Ce păcat mare este frica!
Pr. Iosif Trifa - Fricoșii
„Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul ce arde cu foc și cu pucioasă, adică „moartea a doua” (Apoc 21, 8).
În cartea Apocalipsa, la capitolul 21, versetul 8, sunt înșirate opt păcate și opt feluri de păcătoși despre care Cuvântul lui Dumnezeu spune lămurit că nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu, ci „iazul” cel de foc.
„Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iadul ce arde cu foc și cu pucioasă, adică „moartea a doua”…
Citind acest verset, eu am rămas mirat de ordinea în care sunt așezate cele opt feluri de păcătoși. În fruntea lor stau fricoșii. Cei fricoși sunt puși înaintea desfrânaților, a necredincioșilor, a vrăjitorilor. Ba chiar și înaintea ucigașilor.
Parcă-ți vine să te întrebi: Păi, doar frica nu va fi ea mai mare decât uciderea. Dar Cuvântul lui Dumnezeu știe ce spune. În fruntea celor opt păcate de moarte, Cuvântul lui Dumnezeu a pus frica, anume, să ne dăm bine seama de greutatea acestui păcat.
Frica - să o judecăm mai întâi omenește - e o mare pacoste. Fricosul nu isprăvește nimic. Ce bine l-a fotografiat înțeleptul Solomon pe fricos la Prov 22, 13: „Afară este un leu care m-ar putea ucide”... mai bine stau pe loc... mi s-ar putea întâmpla ceva...; decât să mi se întâmple ceva, mai bine nu lucrez nimic.
Fricosul nu isprăvește nimic. N-are încredere nici în el, nici în alții și nici în Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat voință, înțelepciune, putere, îndrăzneală, dar el nu poate folosi această avere, din cauza fricii. El vede toate lucrurile în lumina fricii. El vede totul în lumina întrebării: oare ce s-ar putea întâmpla? Cum spune înțeleptul Solomon: Fricosul vede totdeauna „leul” sau „lupul” ce i-ar putea ieși în cale. De aceea el nu isprăvește nimic. Nu face nimic. El e totdeauna ocupat cu gândul și frica: ce i s-ar putea întâmpla?
Eu am cunoscut la țară un om care, având banii gata, abia în cinci ani s-a putut hotărî să-și facă o casă. Se ocupa veșnic cu „ce i s-ar putea întâmpla” dacă s-ar apuca de lucru.
Și-apoi, să te ferească Dumnezeu să faci tovărășie cu un asemenea fricos. La cea mai mică greutate, te lasă în drum. Și, mai ales, să te ferească Dumnezeu de a-ți pune încrederea să te apere fricosul! Și să te ajute la vreme de necaz. Numai ce miroase „primejdia” - fuge și te lasă în mijlocul drumului. Un om fricos este o pacoste și pentru el, și pentru alții...
Așa este și cu creștinul cel fricos. Așa este și frica cea duhovnicească. Ea este o pacoste pentru mântuirea sufletului. Și e un păcat grozav. De ce? Pentru că fricosul nu se știe încrede în puterea și ajutorul lui Dumnezeu. Cel fricos tăgăduiește puterea lui Dumnezeu. Fricosul are un fel de „Dumnezeu” care nu-l poate ajuta și scăpa. Cel fricos tremură de toate frunzele, pentru că nu-L cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu, Care scapă și mântuiește. Fricosul are un „Dumnezeu” cu care nu cutează a pleca la drum. Nu cutează a începe o lucrare. Nu cutează a întreprinde nimic.
Fricosul este un fel de tăgăduitor al lui Dumnezeu. E mai rău decât cel necredincios. Pentru că cel necredincios spune pe față că nu crede și nu se încrede în Dumnezeu, dar fricosul crede, însă Îi tăgăduiește puterea prin frica lui. Fricosul are o putere de la Dumnezeu. Are un nor de făgăduințe, prin care Dumnezeu îi asigură ajutorul lui. Dar el, sărmanul, tremură de frică lângă o astfel de avere. Fricosul nu poate face nimic, nici pentru mântuirea lui, nici pentru mântuirea altora. O, e jalnic să-l vezi pe Satana cum se joacă cu fricosul, ca și pisica cu șoarecele!
Frica e piedică a mântuirii. E și ea o ispită a Satanei. De aceea trece, ca un fir roșu, prin toată Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu ce spune: „Nu te teme!... Eu, Domnul, sunt cu tine, să te scap și să te mântui (Ier 1, 8). Și de aceea ne-a adus Domnul Iisus scumpa Lui chemare: „Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea!” (In 16, 33). Și de aceea ne-a lăsat ca testament scumpa făgăduință: „Nu vă temeți!”... Iată, Eu cu voi sunt până la sfârșitul veacului (Mt 28, 20).