O lege contra sudălmilor
Pr. Iosif Trifa - Sudalma
S-a făcut în Italia și în Ungaria
Popoarele care au mai mult năravul înjurăturilor, au început să-și dea seama de primejdia aceasta. În două țări, unde se înjură mai mult - Italia și Ungaria - s-a făcut o lege care pedepsește aspru pe suduitori.
Sunt câțiva ani de când s-a introdus în Italia o lege în puterea căreia orice om care va fi auzit suduind, se pedepsește îndată, pe loc, cu o pedeapsă de 500 de lei.
Un prieten din Blaj, care a fost în pelerinaj la Roma, îmi spunea că pe o stradă din Roma, a văzut doi oameni care se certau punându-și din când în când mâna la gură. Interesându-se ce înseamnă acest lucru, a aflat că mânioșii își pun mâna la gură să-și oprească sudalma, căci altcum polițaiul îi amendează pe loc cu 500 de lei.
Și iac-așa, vrând-nevrând, oamenii din Italia își pun strajă gurii lor. Dacă nu de frica lui Dumnezeu, cel puțin de frica legii.
Să se facă și la noi o lege contra înjurăturilor
Cuminte și bun lucru a făcut Italia și Ungaria. Să se facă și la noi o lege care să pedepsească pe suduitori. Căci altcum, după ce Italia și Ungaria au oprit sudălmile, cu înjurăturile mai rămânem noi românii... în fruntea lumii.
Să se facă și în țară la noi o lege contra sudălmilor și suduitorilor, dându-ne seama că tăria țărilor și neamurilor nu stă numai în puști, în gloanțe și tunuri, ci stă și în purtările ce le au oamenii. Sudalma este un păcat greu care vatămă pe Bunul Dumnezeu și strică norocul țării.
O lege împotriva suduitorilor, de altfel e și firească. Cine ar îndrăzni să înjure pe M. Sa regele, îndată e arestat și pus în temniță. Între legile țării este o lege cuminte și bună, care apără persoana M. Sale regelui. E rău însă că cei de altă parte, cine vatămă prin sudalmă pe Împăratul împăraților și pe Regele regilor, nu i se întâmplă nimic, ba încă e socotit ca un mare viteaz. Trebuie făcută o lege care să apere de hulitori și Persoana cea înaltă și sfântă a Regelui ceresc.
De altcum, o lege în contra sudălmilor ar fi și spre folosul material al țării. În decurs de câțiva ani, s-ar încasa atâtea pedepse, încât țara și-ar putea plăti toate datoriile.
O chemare din Olanda
Un călător ce a trecut prin Olanda spune că a văzut pe acolo următoarea scrisoare lipită pe pereții gărilor și prin trenuri:
Dacă tu crezi într-un Dumnezeu Atotputernic, atunci nu lua Numele Lui în deșert și fără folos (nu înjura). Iar dacă nu crezi într-un Dumnezeu Atotputernic, atunci nu mai întrebuința deloc Numele Lui (în sudălmi și vorbe urâte), căci prin asta vatămi pe cel ce crede în El.
Cu ăsta n-are nimeni nimic!
Iată un om cu care n-are nimeni nimic! Cu toate că predică și el, în felul lui. Îl predică pe diavolul, hulindu-L pe Dumnezeu. Dar pe semne, o astfel de predică nu e primejdioasă. Acest predicator înfricoșător Îl poate huli pe Dumnezeu oricând și oriunde. Nu-i are nimeni grija. Sunt însă primejdioși ostașii, care vorbesc despre Dumnezeu și Îl slăvesc pe Dumnezeu. Aceștia trebuie, negreșit, luați la răspundere și opriți. Atâția și atâția dintre ostașii Domnului au căpătat palme și bătăi pentru că au grăit despre Dumnezeu. Iar cu ăsta n-are nimeni nimic. El vatămă și hulește ceea ce avem noi mai scump și sfânt și totuși nu-i are nimeni nici o grijă. Între legile țării este o lege bună și cuminte, care îl apără pe regele țării de hulă și sudalmă. O astfel de lege să se facă și pentru cei care Îl hulesc pe Regele regilor!