Ce este aflarea lui Iisus Hristos

(...) Mântuitorul a trebuit să stea pe cruce șase ore, apoi a murit. Gândiți-vă frățiile voastre cât de chinuit a fost, câtă durere (...). A fost zdrobit, a fost bătut, a fost chinuit în așa hal, după cum arată și Scriptura și ne putem noi închipui, căci toată această tortură, tot acest chin pe care El l-a îndurat a fost de natură să-I zdrobească tot trupul, să nu mai rămână nimic sănătos în carnea Lui. Și la urmă, El termină cu iertarea. Ei, asta a culminat, a fost victoria cea mare în planul lui Dumnezeu: moartea lui Iisus Hristos pe cruce. De atunci a rămas crucea la loc de cinste pentru cei bine credincioși.

Și acest Iisus este Mântuitorul nostru. Domnul Iisus Hristos este Mântuitorul nostru și a tot omul, și a toată lumea. Pe El deci, trebuie să punem noi tot accentul vieții noastre. De asta trebuie să ne interesăm noi: să-L avem pe El în noi, ca să fim purtători de Hristos. Noi ne împărtășim cu Trupul Mântuitorului Iisus Hristos. Da, cu Trupul acela răstignit, cu Trupul acela chinuit, fraților și surorilor. Dacă noi venim la Sfânta Împărtășanie în felul acesta, gândind: „Cu acest Trup, Doamne Iisuse, eu vreau să mă împărtășesc, cu Trupul Tău întreg, cu Trupul Tău chinuit, așa cum a fost pe cruce”, atunci, fraților, altfel te împărtășești și altfel trăiești. Și așa trebuie să fie.

Fraților și surorilor, noi suntem oameni înțelegători. Să pătrundem, fraților, înțelesul acesta, că avem mare osândă dacă nu vom înțelege sau dacă o vom lua prea ușor. Credința în Mântuitorul Iisus Hristos și-n orice lucru trebuie să fie din inimă, din toată inima. Căci prin credința din toată inima se capătă neprihănirea. Și această credință din toată inima, vă spun frățiilor voastre, [se manifestă] așa ca și cum eu și tu, și toți care ascultăm am fost de față atunci pe Golgota. Ca și cum și noi eram acolo și am văzut cum Îl chinuiau pe Domnul Iisus Hristos și cum Îi băteau cuie în mâini și în picioare. Ca și cum eu am văzut, am fost martor ocular la acest lucru și de atunci mi s-a rănit inima și nu mai pot (...), decât să mă căiesc mereu, fiindcă pentru mine El a îndurat moarte. Eu sunt vinovat de moartea așa de grea a Mântuitorului meu. Și aceasta îmi ispășise toată ticăloșia vieții mele, tot păcatul și știu că El m-a iertat. Dacă prin Jertfă m-a iertat, totuși nu pot să uit, nu poate să iasă din mintea mea, din inima mea că eu sunt vinovat, că și pentru mine a fost chinuit așa de tare și așa de mult.

Atunci L-ai aflat pe Iisus Hristos cel Răstignit, dragul meu. Și de-atunci încolo de El vorbești, de El te interesezi mai mult, de El te doare mai mult, de Lucrarea Lui și de tot ceea ce spune El după aceea.

După asta și o dată cu asta, rugăciunea ta este adeseori scăldată cu lacrimi în odăița ta, în adunarea ta, în biserica ta, oriunde ar fi și oricât ar fi. Adeseori când treci prin lume, îți vin lacrimi și-ți aduci aminte de Mântuitorul tău, pe Care l-ai văzut pe cruce și Care a suferit așa de mult pentru tine, și Care ți-a dat mântuirea cea slăvită, cea veșnică, pe care nu o meritai - și pe care nu o merita nimeni.

Aceasta este aflarea lui Iisus Hristos. Și plângi, și-ți curg lacrimi. Și la biserică, de multe ori, când asculți, îți curg lacrimi. Și-ți curg lacrimi și când te împărtășești. Și-ți curg lacrimi când te mărturisești la duhovnic. Mai ales atunci, frate! De când ai intrat în Oastea Domnului, mărturisirea, pe care o făceai tu până atunci de suprafață, trebuie să fie numai cu lacrimi. Bine-nțeles, asta, după ce L-ai cunoscut pe El. Celelalte mărturisiri, pe care le-am făcut până acum de formă, n-au nici un efect, frate, și n-au adus schimbare, pentru că noi am rămas mai departe în păcatele și-n ticăloșiile noastre. Dar de-aici încolo, la mărturisirea aceasta, îngenuncheați în fața preotului - oricare preot ar fi, nu contează - (...), ori ai rămas în plata pe care a făcut-o Domnul Iisus Hristos pentru tine și nu te mai pedepsește, ori te pedepsește pentru că n-ai primit iertarea Lui, pentru n-ai căutat-o.

