Ce am scris, am scris, a răspuns Pilat.
Adevărul se cere apărat cu un preţ şi mai mare decât viaţa.
Adevărul este un mărgăritar atât de unic şi de valoros încât atunci când l-ai aflat, trebuie să fii în stare să-l păstrezi cu orice preţ.
Adevărul este îndeajuns pentru orice suflet, pentru orice stare, pentru orice vreme.
Adevărul este lumina care te scoate din orice noapte. Este hrana pentru orice stare. Este apărătorul pentru orice primejdie. Este veşmântul pentru orice vreme. Este pâinea pentru orice foame. Este stânca pentru orice valuri.
Adevărul este îndeajuns să îmbogăţească mai mult ca orice avuţie, să înalţe mai mult ca orice slavă, să întărească mai mult ca orice putere, să răsplătească mai mult ca orice premiu, să încunune mai mult ca orice podoabă, să dureze mai mult ca orice temelie. Pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14, 6).
Când ai aflat Adevărul, trebuie să rămâi în El cu orice preţ: trebuie să nu-L mai poţi părăsi niciodată.
Când ai spus ceva din El, trebuie să-L susţii cu orice jertfă: să nu-L mai poţi dezice niciodată.
Când ai scris ceva despre El, trebuie să-L aperi cu orice aur: să nu-L mai poţi retrage niciodată.
Când ai pus piciorul în Împărăţia Lui, trebuie să lupţi ca să o cucereşti deplin; să nu te mai poţi retrage din ea niciodată.
Pe vremea când romanii cucereau ţară după ţară, hotărârea de a nu mai da înapoi de oriunde au ajuns, era atât de tare, încât ei, odată trecuţi peste un râu, rupeau punţile dinapoia lor, spre a nu fi ispitiţi să fugă. Şi odată urcaţi pe un zid, aruncau scările din urma lor, spre a nu se mai putea coborî înapoi.
Când armatele romane au ajuns pe insula unde astăzi este ţara poporului englez, şi unde îi aştepta tot poporul acelei ţări pregătit de luptă, - cel dintâi lucru pe care l-au făcut romanii a fost să dea foc corăbiilor cu care veniseră.
Ei astfel nu mai aveau decât o singură cale: lupta. Nu mai aveau decât o singură ieşire: înainte.
Nu mai aveau decât o singură grijă: izbânda.
Hristos cere ostaşilor Săi nu mai puţin,
pentru cucerirea mântuirii,
pentru păstrarea Adevărului,
pentru biruinţa Evangheliei Sale, în slujba căreia ne-am predat cu legământ pe viaţă şi pe moarte, noi nu mai avem alt drum decât înainte, - noi toţi cei care am pus mâna pe plugul Lui nu putem să mai privim înapoi (Luca 9, 62).
Noi toţi care am pornit după El, dar nu ne acceptăm crucea şi nu-I urmăm destinul Lui, nu putem fi vrednici de El (Luca 14, 26-27).
Pe vremea luptelor de la Mărăşeşti, părinţii noştri care au apărat cu preţul jertfei vieţii lor pământul patriei cotropite de vrăjmaşi, au spus: înapoi nu se mai poate.
Şi-au însemnat poziţia lor de apărare cu un cerc în care au scris: Aici vom muri sau vom învinge.
Şi acolo au învins.
Căci numai când eşti hotărât să mori, atunci învingi. Altfel nu.
Biruinţa lui Hristos nu se câştigă decât cu preţul acceptării celei mai mari jertfe.
Pe cât de şovăitor a fost Pilat până atunci, pe atât pare de hotărât acum. Pe cât a fost de slab în apărarea lui Isus, pe atât este de tare în apărarea sa. Pe cât era de nepăsător faţă de soarta lui Hristos, pe atât era de grijuliu faţă de soarta scrierii sale.
O, cât de mulţi scriitori şi vorbitori despre Hristos sunt aşa: li se pare că ceea ce au scris ei este cel mai inspirat lucru şi nu mai admit nici o corectare din partea nimănui. Li se pare că ceea ce spun ei este atât de important încât nu vor să mai lase loc nimănui să spună nimic.
Dar cu îndărătnicia lor nu apără cauza lui Isus, ci îşi apără numai ambiţia şi interesele lor personale.
Pilat nu apăra pe Hristos - ci îşi apăra părerea sa.
Pe Hristos Îl dase la moarte, dar la o părere a sa despre El nu voia să renunţe cu nici un chip.
O, cât de mulţi predicatori despre Hristos fac la fel şi azi.
De Hristos Cel Viu şi Stăpân al vieţii nici nu le pasă: dar vorbele lor mari despre Împărăţia Lui le afişează în văzul tuturor. De supunerea ascultătoare, de recunoaşterea adevărată, de apărarea neclintită a lui Hristos sunt nişte străini total, dar în lucrurile Lui sunt nişte neînduplecaţi şi pretenţioşi cunoscători.
De Duhul lui Hristos parcă nici n-au auzit, dar de litera Lui nimeni afară de ei n-are voie să se atingă.
O, ce pilaţi nefericiţi sunt aceştia şi astăzi pentru Hristos.
Din cauza lor, multe lucrări bune sunt răstignite şi multe inepţii sunt publicate la loc de mare cinste.
Slavă veşnică Ţie, Isuse Doamne, marele Adevăr Mântuitor şi marea Jertfă Mântuitoare!
Slavă veşnică Ţie, pentru toţi ostaşii Tăi eroi şi biruitori, care aflându-Te pe Tine au fost în stare să renunţe la tot ce mai aveau spre a nu Te mai pierde niciodată.
Au fost în stare să alerge oricât, să sufere oricât, să lupte oricât - numai să Te slujească pe Tine cu o slujbă vrednică şi strălucită.
Dăruieşte-le Isuse, tuturor o veşnică răsplată şi o nemuritoare cunună, căci au meritat-o (2 Tim. 4, 8).
Şi fă-ne şi pe noi, care cădem încă în luptă, să moştenim o cunună de acelaşi preţ cu a lor (2 Petru 1, 1).
Amin.