Nu vorbesc despre voi toți; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.
Iată că Domnul stătea acum la masă, cu ucenicii Săi, în seara Cinei de Taină... și toți erau foarte apăsați de povara celor auzite și presimțite de ei toți,
era deci ceasul cel mai împovărător.
Domnul Isus totdeauna le spunea ucenicilor Săi, adevăruri mari și neașteptate. Dar niciodată ca acum.
Despre Patimile Sale, Domnul le mai vorbise și altădată ucenicilor Săi, dar ei chiar dacă le crezuseră, le priveau ca ceva îndepărtat, cine știe când,
și despre vânzător, le vorbise, dar acuma lumina cuvintelor Domnului se apropia tot mai mult de cineva anume, până când s-a oprit asupra aceluia care mânca din același blid cu El și care rupea din aceeași pâine.
Să te pârască, poate oricine. Dar să te vândă, nu poate decât acela care mănâncă pâine cu tine, căci numai el îți știe toate ale tale.
Rău poate să-ți facă orice semen, cât de străin și depărtat ar fi el de tine. Dar cel mai mare rău, nu ți-l poate face, decât acela care neapărat îți stă mai aproape.
De aceea nici durere mai mare nu-ți poate produce nimeni pe lume ca acela de la care ai dreptul să aștepți cea mai mare bucurie, dar primești cea mai amară durere.
Dragă suflete, care ai avut pe lume harul de a avea un mare învățător din pâinea căruia te hrănești sau te-ai hrănit, - fii cu luare aminte, și nu lăsa nici un gând satanic să-ți pătrundă în inimă, împotriva lui...
Oricât de mare îți pare fericirea pe care ai putea să ți-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, n-o dori și nu-l vinde pe nici un preț și niciodată.
Oricât de mare rău ți s-ar părea că ți-a făcut el apoi, nu dori să te răzbuni niciodată pe părintele tău, pe învățătorul tău, pe binefăcătorul tău.
Căci prețul pe care îl vei vinde și săgeata cu care îl vei străpunge, vor arde în vecii vecilor, mâinile tale și inima ta.
Eu am văzut pe părintele Iosif plângând de multe ori și în multe împrejurări.
Când era între noi, mai ales în vremile grelelor încercări, era totdeauna voios și zâmbitor spre a ne îmbărbăta și întări,
dar când era singur, pe patul jertfei lui, zile și nopți întregi, l-am văzut cu ochii scăldați în lacrimi, scriind, meditând, rugându-se.
Tot ce scria și spunea, era scăldat în lacrimi ca scrierile și cuvintele sfântului apostol Pavel (Fap. Ap. 20, 19-31; 2 Cor. 2, 4).
Dar niciodată nu l-am văzut plângând mai amar, ca atunci când unul dintre noi care mânca de ani de zile din pâinea sa, la aceeași masă cu noi și cu el, l-a vândut și a ridicat călcâiul cel mai dur și mai nelegiuit, împotriva lui: - acela era Niculiță Vonica.
L-am văzut zilnic suferind în toți anii câți am stat împreună lângă el,
- dar numai atunci l-am văzut zdrobit când cel ce mâncase din belșug din pâinea sa, l-a lovit mai fără milă decât oricare din vrăjmașii lui de moarte.
La anii tineri de atunci, nu m-au clătinat nici un fel de temeri. Simțeam bucuria îndrăznelii în toate zilele încercărilor.
Dar fapta acestui om m-a cutremurat ca cea mai înspăimântătoare nelegiuire.
Pentru orice păcat am simțit că mă pot ruga, dar când îmi aduc aminte de acestea, simt ceva ca o gheață în toată ființa mea. Și nu mai pot să mă rog - de atunci nu m-am mai putut ruga pentru el.
- Acum este și el acolo, în veșnicia care și-a ales-o.
O singură ființă de acest fel am mai cunoscut apoi, la distanța de mulți ani.
Dar n-aș dori să mai cunosc niciodată alta.
Cum toate faptele lor sunt la fel, tot așa le va fi și sfârșitul.
La vremea lui, pe fiecare îl va ajunge plata înspăimântătoare a celor făptuite.
Căci nici mii de ani de merite dacă le-am avea, nu le pot acoperi acestora nimic din monstruozitatea acelei crime de care s-au făcut vinovați, cu păcatul veșnic! (Marcu 3, 28-29; 1 Ioan 5, 16).
O Doamne Isuse, noi am mers după Tine mereu plini de bucurie și de mângâiere, sau cu răbdare și nădejde...
Dar când am descoperit printre noi, chiar printre noi, vânzători ai Tăi și ai Lucrării Tale, am mers îngroziți.
Ne-am înfricoșat când ne-am trezit lângă un drac și lângă un tâlhar (Ioan 12, 6 și 6, 70), care până în clipa aceea ni se părea frate.
O, Dumnezeule, cu tot sufletul înspăimântat stăm înaintea Ta neștiind ce să facem,
- să ne rugăm pentru vânzătorul Tău și pârâșul fraților noștri
- sau să nu îndrăznim.
Căci și una și alta ne sunt tot atât de pline de teamă.
O, Dumnezeule Înfricoșat, Tu Singur poți trece peste Cuvântul Tău, când vrei să-Ți mai arați încă odată nemărginita Ta bunătate și iubire față de cea mai josnică prăbușire în care poate cădea vreo ființă devenită demon.
Dacă poți trece, Doamne, Te rugăm treci și ai milă de aceștia.
Dar tot așa Te rugăm să ne ierți că Te-am rugat.
Amin.
+
Sunt cuvinte ce fac rane mai adânci ca o săgeată
cercetează-ți-le toate și cu grijă, de-orice dată
- sunt atâția care-njunghie cu o vorbă ascuțită
care arde și ucide ca săgeata otrăvită.