Ce am scris, am scris, a răspuns Pilat.
Adevărul se cere apărat cu un preț și mai mare decât viața.
Adevărul este un mărgăritar atât de unic și de valoros încât atunci când l-ai aflat, trebuie să fii în stare să-l păstrezi cu orice preț.
Adevărul este îndeajuns pentru orice suflet, pentru orice stare, pentru orice vreme.
Adevărul este lumina care te scoate din orice noapte. Este hrana pentru orice stare. Este apărătorul pentru orice primejdie. Este veșmântul pentru orice vreme. Este pâinea pentru orice foame. Este stânca pentru orice valuri.
Adevărul este îndeajuns să îmbogățească mai mult ca orice avuție, să înalțe mai mult ca orice slavă, să întărească mai mult ca orice putere, să răsplătească mai mult ca orice premiu, să încunune mai mult ca orice podoabă, să dureze mai mult ca orice temelie. Pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14, 6).
Când ai aflat Adevărul, trebuie să rămâi în El cu orice preț: trebuie să nu-L mai poți părăsi niciodată.
Când ai spus ceva din El, trebuie să-L susții cu orice jertfă: să nu-L mai poți dezice niciodată.
Când ai scris ceva despre El, trebuie să-L aperi cu orice aur: să nu-L mai poți retrage niciodată.
Când ai pus piciorul în Împărăția Lui, trebuie să lupți ca să o cucerești deplin; să nu te mai poți retrage din ea niciodată.
Pe vremea când romanii cucereau țară după țară, hotărârea de a nu mai da înapoi de oriunde au ajuns, era atât de tare, încât ei, odată trecuți peste un râu, rupeau punțile dinapoia lor, spre a nu fi ispitiți să fugă. Și odată urcați pe un zid, aruncau scările din urma lor, spre a nu se mai putea coborî înapoi.
Când armatele romane au ajuns pe insula unde astăzi este țara poporului englez, și unde îi aștepta tot poporul acelei țări pregătit de luptă, - cel dintâi lucru pe care l-au făcut romanii a fost să dea foc corăbiilor cu care veniseră.
Ei astfel nu mai aveau decât o singură cale: lupta. Nu mai aveau decât o singură ieșire: înainte.
Nu mai aveau decât o singură grijă: izbânda.
Hristos cere ostașilor Săi nu mai puțin,
pentru cucerirea mântuirii,
pentru păstrarea Adevărului,
pentru biruința Evangheliei Sale, în slujba căreia ne-am predat cu legământ pe viață și pe moarte, noi nu mai avem alt drum decât înainte, - noi toți cei care am pus mâna pe plugul Lui nu putem să mai privim înapoi (Luca 9, 62).
Noi toți care am pornit după El, dar nu ne acceptăm crucea și nu-I urmăm destinul Lui, nu putem fi vrednici de El (Luca 14, 26-27).
Pe vremea luptelor de la Mărășești, părinții noștri care au apărat cu prețul jertfei vieții lor pământul patriei cotropite de vrăjmași, au spus: înapoi nu se mai poate.
Și-au însemnat poziția lor de apărare cu un cerc în care au scris: Aici vom muri sau vom învinge.
Și acolo au învins.
Căci numai când ești hotărât să mori, atunci învingi. Altfel nu.
Biruința lui Hristos nu se câștigă decât cu prețul acceptării celei mai mari jertfe.
Pe cât de șovăitor a fost Pilat până atunci, pe atât pare de hotărât acum. Pe cât a fost de slab în apărarea lui Isus, pe atât este de tare în apărarea sa. Pe cât era de nepăsător față de soarta lui Hristos, pe atât era de grijuliu față de soarta scrierii sale.
O, cât de mulți scriitori și vorbitori despre Hristos sunt așa: li se pare că ceea ce au scris ei este cel mai inspirat lucru și nu mai admit nici o corectare din partea nimănui. Li se pare că ceea ce spun ei este atât de important încât nu vor să mai lase loc nimănui să spună nimic.
Dar cu îndărătnicia lor nu apără cauza lui Isus, ci își apără numai ambiția și interesele lor personale.
Pilat nu apăra pe Hristos - ci își apăra părerea sa.
Pe Hristos Îl dase la moarte, dar la o părere a sa despre El nu voia să renunțe cu nici un chip.
O, cât de mulți predicatori despre Hristos fac la fel și azi.
De Hristos Cel Viu și Stăpân al vieții nici nu le pasă: dar vorbele lor mari despre Împărăția Lui le afișează în văzul tuturor. De supunerea ascultătoare, de recunoașterea adevărată, de apărarea neclintită a lui Hristos sunt niște străini total, dar în lucrurile Lui sunt niște neînduplecați și pretențioși cunoscători.
De Duhul lui Hristos parcă nici n-au auzit, dar de litera Lui nimeni afară de ei n-are voie să se atingă.
O, ce pilați nefericiți sunt aceștia și astăzi pentru Hristos.
Din cauza lor, multe lucrări bune sunt răstignite și multe inepții sunt publicate la loc de mare cinste.
Slavă veșnică Ție, Isuse Doamne, marele Adevăr Mântuitor și marea Jertfă Mântuitoare!
Slavă veșnică Ție, pentru toți ostașii Tăi eroi și biruitori, care aflându-Te pe Tine au fost în stare să renunțe la tot ce mai aveau spre a nu Te mai pierde niciodată.
Au fost în stare să alerge oricât, să sufere oricât, să lupte oricât - numai să Te slujească pe Tine cu o slujbă vrednică și strălucită.
Dăruiește-le Isuse, tuturor o veșnică răsplată și o nemuritoare cunună, căci au meritat-o (2 Tim. 4, 8).
Și fă-ne și pe noi, care cădem încă în luptă, să moștenim o cunună de același preț cu a lor (2 Petru 1, 1).
Amin.