Cei ce au iscodit Canaanul

Pustia era grea. Copiii lui Israel cârteau mereu. Atunci Domnul a vorbit lui Moise și a zis: Trimite niște oameni să iscodească țara Canaanului pe care o dau copiilor lui Israel (Numeri cap. 13).

Domnul știa că copiii Lui sunt încă slabi... că îi biruie pustia. De aceea a hotărât să le trimită un ajutor. Și le-a trimis prin iscodirea Canaanului, vestea că îi așteaptă o țară în care curge lapte și miere. Și ca dovadă le-a trimis un strugure mare și dulce.

Și cei ce plecaseră să iscodească țara Canaanului, s-au întors de la iscodirea țării, după patruzeci de zile. Și au plecat și au ajuns la Moise și Aaron și la toată adunarea copiilor lui Israel, și le-a arătat lor roadele țării. Și au istorisit lui Moise: Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat că este o țară în care curge lapte și miere. Iată-i roadele (Numeri 13, 25-27). Și au arătat poporului un strugure mare, ce-l aduseseră pe o prăjină.

Așa-i purtarea de grijă a Domnului. El știe că noi, copiii Lui, suntem așa de slabi. El știe că pustia acestei vieți, acestei călătorii, este așa de grea. Și de aceea El ne trimite mereu câte un strugure, câte o gustare din dulceața patriei cerești, care ne așteaptă la capătul pustiei. Toate bucuriile noastre duhovnicești, toate bucuriile noastre sfinte pe care le simțim în inima și viața noastră, sunt strugurele pe care Domnul ni-l trimite din patria noastră de mâine pentru ca să ne întărească prin pustia acestei vieți.

Domnul ne trimite acest strugure: întâi ca, gustând din dulceața lui, să uităm greul și amarul pustiei. Iar al doilea ni-l trimite ca, gustând din dulceața lui să dorim și să ne dorim după patria cea sfântă de unde ne vine această scumpă dulceață.

Pentru întărirea celor ce călătoreau spre Canaan, Domnul a folosit și pe cei care iscodiseră Canaanul. Ei întăreau poporul spunând și predicând în toate părțile că au văzut Canaanul, că au gustat din dulceața lui, că au gustat din mierea și laptele lui. Parcă îl vedem pe Iosua și Caleb cum predică poporului: curaj copiilor! La capătul pustiei ne așteaptă o țară minunată, o țară unde curge lapte și miere... noi am văzut această țară... noi am gustat din dulceața ei... noi am gustat din mierea ei... uite, v-am adus și vouă dovadă: un strugure mare și dulce... ca să gustați și să vedeți ce țară dulce și minunată ne așteaptă...

Așa e și azi. Pentru întărirea celor care călătoresc spre Canaan, Domnul folosește și azi oameni care au iscodit Canaanul... oameni care au gustat din dulceața Canaanului... oameni care au gustat din laptele și mierea Canaanului... care umblă cu strugurele adus din Canaan și îmbie pe toți să guste și să afle ce țară dulce și sfântă ne așteaptă.

Niște astfel de oameni trebuie să fim și noi, cei din Oastea Domnului. Un ostaș al Domnului trebuie să fie un iscoditor al Canaanului... să afle mai întâi el însuși dulceața vieții celei duhovnicești. Și apoi, aflându-le pe acestea, să fie, să se facă și el un chemător al altora spre Canaan, spre mântuire.

Fratele meu, vrei să chemi și pe alții în călătoria spre Canaan? Apoi, dragul meu, cutreieră mai întâi tu însuți - duhovnicește - această țară binecuvântată... și gustă din fructele ei... gustă din mierea și laptele ei... și ia-ți de acolo un strugure mare și dulce și îmbie pe tot omul să guste din el... Și spune la tot omul că tu ai fost în Canaan.

Iar dacă oamenii nu te vor crede, eu te rog, fratele meu, fă-te tu însuți un strugure mare și dulce. Fă-ți viața ta un strugure mare și dulce, de dragoste și bunătate. Fă să curgă din viața ta miere și lapte de dragoste, milă și bunătate. Fă-i pe oameni să simtă că tu ai fost în Canaan. Și atunci, te asigur că izbândă mare vei avea în lupta mântuirii.

