Cât m-a durut!
Traian Dorz - Hristos - Luminătorul nostru
Cât m-a durut întotdeauna
văzând în locul cel curat
respingătoarea-nfăţişare
a tot ce creşte din păcat!
Cât m-a durut văzând un suflet
cândva frumos, acum căzut
păcatul i-a zdrobit frumseţea
ajuns de nerecunoscut.
Cât m-a durut privind la starea
cândva înaltă în Hristos
şi-acum păcatul pustiind-o
ajuns-a iadul cel mai jos.
Cât m-a durut văzând cum fraţii
ce se iubeau cândva cu dor
îşi calcă tot mai fără milă
comoara şi iubirea lor.
Cât m-a durut când scumpe gânduri
şi dragi fiinţe s-au pierdut
sau ceasuri sfinte, sau prilejuri
cât m-a durut, cât m-a durut...
Şi totuşi sunt şi-acum atâtea
cântări ce lângă mine mor
iubiri ce sufăr lângă mine
şi nu mă dor, şi nu mă dor...