Se duce-n toată lumea vântul

vestind a Tale-adânci iubiri

purtând a Tale dulci miresme

- doar eu să nu merg nicăieri?

Și soarele pe lumea-ntreagă

vărsându-și strălucirea lui

vorbește despre-a Ta lumină

- doar eu să nu spun nimănui?

Și ploaia peste tot pământul

ducând belșug din loc în loc

vestește marea-Ți bunătate

- doar eu să n-o vestesc deloc?

Și tunetul trecând pe-ntinderi

vestește de Tăria Ta,

de Judecata Ta cea dreaptă

- doar eu să nu spun despre ea?

Și întunericul vestește

că-n lume toate-odată-apun

spre-a se renaște iarăși toate

- doar eu aceasta să n-o spun?

În lume toate, toate, toate

Te preamăresc pe Tine-n veac

o Dumnezeul meu Cel Veșnic

- doar eu să tac, doar eu să tac?...

Omul ce nu-și spală trupul, e un leneș - și-i păcat

cel ce sufletul nu-și spală, este și mai vinovat

trupul nespălat o lună, capătă un greu miros

- dar ce greu miroase-un suflet desfrânat și păcătos.