O lege contra sudălmilor
Pr. Iosif Trifa - Sudalma
S-a făcut în Italia şi în Ungaria
Popoarele care au mai mult năravul înjurăturilor, au început să-şi dea seama de primejdia aceasta. În două ţări, unde se înjură mai mult - Italia şi Ungaria - s-a făcut o lege care pedepseşte aspru pe suduitori.
Sunt câţiva ani de când s-a introdus în Italia o lege în puterea căreia orice om care va fi auzit suduind, se pedepseşte îndată, pe loc, cu o pedeapsă de 500 de lei.
Un prieten din Blaj, care a fost în pelerinaj la Roma, îmi spunea că pe o stradă din Roma, a văzut doi oameni care se certau punându-şi din când în când mâna la gură. Interesându-se ce înseamnă acest lucru, a aflat că mânioşii îşi pun mâna la gură să-şi oprească sudalma, căci altcum poliţaiul îi amendează pe loc cu 500 de lei.
Şi iac-aşa, vrând-nevrând, oamenii din Italia îşi pun strajă gurii lor. Dacă nu de frica lui Dumnezeu, cel puţin de frica legii.
Să se facă şi la noi o lege contra înjurăturilor
Cuminte şi bun lucru a făcut Italia şi Ungaria. Să se facă şi la noi o lege care să pedepsească pe suduitori. Căci altcum, după ce Italia şi Ungaria au oprit sudălmile, cu înjurăturile mai rămânem noi românii... în fruntea lumii.
Să se facă şi în ţară la noi o lege contra sudălmilor şi suduitorilor, dându-ne seama că tăria ţărilor şi neamurilor nu stă numai în puşti, în gloanţe şi tunuri, ci stă şi în purtările ce le au oamenii. Sudalma este un păcat greu care vatămă pe Bunul Dumnezeu şi strică norocul ţării.
O lege împotriva suduitorilor, de altfel e şi firească. Cine ar îndrăzni să înjure pe M. Sa regele, îndată e arestat şi pus în temniţă. Între legile ţării este o lege cuminte şi bună, care apără persoana M. Sale regelui. E rău însă că cei de altă parte, cine vatămă prin sudalmă pe Împăratul împăraţilor şi pe Regele regilor, nu i se întâmplă nimic, ba încă e socotit ca un mare viteaz. Trebuie făcută o lege care să apere de hulitori şi Persoana cea înaltă şi sfântă a Regelui ceresc.
De altcum, o lege în contra sudălmilor ar fi şi spre folosul material al ţării. În decurs de câţiva ani, s-ar încasa atâtea pedepse, încât ţara şi-ar putea plăti toate datoriile.
O chemare din Olanda
Un călător ce a trecut prin Olanda spune că a văzut pe acolo următoarea scrisoare lipită pe pereţii gărilor şi prin trenuri:
Dacă tu crezi într-un Dumnezeu Atotputernic, atunci nu lua Numele Lui în deşert şi fără folos (nu înjura). Iar dacă nu crezi într-un Dumnezeu Atotputernic, atunci nu mai întrebuinţa deloc Numele Lui (în sudălmi şi vorbe urâte), căci prin asta vatămi pe cel ce crede în El.
Cu ăsta n-are nimeni nimic!
Iată un om cu care n-are nimeni nimic! Cu toate că predică şi el, în felul lui. Îl predică pe diavolul, hulindu-L pe Dumnezeu. Dar pe semne, o astfel de predică nu e primejdioasă. Acest predicator înfricoşător Îl poate huli pe Dumnezeu oricând şi oriunde. Nu-i are nimeni grija. Sunt însă primejdioşi ostaşii, care vorbesc despre Dumnezeu şi Îl slăvesc pe Dumnezeu. Aceştia trebuie, negreşit, luaţi la răspundere şi opriţi. Atâţia şi atâţia dintre ostaşii Domnului au căpătat palme şi bătăi pentru că au grăit despre Dumnezeu. Iar cu ăsta n-are nimeni nimic. El vatămă şi huleşte ceea ce avem noi mai scump şi sfânt şi totuşi nu-i are nimeni nici o grijă. Între legile ţării este o lege bună şi cuminte, care îl apără pe regele ţării de hulă şi sudalmă. O astfel de lege să se facă şi pentru cei care Îl hulesc pe Regele regilor!