Lărgime şi îngustime
Traian Dorz - Cununile Slăvite
1 - Inima adevăratului credincios nu este îngustă, egoistă şi părtinitoare.
Ci ea este curată şi largă, căci doreşte fericirea tuturor aleşilor lui Dumnezeu.
Este altruistă, pentru că se poate bucura deplin numai atunci când întreg poporul său este bucuros...
Şi este nepărtinitoare, pentru că luptă şi se roagă, suferă şi doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi,
ajungând şi dorind să moştenească binecuvântările Dumnezeieşti, împreună cu toţi.
2 - Adevăratul credincios priveşte pe cei puţini,
se bucură de cei mai mulţi
- şi crede pentru toţi.
Priveşte pe cei aleşi pentru că este în mijlocul lor, unit cu ei, lucrând, luptând şi rugându-se împreună cu ei.
Se bucură cu tot poporul său, pentru că toată această luptă şi jertfă a sa, este în mijlocul acestui popor, spre ridicarea şi înaintarea lui
şi se bucură de bucuria şi fericirea poporului său întreg.
3 - Adevăratul credincios se laudă în nădejdea că Bunătatea lui Dumnezeu va sprijini lupta sa
şi a tuturor celorlalţi fraţi ai săi credincioşi,
- lupta lor frumoasă dusă într-o simţire, într-un gând şi pentru o singură şi mare dorinţă: - bucuria şi mântuirea tuturor oamenilor,
fiindcă aceasta este voia lui Dumnezeu.
4 - Cel credincios porneşte de la cei puţini aleşi de la fraţii săi,
dar nu rămâne închis numai în acest fel sectar şi îngust de a vedea,
nu rămâne rupt de năzuinţele poporului său,
nici departe de interesul pentru alţii,
- ci luptă şi moare pentru marea ţintă: mântuirea tuturor.
5 - Simţindu-şi puternic răspunderea, dragostea şi părtăşia lui strânsă cu poporul său şi cu soarta concetăţenilor lui, adevăratul credincios lucrează pentru fericirea alor săi,
apoi cu răspunderea faţă de soarta întregii omeniri, el trăieşte şi lucrează potrivit acestor datorii sfinte, spre mântuirea lumii întregi.
6 - Frate credincios,
fii în mijlocul alor tăi, unit cu ei, harnic şi statornic între ei, cu dorinţa de a-i ajuta pe toţi.
Îmbrăţişează cu dragoste întreg poporul tău
şi fă tot ce poţi, pentru toată omenirea.
Nu căuta numai folosul alor tăi
- şi mai ales nu-l căuta păgubind pe alţii,
- căci aceasta este o mârşăvie înaintea lui Dumnezeu care îi iubeşte pe toţi oamenii...
Şi nu va fi spre nici un bine chiar pentru tine şi ai tăi.
7 - Nu iubi numai pe cei aleşi, ci deprinde-ţi inima să îmbrăţişeze şi să iubească întreg poporul în mijlocul căruia te-ai născut şi trăieşti,
8 - Învaţă să nu te rogi numai pentru tine şi numai tot pentru ai tăi,
ci cuprinde totdeauna în rugăciunile tale, pe tot poporul tău, pe toţi conducătorii puşi de Dumnezeu peste el,
şi pe toţi nenorociţii lui, care au nevoie de mântuire
şi pe toţi tinerii lui, care au nevoie de lumină
şi pe toate mamele lui şi învăţătorii lui
şi pe toţi părinţii şi păstorii lui,
fiindcă de aceştia depinde în mare măsură viitorul neamului tău
şi fericirea lui şi a ta.
9 - Deprinde-te să cuprinzi în rugăciunile tale întreaga omenire, cu toate trebuinţele tuturor oamenilor, semenii tăi.
Căci învăţând să te rogi pentru toţi, vei învăţa să-i şi iubeşti pe toţi,
şi vei învăţa să cauţi binele tuturor, cu o inimă plină de bunătate şi de lărgime,
ca un adevărat fiu al lui Dumnezeu.
10 - Te slăvim pe Tine Domnul şi Dumnezeul nostru, pentru poporul în care ai făcut să ne naştem, să trăim şi să lucrăm,
pentru că prin limba lui am primit Cuvântul Tău
şi printre fiii lui avem fraţii noştri cei mai buni,
avem părinţii şi fiii noştri,
şi avem căminul şi pâinea noastră.
