„Nu vă temeți!” - în Vechiul Testament

Un erou al lui „Nu mă tem!”: Psalmistul David

În Vechiul Testament, David a atins o culme a lui „Nu mă tem!”. Psalmistul David este un erou al lui „Nu mă tem!”

Prin toată Psaltirea trece acel minunat răspuns pe care David știa să-l dea la făgăduința lui Dumnezeu: „Nu te teme, căci Eu cu tine sunt!” Trece acel minunat „Nu mă tem!” Trece cel mai minunat răspuns pe care vreun muritor l-a dat cândva la făgăduința lui Dumnezeu: „Nu te teme!”

„Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă mie niște oameni?” (Ps 55, 11). „Domnul este lumina și mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este mântuirea mea, de cine mă voi înfricoșa?” (Ps 26, 1).

„Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar un război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi” (Ps 26, 5).

„Domnul este sprijinitorul nostru, de aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor!” (Ps 45, 2).

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem!” (Ps 22, 4).

Iată cel mai minunat răspuns pe care l-a dat vreun muritor la făgăduința lui Dumnezeu „Nu te teme, căci Eu cu tine sunt!”... Te înfiorează, te cutremură parcă acest minunat răspuns al lui David. Te cutremură parcă acest „Nu mă tem!” al lui.

Și, băgați de seamă! În acest „Nu mă tem!” al lui David este o gradație, este o scară. Mă încred în Domnul - zise David - și nu mă tem de om... Nu mă tem de o mie de oameni... nu mă tem de un război întreg... nu mă tem chiar de s-ar zgudui pământul... nu mă tem nici de moarte, de valea umbrei morții!

Vedeți, acest „Nu mă tem!” e ca un termometru. El se tot ridică, tot crește, până ajunge la gradul cel mai înalt, la punctul cel mai înalt, unde moare și frica de moarte.

Termometrul cu care ne măsurăm căldura are gradul 42 drept cel mai înalt grad. La gradul acesta, moare omul. Termometrul lui „Nu mă tem!” are și el un grad la care moare frica. Iar gradul cel mai înalt e acela la care moare și frica de moarte. Până la acest „grad” trebuie să ajungă și încrederea noastră în Dumnezeu: curajul nostru și pieirea fricii din noi.

Dragă cititorule! Eu te rog, măsoară-te cu termometrul lui „Nu te teme!”, ca să vezi câte grade ai de „Nu mă tem!”. La câte grade a ajuns acest „Nu mă tem!” al tău. Și, de ai o temperatură „scăzută”, vezi să crești mereu în credință și încredere în Domnul, până se va ridica și „termometrul” tău la gradul unde moare îndată frica.

Și acum, să ne întoarcem la lecția noastră. Precum am arătat, Vechiul Testament are frumoase pilde de curaj și de încredere în Domnul. Dar totuși frica are încă rădăcini puternice în Vechiul Testament. Însuși Moise, se pare că pentru șovăielile și îndoielile lui n-a putut intra în Canaan. Sau pilda proorocului Ilie, care nu s-a temut în fața împăratului Ahab și nu s-a temut de preoții lui Baal - dar pe urmă a fugit de frica unei femei (Izabela) și tremura de frica morții sub ienupăr.

Apoi, o pildă e chiar și Psalmistul David. Proorocul David a atins o culme a lui „Nu mă tem”. Dar psalmistul a atins-o parcă mai mult cu vorba decât cu fapta. Căci îl vedem de-atâtea și atâtea ori tremurând de frică. Spunea că nu se teme de nimic, nici de oameni, nici de moarte și iată, în Psalmul 54, îl vedem tremurând de frica oamenilor. „Rătăcesc încoace și încolo și mă frământ. Îmi tremură inima în mine și mă cuprinde spaima morții. Mă apucă frica și groaza, căci mă urmăresc vrăjmașii” (Ps 54, 2-4).

În lupta cu Saul, Domnul îl asigurase pe David de atâtea ori că este cu el și îl scapă de furia vrăjmașului și totuși, într-un moment, într-o clipă de credință slabă, și-a zis în sine: „Și totuși într-o zi voi pieri ucis de mâna lui Saul” (1 Regi 27, 1).

Adică, precum se vede, nici termometrul lui „Nu mă tem!” al lui David nu era bun. El arăta mai mult boala decât sănătatea. În Psalmul 22, „termometrul” lui David arăta «42 de grade», arăta moartea completă a fricii. Iar în Psalmul 54, iată-l, coboară sub «35 de grade», la punctul unde murise „Nu mă tem!”

Cea mai primejdioasă boală e când termometrul face salturi. Când eram greu bolnav la Davos, în Elveția, așa sărea și termometrul meu. Dimineața aveam 36 de grade, iar seara 40. Și dimineața iar 36.

Așa e și boala fricii și a neîncrederii în Domnul. Ea face salturi. Acum se încrede omul cu putere în Dumnezeu, acum îl vezi tremurând de frică.

Așa era „termometrul” lui „Nu mă tem” și în Vechiul Testament. Și vom arăta că așa era - până la un loc - și în Noul Testament. Frica nu murise nici în Noul Testament. Dar este în Biblie un hotar mare, la care frica a murit cu totul. Pe acest hotar îl vom arăta mai târziu.