toți,
și vei învăța să cauți binele tuturor, cu o inimă plină de bunătate și de lărgime,
ca un adevărat fiu al lui Dumnezeu.
10 - Te slăvim pe Tine Domnul și Dumnezeul nostru, pentru poporul în care ai făcut să ne naștem, să trăim și să lucrăm,
pentru că prin limba lui am primit Cuvântul Tău
și printre fiii lui avem frații noștri cei mai buni,
avem părinții și fiii noștri,
și avem căminul și pâinea noastră.
11 - Și Te rugăm neîncetat Domnul și Dumnezeul nostru pentru fericirea poporului nostru, pentru dragostea și unitatea lui,
pentru belșugul, pacea și bunăstarea lui,
fiindcă numai când tot poporul nostru are aceste bunuri, atunci ne putem și noi bucura în liniște de viața cu Tine.
Și prin toate acestea Te rugăm, dorind mântuirea sufletului tuturor oamenilor de pe tot pământul.
Căci toți sunt frații noștri și fiii Tăi.
12 - Gândul cel scump al lui Dumnezeu,
cu care a ales pe poporul Său încă din părintele lui Avraam,
era ca prin acest popor să-Și facă vestit și cunoscut între toate celelalte popoare Numele Său și Cunoașterea Sa (Facere 17, 5; Rom. 4, 17).
Dar ce trist au zădărnicit mai marii lor, planul lui Dumnezeu!
Vai de mai marii unui popor, care zădărnicesc planurile mântuitoare pe care Dumnezeu le are cu poporul acela!
13 - Învățătura cea desăvârșită are nevoie de o dovadă trăită,
pentru ca cei care aud această învățătură, să o primească cu bucurie,
văzând cu ochii lor ce viață fericită dă ea celor ce o îmbrățișează...
Fără această dovadă, cea mai frumoasă învățătură, rămâne zadarnică.
14 - Încercarea cea dintâi, a Vechiului Testament, cu vechiul popor evreu, a reușit prea puțin.
Din cauza nesupunerii lor față de poruncile și legile pe care trebuiau să le trăiască, întocmai și cu toții,
- ei cu toții au zădărnicit frumoasele gânduri pentru ei
15 - La plinirea vremii rânduite mai dinainte,
a venit Noul Adam - Fiul și Dumnezeul ascultării depline, Isus Hristos, din Coasta căruia,
odată cu Sângele și Apa, s-a născut neamul cel sfânt, poporul cel nou, moștenirea cea veșnică,
- adică Biserica cea vie a lui Hristos.
16 - Biserica Lui cea Una, cea curată și binecuvântată, cea vie și lucrătoare,
împrăștiată peste tot pământul,
prigonită de toți
și străină pretutindeni,
- dar împlinind cu scumpătate prin învățătura Lui pe care o păstrează neschimbată
și prin trăirea voii Sale de către cei care Îi sunt, din inimă, părtași cu fapta și cu adevărul,
ea împlinește în lume acum strălucit sau umbrit - voia lui Dumnezeu.
17 - În multe din împrejurările sale, poporul evreu a avut parte de multă apăsare
și adeseori au fost împrăștiați, trăind ca străini viața cea amară a despărțirilor...
Tot așa în viața sa de pe pământ, Biserica lui Hristos are mereu parte și ea de apăsare și de împrăștieri.
18 - Și după cum a venit o vreme că vechiul popor împrăștiat a fost strâns, și din toate robiile au fost scăpați,
tot așa va veni foarte curând vremea când
- cu atât mai mult pe Noul Său popor,
Dumnezeul lui, îl va scăpa și îl va strânge în Patria Sa veșnică la o veșnică slobozenie și unitate (Gal. 4, 25; Apoc. 21),
fiindcă așa a promis. Și El Își va împlini promisiunea!
19 - Toți cei care prin harul lui Dumnezeu, dat Bisericii lui Hristos, sunt credincioși trăitori ai voii Sale,
printr-o naștere ca din nou, (adică taina Pocăinței),
printr-o cotitură puternică îndreptătoare,
printr-o statornică și evlavioasă ascultare de Cuvântul Voii Sale, și identificarea cu Isus,
20 - În inimile tuturor aleșilor lui Hristos, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată prin Duhul Sfânt
și ea locuiește acolo în chip statornic.
Iar în gurile lor, ea aduce neîncetat laudele Numelui Său Sfânt,
- pentru că bunătățile și îndurările Lui sunt peste ei neîncetat.
Așa zic cei răscumpărați cu adevărat.
Harul Său veșnic să fie cu ei cu toți.
Amin.