Popoare care nu înjură
Pr. Iosif Trifa - Sudalma
Ţările şi popoarele biblice nu înjură
Nu toate popoarele au sudalma pe o formă. Unele o au mai puţin, altele mai mult. Unele au sudălmi mai grele, altele mai uşoare.
Cercetând viaţa popoarelor după înjurăturile ce le au - o constatare iese la iveală: ţările şi popoarele biblice, adică ţările şi popoarele care au adâncit mai mult şi folosesc mai mult Biblia - acelea au mai puţine înjurături. În ţările şi popoarele biblice: Anglia, Suedia, Norvegia, Elveţia, Olanda, Germania, etc., sudălmile sunt aproape necunoscute. În special sudălmile cele grele. În unele ţări biblice nu se aude sudalma deloc. În altele numai sudălmile mai uşoare. Nicăieri însă, sudalma de cele sfinte.
În schimb însă, suduie pe întrecute ţările şi popoarele ortodoxe şi catolice (românii, sârbii, ruşii, italienii, spaniolii, mexicanii, etc).
Şi asta tocmai pentru că nici ortodoxismul, nici catolicismul n-au prea adâncit poporul în Biblie, în Cuvântul lui Dumnezeu. Să o spunem sincer: atât Biserica ortodoxă cât şi Biserica catolică s-au cam temut de Biblie (şi încă se mai tem şi azi). Au văzut o primejdie în răspândirea Biblie, dar n-au văzut primejdia în grozăvia sudălmilor care sunt şi ele dovada unui creştinism de suprafaţă.
Un român de al nostru - îmi spunea un prieten de pe Târnave - la o ceartă cu un sas, îl suduia pe sas de Preceste, pentru că el nu credea în Precista.
Eu nu cred - zicea sasul - dar nici nu o înjur. D-ta crezi dar o înjuri.
La Oastea Domnului avem multe cazuri când ostaşii Domnului au fost încolţiţi că sunt sectari şi ca dovadă că nu s-au rătăcit, li s-a cerut... să înjure. Înjurătura li se socotea, ca un fel de atestat că sunt ortodocşi adevăraţi.
Noi la Oastea Domnului tocmai prin adâncirea în Biblie am scos mii şi mii de suflete din păcatul cel groaznic al înjurăturii. Când şi poporul nostru va fi un popor biblic, atunci vor dispărea şi înjurăturile de pe întinsul pământului românesc.
Un răspuns cu înfruntare
Sau de ce suduie saşii româneşte
Un sas îşi suduia odată cu sudălmi româneşti (saşii înjură româneşte). Un român de al nostru îi striga să nu ne batjocorească legea. Atunci sasul răspunse:
- Nu suntem noi saşii de vină că suduim româneşte de cruce, de sfinţi şi de alte lucruri sfinte; ci sunteţi voi. Noi pe voi v-am auzit. Şi de la voi de la români, am învăţat şi noi saşii a sudui de cele sfinte. Copiii noştri nu suduie în limba noastră săsească pentru că nu ne aud pe noi suduind. Nu suduiţi voi, căci apoi nici noi nu vom sudui. Cinstiţi-vă voi mai întâi legea şi apoi să ne cereţi şi nouă s-o respectăm...
Cu adevărat un răspuns cu înfruntare şi ruşine pentru noi.