„Nu te teme!”

Acesta e cântecul cel dulce care trece prin toată Biblia

„Nu te teme!” trece ca un fir roșu prin întreaga Biblie. Pe acest „Nu te teme!” îl pune Domnul în fața aleșilor Lui și copiilor Lui, pentru că în acest „Nu te teme!” este începutul biruinței și al mântuirii, întocmai precum frica este începutul înfrângerii și căderii. Pe acest „Nu te teme!” îl îmbie Domnul, ca pe un dar scump, tuturor aleșilor Lui și tuturor creștinilor luptători și biruitori.

„Avrame, nu te teme! Eu sunt scutul tău, și răsplata ta mare va fi” (Facere 15, 1).

„Agar, nu te teme!” (Facere 21, 17).

„Isac, nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Facere 26, 24).

„Nu te teme, Iacobe, să te pogori în Egipt” (Facere 46, 3).

„Nu te teme, Ghedeoane, căci nu vei muri!” (Jud 6, 23).

„Nu te teme, Israele, căci Eu sunt cu tine!... Eu sunt Dumnezeul tău, Eu te întăresc, Eu te ajut, Eu te sprijin”... (Is 41, 10).

„Nu te teme, Ieremia, căci Eu sunt cu tine, să te scap!” (Ier 1, 8).

„Nu te teme, poporul Meu, de ocara oamenilor și nu tremura de batjocurile lor!” (Is 51, 7).

„Nu te teme, căci nu vei rămâne de rușine!”... (Is 54, 4).

Și așa mai departe, acest „Nu te teme!” trece prin toată Biblia ca un preadulce cântec ceresc.

E plină Biblia cu aceste scumpe telegrame cerești: «Nu te teme!». Prin ele, Domnul Dumnezeu ni Se îmbie Însuși ca un fel de garanție și siguranță, spunându-ne lămurit să nu ne temem, să îndrăznim, căci El este cu noi...

Aleșii Domnului și toți copiii lui Dumnezeu din toate vremurile au luat pe suflet această făgăduință, această asigurare și cu ea au biruit... Toți aleșii Domnului, toți creștinii biruitori au fost oameni de curaj, au fost oameni care nu s-au temut de nimic, decât de păcat. Au fost oameni care n-au cunoscut frica. Iar curajul acesta l-au avut prin credința, prin conștiința și încrederea vie, tare și nestrămutată că Domnul este cu ei... că ei sunt vasele de care Se folosește Domnul și de care Se îngrijește El și pe care le duce la biruință El. „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea - striga proorocul Isaia - voi fi plin de încredere și nu mă voi teme de nimic!” (Is 12, 1).

Frica provine dintr-o credință slabă, dintr-o încredere șovăielnică. Curajul, în schimb, pleacă dintr-o credință tare și vie că Domnul este clipă de clipă cu noi... că El dirijează viața noastră... că El comandă, și la comanda Lui trebuie să pășim înainte, chiar dacă va trebui să trecem prin foc și apă. „Nu te teme, Israele, chiar trecând prin ape, Eu sunt cu tine și râurile nu te vor îneca. Și dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra sa nu te va aprinde!...” (Is 43, 1-2).

Dintr-o astfel de credință, dintr-un astfel de curaj au ieșit aleșii Domnului, eroii Domnului și toți creștinii luptători și biruitori.

Biblia e plină cu astfel de eroi. În Vechiul Testament, acolo e ceata aleșilor Domnului, începând cu Moise, cu toată viața lui și călătoria lui spre Canaan.

Toți aleșii Domnului din Vechiul Testament - Avraam, Moise, Noe, Lot etc. - au fost oameni de curaj și de luptă și biruință. La fel și toți eroii viteji de acolo (Samson, Ghedeon etc.).

În special, pildă de curaj, de luptă și de îndrăzneală sunt proorocii. Fiecare prooroc e o pildă măreață de curaj și de îndrăzneală. Cei mai mulți au plătit cu viața lor îndrăzneala și curajul de a striga: „Așa zice Domnu!” pe tot locul, fără să cruțe pe nimeni.

Dar, dintre toți aleșii Domnului din Vechiul Testament, este unul care parcă a luat mai mult din făgăduința divină „Nu te teme”. E David, proorocul și psalmistul, despre care vorbim mai pe larg în paginile următoare.

Iar pe urma eroilor și vitejilor din Vechiul Testament, au pășit cei din Noul Testament; și tuturor le-a urmat apoi ceata martirilor și mucenicilor care și-au jertfit și ei viața pentru biruința Evangheliei.