Cele 3 neamuri suduitoare: ungurii, românii și italienii
Pr. Iosif Trifa - Sudalma
Toate neamurile au năravul - mai mult sau mai puțin - de a înjura. Nu însă toate au sudălmile cele grele, hula de cele sfinte. Multe popoare, aproape nu cunosc deloc sudalma. Sașii, de pildă, suduie românește... În limba lor nu au numiri cu care să vatăme Dumnezeirea.
Între neamurile suduitoare, se disting mai ales: ungurii, românii și italienii.
Ungurii sunt un popor vestit în sudălmi (poate și pentru asta i-a umilit Dumnezeu). Dacă s-ar face o întrecere internațională de înjurături, apoi desigur premiul I l-ar lua ei. Și după ei, poate ar veni românii noștri...
Un alt popor vestit în sudălmi, sunt și italienii, cei veșnic cu sacramentele în gură. Ca și ai noștri din Regat cu grijania; de altfel, în ce privește înjurăturile, unificarea noastră merge bine. Înjurăturile din vechiul Regat au trecut Carpații. Și ale noastre așijderea.
Cum s-a ajuns ca aceste 3 popoare să stea în fruntea neamurilor suduitoare - anume nu se știe. Cauza cea adevărată e însă că n-au adâncit Evanghelia în sufletul și viața lor.
De unde avem înjurăturile?
Ardelenii le au de la unguri, iar regățenii de la țigani.
Cum au pătruns înjurăturile în istoria și viața poporului nostru, anume nu se știe. Ar fi interesant să urmărească cineva și istoria sudălmilor, așa cum s-au ivit ele în istoria poporului nostru...
Se pare că strămoșii noștri n-aveau năravul înjurăturilor așa de îngrozitor ca azi. N-aveau, în special, sudalma de cele sfinte. În vremile de demult bătrânii noștri nu se ridicau cu sudalma mai sus de la hantătar. Dumnezaele, Cristoșii, Paștele, etc. etc. , s-au ivit numai mai târziu, când lumea s-a mai civilizat... De la lua-te-ar hantătaru, creștinii au mai progresat, chemându-l pe diavolul să facă slujba asta (eu îmi închipui pe diavolul, cărând veșnic oameni în spate).
Referitor la originea sudălmilor noastre, se dă aproape sigur, că noi ardelenii, am luat sudălmile cele grele de la unguri. Ungurii sunt un popor vestit în sudălmi. Din școala lor au luat și românii noștri cele mai fioroase sudălmi.
Iar despre frații noștri din vechiul Regat, profesorul S. Mehedinți, spune că au luat sudălmile de la țigani.
De oriunde însă ar fi (noi zicem că sunt de la diavolul) - ele sunt o rușine și un blestem pe țara asta și pe cei ce le scot din gura lor.
Cum se pedepseau înjurăturile în vremurile de demult
În toate vremurile și la toate popoarele, sudalma a fost socotită ca o grea vătămare adusă Dumnezeirii. Și suduitorul era pedepsit fără cruțare.
Astfel am arătat cum, în Vechiul Testament, suduitorul era omorât cu pietre.
Istoria ne spune că romanii și grecii, la fel ucideau pe cei ce înjurau pe zeii lor (cei făcuți din piatră și metal).
Pe timpul lui Ludovic al IV-lea, în Franța suduitorii se pedepseau cu două feluri de pedepse cumplite: ori li se străpungea limba cu un fier ars, ori erau băgați în niște saci și aruncați în apă.
Pe timpul lui Ludovic al XI-lea se pedepseau nu numai cel ce suduia, ci și cel ce auzea pe cineva suduind și nu îl arăta.
La noi românii
La noi în România, pe vremea lui Vasile Lupu și Matei Basarab, domni ai țării românești, erau și în țara noastră legi aspre contra suduitorilor.
La fel erau legi aspre contra suduitorilor și în Ardeal, precum am arătat mai pe larg mai înainte.
Cu vremea însă legile și oamenii s-au civilizat; s-au civilizat atât de mult, încât oamenii de azi se culcă și se scoală cu sudalma în gură; suduie până și pruncii cei mici.