(...) Și, dacă ai ajuns la starea asta, grijește ca s-o păstrezi. Grijește ca pe lucru de mare preț, să nu-L pierzi pe Iisus Hristos cel Răstignit din viața ta, din adunarea, din casa ta. Dă-ți seama de acest lucru că el este gingaș. Biblia spune așa: „Nu fii ca un cal sau ca un catâr pe care trebuie să-l strunești cu o zăbală”. Nu. Domnul Iisus este fin. El lucrează delicat. Tu trebuie să înțelegi. Tu trebuie să știi ce dorește El, că El îți face cunoscut (...) tot ce cuprinde Biblia și interesează mântuirea - și tot ce nu este în Biblie scris, la urma urmei.

Știți cum zice: „Păziți-vă de orice lucru care se pare rău.” Poate zici: „Păi mie nu mi se pare rău lucrul acesta!” Dar Duhului Sfânt I se pare rău. Și El vine și așa-ți descoperă și ne descoperă, rând pe rând, păcatele și greșelile noastre pe care le-am trecut cu vederea zeci de ani și acuma le recunoaștem! Noi ne vedem tot mai păcătoși. Ne vedem mult mai păcătoși, pentru că Domnul descoperă în noi păcatele noastre și lucruri în care noi nu am împlinit voia Lui. Noi n-am ajuns la împlinirea totală a Cuvântului Lui. Și atunci noi nu putem să spunem că trăim cu El tot timpul. Ei, în parte, așa... relativ, dar nu total, frate. Nu total. Total ajungi să trăiești atunci când L-ai primit pe Hristos, adică atunci când ești cu El și când trăiești cu El (...).

Atunci începi să împlinești lucruri pe care nu le-ai împlinit niciodată în viața ta de credință până atunci. Deci, pentru că Dumnezeu lucrează în noi și ne descoperă păcatele, noi atunci devenim tot mai curați, tot mai buni, tot mai vii, tot mai drepți înaintea lui Dumnezeu, tot mai de folos oamenilor și fraților. Și nu mai suntem sminteală nici lumii (căci noi putem să-i ajutăm sau să-i smintim pe oameni). Doar neînțelegerea învățăturilor din Biblie a făcut să se împartă lumea, să se dușmănească omenirea creștină în atâtea feluri.

Au ajuns să se urască credincioșii ca și cei din lume. Păi nu s-a întâmplat lupte în istoria Bisericii, în trecut, din cauza neînțelegerilor din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că oamenii s-au ocupat de asta? N-a venit dezbinarea tot din cauza acestor lucruri, tot pe baza Bibliei? Dar Biblia e de vină? Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu. Dar din cauza relei înțelegeri se ajunge la așa ură.

De aceea, dragul meu, atunci când tu L-ai primit pe Domnul Iisus cu adevărat, Îl mărturisești pe El. Și mărturisirea este în toate privințele, în toate privințele. Poate cineva spune:

„Ei, da, dar e greu să trăiești așa. Păi cine mai poate să facă așa?”. Cine-L primește pe Iisus Hristos cel Răstignit poate să facă acest lucru.

„Da, zice, dar e greu să împlinești poruncile.” Nu este adevărat! Cine-L primește pe Iisus Hristos păzește toate poruncile.

„Da, dar dacă nu ții sâmbăta, dacă...”. Nu-i adevărat! Dacă nu-L ai pe Iisus Hristos cel Răstignit n-ai mântuirea. Atunci n-ai mântuirea. Nu dacă nu ții așa... Asta trebuie mărturisit întotdeauna. Dar noi nu zicem așa.

„A, ești în Oastea Domnului, ești mântuit!” Da? Nu-i adevărat! Nu așa se zice. Tu trebuie să-L primești pe Hristos. Și dacă L-ai primit pe Hristos, ești în Oastea Domnului. Chiar dacă nu ești formal aici. Poate îți zice cineva: „Dumneata nu ești mântuit pentru că nu ții cutare și cutare”. Așa să-i vorbești: „Nu, dragul meu. Nu suntem mântuiți atunci când nu-L avem și nu L-am primit pe Domnul Iisus Hristos în viața noastră”.

„Nu, dacă nu ești, mă rog, ortodox, nu poți să fii mântuit.” Nu este adevărat. Ortodox trebuie să fii, că asta este dreapta învățătură. Dar nu așa! Nu se pune asta întâi, că ești sau nu ești. Nu este adevărat. Nu! Ci dacă nu-L ai pe Hristos în viața ta. Și numai de acolo să pornească credința, nu de la tine sau de la confesiunea ta.

Și așa în toate împrejurările, fraților. Când vezi pe cineva care păcătuiește, e lipsa Mântuitorului din viața lui. Și el a greșit, și au greșit și alții, și pot să greșesc și eu. „Doamne, ai milă de noi.” Și acoperi greșeala, n-o dai în vileag și n-o spui la nimenea. Sau, dacă o spui, o spui aceluia care o are. Și te doare inima pentru el, frate. Și dacă cineva ți-a făcut un rău, tu l-ai iertat înainte de a veni și a cere iertare. Tu n-ai nevoie să vină la tine.

Tu l-ai iertat. „Doamne, l-am iertat. L-am iertat, Doamne. Și ajută-mă să iert de șaptezeci de ori câte șapte, dacă mi-ar face rău, pentru că Tu mi-ai iertat mult mai mult decât mi-a greșit mie acesta”. Dar câteodată ne greșește un om o singură dată și ținem mânie și ură pentru asta. (...)

Slăvit să fie Domnul!