11 - Şi Te rugăm neîncetat Domnul şi Dumnezeul nostru pentru fericirea poporului nostru, pentru dragostea şi unitatea lui,
pentru belşugul, pacea şi bunăstarea lui,
fiindcă numai când tot poporul nostru are aceste bunuri, atunci ne putem şi noi bucura în linişte de viaţa cu Tine.
Şi prin toate acestea Te rugăm, dorind mântuirea sufletului tuturor oamenilor de pe tot pământul.
Căci toţi sunt fraţii noştri şi fiii Tăi.
12 - Gândul cel scump al lui Dumnezeu,
cu care a ales pe poporul Său încă din părintele lui Avraam,
era ca prin acest popor să-Şi facă vestit şi cunoscut între toate celelalte popoare Numele Său şi Cunoaşterea Sa (Facere 17, 5; Rom. 4, 17).
Dar ce trist au zădărnicit mai marii lor, planul lui Dumnezeu!
Vai de mai marii unui popor, care zădărnicesc planurile mântuitoare pe care Dumnezeu le are cu poporul acela!
13 - Învăţătura cea desăvârşită are nevoie de o dovadă trăită,
pentru ca cei care aud această învăţătură, să o primească cu bucurie,
văzând cu ochii lor ce viaţă fericită dă ea celor ce o îmbrăţişează...
Fără această dovadă, cea mai frumoasă învăţătură, rămâne zadarnică.
14 - Încercarea cea dintâi, a Vechiului Testament, cu vechiul popor evreu, a reuşit prea puţin.
Din cauza nesupunerii lor faţă de poruncile şi legile pe care trebuiau să le trăiască, întocmai şi cu toţii,
- ei cu toţii au zădărnicit frumoasele gânduri pentru ei
15 - La plinirea vremii rânduite mai dinainte,
a venit Noul Adam - Fiul şi Dumnezeul ascultării depline, Isus Hristos, din Coasta căruia,
odată cu Sângele şi Apa, s-a născut neamul cel sfânt, poporul cel nou, moştenirea cea veşnică,
- adică Biserica cea vie a lui Hristos.
16 - Biserica Lui cea Una, cea curată şi binecuvântată, cea vie şi lucrătoare,
împrăştiată peste tot pământul,
prigonită de toţi
şi străină pretutindeni,
- dar împlinind cu scumpătate prin învăţătura Lui pe care o păstrează neschimbată
şi prin trăirea voii Sale de către cei care Îi sunt, din inimă, părtaşi cu fapta şi cu adevărul,
ea împlineşte în lume acum strălucit sau umbrit - voia lui Dumnezeu.
17 - În multe din împrejurările sale, poporul evreu a avut parte de multă apăsare
şi adeseori au fost împrăştiaţi, trăind ca străini viaţa cea amară a despărţirilor...
Tot aşa în viaţa sa de pe pământ, Biserica lui Hristos are mereu parte şi ea de apăsare şi de împrăştieri.
18 - Şi după cum a venit o vreme că vechiul popor împrăştiat a fost strâns, şi din toate robiile au fost scăpaţi,
tot aşa va veni foarte curând vremea când
- cu atât mai mult pe Noul Său popor,
Dumnezeul lui, îl va scăpa şi îl va strânge în Patria Sa veşnică la o veşnică slobozenie şi unitate (Gal. 4, 25; Apoc. 21),
fiindcă aşa a promis. Şi El Îşi va împlini promisiunea!
19 - Toţi cei care prin harul lui Dumnezeu, dat Bisericii lui Hristos, sunt credincioşi trăitori ai voii Sale,
printr-o naştere ca din nou, (adică taina Pocăinţei),
printr-o cotitură puternică îndreptătoare,
printr-o statornică şi evlavioasă ascultare de Cuvântul Voii Sale, şi identificarea cu Isus,
20 - În inimile tuturor aleşilor lui Hristos, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată prin Duhul Sfânt
şi ea locuieşte acolo în chip statornic.
Iar în gurile lor, ea aduce neîncetat laudele Numelui Său Sfânt,
- pentru că bunătăţile şi îndurările Lui sunt peste ei neîncetat.
Aşa zic cei răscumpăraţi cu adevărat.
Harul Său veşnic să fie cu ei cu toţi.
Amin.