Cele 3 neamuri suduitoare: ungurii, românii şi italienii
Pr. Iosif Trifa - Sudalma
Toate neamurile au năravul - mai mult sau mai puţin - de a înjura. Nu însă toate au sudălmile cele grele, hula de cele sfinte. Multe popoare, aproape nu cunosc deloc sudalma. Saşii, de pildă, suduie româneşte... În limba lor nu au numiri cu care să vatăme Dumnezeirea.
Între neamurile suduitoare, se disting mai ales: ungurii, românii şi italienii.
Ungurii sunt un popor vestit în sudălmi (poate şi pentru asta i-a umilit Dumnezeu). Dacă s-ar face o întrecere internaţională de înjurături, apoi desigur premiul I l-ar lua ei. Şi după ei, poate ar veni românii noştri...
Un alt popor vestit în sudălmi, sunt şi italienii, cei veşnic cu sacramentele în gură. Ca şi ai noştri din Regat cu grijania; de altfel, în ce priveşte înjurăturile, unificarea noastră merge bine. Înjurăturile din vechiul Regat au trecut Carpaţii. Şi ale noastre aşijderea.
Cum s-a ajuns ca aceste 3 popoare să stea în fruntea neamurilor suduitoare - anume nu se ştie. Cauza cea adevărată e însă că n-au adâncit Evanghelia în sufletul şi viaţa lor.
De unde avem înjurăturile?
Ardelenii le au de la unguri, iar regăţenii de la ţigani.
Cum au pătruns înjurăturile în istoria şi viaţa poporului nostru, anume nu se ştie. Ar fi interesant să urmărească cineva şi istoria sudălmilor, aşa cum s-au ivit ele în istoria poporului nostru...
Se pare că strămoşii noştri n-aveau năravul înjurăturilor aşa de îngrozitor ca azi. N-aveau, în special, sudalma de cele sfinte. În vremile de demult bătrânii noştri nu se ridicau cu sudalma mai sus de la hantătar. Dumnezaele, Cristoşii, Paştele, etc. etc. , s-au ivit numai mai târziu, când lumea s-a mai civilizat... De la lua-te-ar hantătaru, creştinii au mai progresat, chemându-l pe diavolul să facă slujba asta (eu îmi închipui pe diavolul, cărând veşnic oameni în spate).
Referitor la originea sudălmilor noastre, se dă aproape sigur, că noi ardelenii, am luat sudălmile cele grele de la unguri. Ungurii sunt un popor vestit în sudălmi. Din şcoala lor au luat şi românii noştri cele mai fioroase sudălmi.
Iar despre fraţii noştri din vechiul Regat, profesorul S. Mehedinţi, spune că au luat sudălmile de la ţigani.
De oriunde însă ar fi (noi zicem că sunt de la diavolul) - ele sunt o ruşine şi un blestem pe ţara asta şi pe cei ce le scot din gura lor.
Cum se pedepseau înjurăturile în vremurile de demult
În toate vremurile şi la toate popoarele, sudalma a fost socotită ca o grea vătămare adusă Dumnezeirii. Şi suduitorul era pedepsit fără cruţare.
Astfel am arătat cum, în Vechiul Testament, suduitorul era omorât cu pietre.
Istoria ne spune că romanii şi grecii, la fel ucideau pe cei ce înjurau pe zeii lor (cei făcuţi din piatră şi metal).
Pe timpul lui Ludovic al IV-lea, în Franţa suduitorii se pedepseau cu două feluri de pedepse cumplite: ori li se străpungea limba cu un fier ars, ori erau băgaţi în nişte saci şi aruncaţi în apă.
Pe timpul lui Ludovic al XI-lea se pedepseau nu numai cel ce suduia, ci şi cel ce auzea pe cineva suduind şi nu îl arăta.
La noi românii
La noi în România, pe vremea lui Vasile Lupu şi Matei Basarab, domni ai ţării româneşti, erau şi în ţara noastră legi aspre contra suduitorilor.
La fel erau legi aspre contra suduitorilor şi în Ardeal, precum am arătat mai pe larg mai înainte.
Cu vremea însă legile şi oamenii s-au civilizat; s-au civilizat atât de mult, încât oamenii de azi se culcă şi se scoală cu sudalma în gură; suduie până şi pruncii cei mici.