Omul nu crede decât ceea ce vede. Nu crede numai în vorbe, ci așteaptă și fapte, dovezi, roade. Și poate că e bine așa. Vorbe goale și frumoase se spun ele destule în toate ramurile vieții. Dar în lucrurile mântuirii sufletești, cu vorbă goală, nu merge. Oamenii așteaptă aici roadă: miere, lapte, struguri. Iar aceste roade le pot da numai cei ce au iscodit Canaanul. Cei care au gustat din roadele Canaanului.

Din bunătățile Canaanului, iscoditorii au ales un strugure. Domnul Isus a zis că El este buciumul vieții (Ioan 15, 5). Din viața aceasta din care sus pe teascul Golgotei s-a scurs Sângele mântuirii noastre - să luăm și noi câte un strugure. Să vestim neîncetat Jertfa Crucii și să-i chemăm pe oameni să guste din vinul Lui și Sângele Lui. Să-i chemăm pe toți la taina sf. Împărtășiri, la altarul Domnului, să guste din vinul Canaanului.

Și încă 3 învățături putem scoate în legătură cu cei care au iscodit Canaanul.

Când copiii lui Israel voiau să-și aleagă o căpetenie și să se întoarcă în Egipt, cei doi care iscodiseră Canaanul, Iosua și Caleb, au sărit să oprească poporul. Și au zis unul altuia: Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt. Și dintre cei care iscodiseră țara, Iosua, fiul lui Nun și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele și au vorbit astfel fiilor lui Israel: Țara pe care am străbătut-o noi să o iscodim, este o țară în care curge lapte și miere. Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți, căci Domnul este cu noi (Num. 14, 4-9).

Toți cei pe care Domnul Dumnezeu i-a învrednicit să iscodească Canaanul - sunt datori să întărească pe cei mai slabi, pe care ispita îi cheamă înapoi, în Egiptul păcatelor.

Așa e și în Oastea Domnului. Așa să facă și frații ostași mai tari.

Slăvit să fie Domnul! Avem și în Oastea Domnului destui Iosua și Calebi care au iscodit Canaanul și strigă azi din toate părțile: am gustat din dulceața Canaanului... nu ne mai întoarcem în Egipt... mergem înainte!...

Apoi a doua învățătură. Toți cei care au iscodit Canaanul au fost tineri. Ei se află înșirați la Numeri cap. 13, și toți sunt fiii lui cutare și cutare.

Asta-i tinerețea pusă în slujba Domnului. Elanul și avântul tinerilor face minuni și în Oastea Domnului. Pentru că tinerii nu sunt încă legați de grijile vieții. Ei se aruncă în luptă cu tot ce au.

Ferice de voi, tineri ostași și ostașe, care în loc să cutreierați cârciumile, cinematografele, jocurile, etc. - cutreierați Canaanul și vestiți dulceața lui!

Iar peste toate și o altă învățătură. Cei care au iscodit Canaanul și au adus struguri din el au fost pe urmă... amenințați că vor fi omorâți cu pietre. Și toată adunarea copiilor lui Israel vorbea să-i ucidă cu pietre (Numeri 14, 10).

De ce? Pentru că cei ce iscodiseră Canaanul spuneau poporului că va trebui să se lupte pentru cucerirea lui. Alături de struguri, de lapte și miere, Iosua și Caleb puneau în fața poporului și războiul pentru cucerirea acestei țări dulci.

Iar asta nu plăcea poporului. Mai ales că - după cum spune Biblia - erau și alți iscoditori care înfricoșau poporul de război, și spuneau că e mai bine să-și aleagă o altă căpetenie și să se întoarcă în Egipt (Numeri 14, 4). Scumpii mei frați ostași! Să stăruim și noi în lupta și călătoria noastră spre Canaan. Și orice frământări și furtuni s-ar ivi în calea noastră, să nu ne înfricoșăm. Așa-i calea prin pustie: plină de necazuri și furtuni.

După ce iscodiseră Canaanul și aduseseră dovada despre dulceața lui - Iosua și Caleb au fost amenințați cu pietre.

Așa a fost, este și va fi soarta de totdeauna a acelor nebuni care iscodesc Canaanul și vorbesc despre dulceața lui!