Se duce-n toată lumea vântul

vestind a Tale-adânci iubiri

purtând a Tale dulci miresme

- doar eu să nu merg nicăieri?

Şi soarele pe lumea-ntreagă

vărsându-şi strălucirea lui

vorbeşte despre-a Ta lumină

- doar eu să nu spun nimănui?

Şi ploaia peste tot pământul

ducând belşug din loc în loc

vesteşte marea-Ţi bunătate

- doar eu să n-o vestesc deloc?

Şi tunetul trecând pe-ntinderi

vesteşte de Tăria Ta,

de Judecata Ta cea dreaptă

- doar eu să nu spun despre ea?

Şi întunericul vesteşte

că-n lume toate-odată-apun

spre-a se renaşte iarăşi toate

- doar eu aceasta să n-o spun?

În lume toate, toate, toate

Te preamăresc pe Tine-n veac

o Dumnezeul meu Cel Veşnic

- doar eu să tac, doar eu să tac?...

Omul ce nu-şi spală trupul, e un leneş - şi-i păcat

cel ce sufletul nu-şi spală, este şi mai vinovat

trupul nespălat o lună, capătă un greu miros

- dar ce greu miroase-un suflet desfrânat şi păcătos.