Ce se află azi pe locul unde a fost Templul lui Solomon
Pr. Iosif Trifa - Pe urmele Mântuitorului
După cucerirea Ierusalimului de către romani, pe locul unde fusese Templul lui Solomon s-a ridicat un templu în cinstea zeului păgân Jupiter. Mai târziu, Constantin cel Mare a dărâmat acest templu, clădind altul pe locul unde a fost Golgota, în semnul că Sionul s-a mutat sus, pe Muntele Golgota. Mai târziu, arabii recuceriră Ierusalimul și luară în stăpânire și locul unde fusese Sionul.
La anul 637 după Hristos, califul Omar, curăți de ruine Sionul și clădi o măreață moschee mahomedană, pe care urmașii lui o tot completară și împodobiră. Această moschee stă și azi în vârful Sionului și e o adevărată minune de frumusețe și împodobire. Dăm aici mai jos chipul acestei moschei musulmane.
E așezată sus pe Muntele Sionului și cupola ei se vede din mare depărtare. E plasată pe un teritoriu foarte larg, având de jur-împrejur o curte de aproape jumătate kilometru pătrat. Locul și „biserica” aceasta sunt în mare cinstire la arabi. După Mecca și Medina („Ierusalimul” arabilor), moscheea de pe Muntele Sion este locul cel mai sfânt pentru arabi. Merg și arabii la Ierusalim în pelerinaj, să se închine la acest loc. Locul acesta este păzit și apărat zi și noapte de arabi. În vremile mai de demult, înainte de război, era apărat de o legiune întreagă de hogi (preoți mahomedani). Nu era iertat nici măcar să se apropie cineva de acest loc. O încercare de a intra, chiar și din greșeală, o plăteai cu viața. Hogii te spintecau într-o clipită, în „numele” lui Mahomed-profetul. Locul e păzit și azi, dar nu cu atâta strășnicie. Fără îngăduință specială și fără bacșiș nu poți intra. O mulțime de copii arabi străjuiesc pe la porțile de intrare. Un pelerin de-al nostru, apropiindu-se prea tare de intrare, a fost înșfăcat de copiii apărători ai locului sfânt. Îl trăgeau toți din toate părțile de haine. Abia s-a văzut scăpat de ei. Însă dacă plătești bacșiș ți se deschid îndată porțile larg. (Cam așa-i și pe la multe uși din țara noastră.) Evreii nu intră în acest loc. Se tem că ar călca pe locul unde a fost Sfânta Sfintelor. Și acest lucru, după pravilele lor, este un păcat de moarte.
Moscheea arabă de pe Muntele Sionului este de o frumusețe ca în povești. Are culoare albăstrie, culoarea cerului. Pereții pe dinafară sunt îmbrăcați în porțelanuri fine, de diferite culori. Deasupra, la mijloc, are o boltă măreață în forma cerului. Când intri în ea, te simți parcă transportat într-o lume de basm. În toate părțile sunt stâlpi de marmură scumpă, pereți îmbrăcați în mozaicuri de diferite culori. În mijlocul acestor podoabe strălucitoare, deodată se ivește vârful unei stânci negre, de parcă-i de fier, înconjurată cu un grilaj de fier. E Stânca Moria.
Aceasta e stânca Moria, locul pe care era așezat templul lui Solomon. Pe vârful stâncii stătea chivotul Legii. Arabii țin cu mare sfințenie la această stâncă. De ce? Întâia dată pentru că în legea lor sunt și unele părți din Vechiul Testament. Și ei cred, spre pildă, în Avraam, care a vrut să aducă jertfă pe fiul său Isaac în acest loc.
Credincioșii lui Mahomed spun că stânca acoperă un palmier udat de unul din râurile Paradisului. La judecata din urmă - spun ei - aici pe această stâncă Își va așeza Dumnezeu tronul, ca să judece sufletele și să aleagă neghina din grâu. Aici s-a rugat Mahomed, profetul lor, și ar fi lăsat vorbă că o rugăciune făcută în acest loc face cât o mie în altă parte. Tot de aici s-ar fi înălțat Mahomed, călare pe un cal înaripat. A voit să ducă și piatra cu el, dar Îngerul Gavriil a oprit-o cu mâna. Se mai spune și legenda că stânca ar fi vorbit când a sosit acolo Omar, cuceritorul Ierusalimului, și i-ar fi urat bun-sosit. Fel de fel de astfel de credințe leagă pe mahomedani de acest loc.
Interesantă este credința legată de o altă piatră, mai mică, ce se află în această biserică arabă. Pe fața unei pietre cam de un metru pătrat se văd câteva capete de cuie bătute în ea. De jur-împrejur, se văd găurile rămase după alte cuie care, în decursul vremii, au căzut de acolo. Arabii spun că această piatră e ceasul vremii. Au fost în ea 16 cuie din care au mai rămas numai 4. Celelalte au dispărut. Când și acestea vor dispărea, va fi sfârșitul lumii și sufletele vor trece pe aici în Paradis - zic ei. Este și aceasta o legendă care te înfioară în acest loc, chiar dacă nu ești într-o credință cu cel care o spune.