Cele mai fericite urări

Pentru nunta iubiților noștri Viorel și Fivi de la Goioasa

Scumpii noștri în Domnul miri și părinți, frați și surori!

Slavă veșnică Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos, Care ne-a răscumpărat cu prețul Crucii Sale din osânda morții în care eram; iar prin Învierea și slava Lui ne-a înviat și pe noi la o viață nouă duhovnicească și ne-a pus în inimă o nădejde veșnică și vie spre răsplătirea cea veșnică pentru toți cei care au primit Cuvântul voii Sale, s-au născut din nou prin El și acum se ostenesc, prin osteneli și curăție, să-L urmeze pe Domnul și Mântuitorul lor, Care i-a răscumpărat, printr-o viață cât mai asemănătoare cu a Lui.

Fiecare nuntă frățească este, pentru fiecare dintre noi, câte un nou prilej fericit și de mare bucurie și înălțare sufletească. Un prilej de revedere a ființelor scumpe în Domnul, un prilej de a ne înălța împreună sufletele în aceeași dulce rugăciune și a ne îmbărbăta inimile, și a ne hrăni duhul cu cele mai grase bucate și mai gustoase băuturi duhovnicești. Și, dacă acestea sunt singurele bucurii care nu pier, - și noi după acestea alergăm pe la orice nunți și pe la orice întâlniri frățești.

Oriunde aflăm ucenici ai Domnului, ucenici iubiți și ascultători, care ne pot scoate din vistieria bună a inimii lor cât mai multe, cât mai noi și cât mai dulci astfel de bunătăți sufletești, noi toți ne bucurăm nespus de mult, căci de acolo ne întoarcem cu toții îndestulați duhovnicește și mulțumind lui Dumnezeu cu o mare bucurie în inimile noastre.

Dar ori pe unde cei ce trebuie să ne hrănească sunt ei înșiși goi sau săraci duhovnicește ori este cineva care ne dă hrană acră, în loc de dulce, și amestecată, în loc de curată, de acolo sufletele noastre, ale tuturor celor ce suntem acolo, se întorc cu amărăciune și cu durere.

De aceea noi ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca toți acei care sunt puși să ne hrănească din pâinea Cuvântului Său Sfânt să o primească ei înșiși întâi aceasta, binecuvântată, din mâinile Lui sfinte, ca apoi să ne-o poată împărți și nouă, cum au făcut ucenicii iubiți ai Domnului în pustie, la hrănirea celor cinci mii. Lucrul acesta, de a ne ruga pentru cei ce împart Cuvântul Domnului, este bun, folositor și bineplăcut lui Dumnezeu. Căci aceasta este și o poruncă a Domnului nostru, dar și o mare trebuință a noastră, a tuturor.

Fiecare nuntă a unor copii ai lui Dumnezeu este deosebită; pentru că de fiecare dată mirii sărbătoriți sunt alții și altul este locul, și alta este slujba rânduită de Dumnezeu fiecăruia dintre ei în via și-n ogorul Lui. Iar Cuvântul cel viu și Sfânt al lui Dumnezeu fiecăruia îi vorbește deosebit, potrivit cu starea lui, cu chemarea lui și cu datoriile lui. Fericit este oricine aude acest Sfânt Cuvânt, dacă îl înțelege și, din acest Cuvânt Sfânt, își ia fiecare pentru sine ceea ce Dumnezeu pune în acest Cuvânt potrivit cu starea sa. Și, dacă, din ceea ce a înțeles, apoi se străduiește fiecare, cu toată puterea sa, să împlinească smerit și ascultător, cu fapta, așa cum și cere Cuvântul cel Sfânt și voia cea sfântă a lui Dumnezeu.

Dar astăzi, mirele acestei nunți este un suflet deosebit și pentru că slujba și chemarea pe care și-a ales-o el - împreună cu mireasa lui, cu aceea care-i va fi mai departe tovarășă de drum, - slujba aceasta pe care și-au ales-o ca menire a vieții lor pe pământ este o slujbă și este o chemare aleasă și sfântă. Și trebuie să fie pusă în întregime la dispoziția lui Dumnezeu și spre folosul mântuitor al semenilor lor între care vor fi duși.

Deci, cu prilejul acesta deosebit și unic al nunții acestor miri - a acestui mire ales și a miresei sale, care a fost aleasă și ea de Dumnezeu pentru a-i fi însoțitoare în munca lui grea acum, când se obișnuiește nu numai să se facă mirilor cele mai frumoase urări, dar să li se și dea cele mai frumoase sfaturi, ce le-am putea spune și noi și ce le-am putea dori mai mult, mai fericit, decât tot harul și pacea lui Dumnezeu, care întrec orice pricepere și care să le păzească inima și gândurile lor în Hristos Iisus, Domnul și al nostru, și al lor; Cercetătorul și al lor, și al nostru și Răsplătitorul lor și al nostru.

Harul este darul și binecuvântarea cerească prin care cresc și rodesc toate bunurile noastre trupești și duhovnicești. Dar acest dar ceresc se revarsă numai acolo unde este pace. Căci pacea este rodul ascultării noastre de Dumnezeu. Pacea estre rodul ostenelilor, al rugăciunii și al iubirii, și al smereniei noastre, în - toată umblarea noastră întâi cu Dumnezeul nostru, apoi cu familia noastră duhovnicească și trupească și apoi cu toți semenii noștri. Și fiindcă harul este condiționat de pace - căci numai acolo unde este pace Dumnezeu Își dă și harul Său -, acest har și această pace noi le dorim scumpilor noștri întâi și întâi printr-o viață plină de pacea ascultării de tot Cuvântul lui Dumnezeu în orice vreme și în orice loc și apoi prin pacea și umblarea ascultării de toată datoria pe care o au ei și față de ceilalți semeni ai lor.

Când tot drumul vieții și slujirii lor ei și-l vor urma într-o deplină pace cu fiecare cuvânt și verset al Sfintelor Scripturi, împlinindu-le întocmai cum sunt scrise, cu gândul și cu fapta lor, atunci adevărul va mărturisi bine despre ei în orice vreme și-n orice loc, precum spune Sfântul Apostol Ioan că mărturisea despre Dimitrie, când zice la 3 Ioan 12 așa: „Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; și noi mărturisim de asemenea despre el. Și știi că mărturisirea noastră este adevărată”.

Aceste lucruri atât de frumoase le spune Sfântul Apostol Ioan preaiubitului Gaiu, un alt suflet scump al lui Dumnezeu, care era tot așa, un fiu al păcii. Fiindcă apostolul sfânt putea să-i dorească bucuros ca toate lucrurile lui să-i meargă bine. Iar sănătatea lui să sporească tot așa cum îi sporea sufletul său. Pentru ca, fiți siguri, toate acele lucruri erau numai curate și sufletul său era plin de pace.

O, la cât de puțini oameni din lumea aceasta le mai poți dori astăzi ca toate lucrurile lor să le meargă bine... Căci în viața multora sunt atât de multe lucruri care mai degrabă ar trebui să le dorești să nu le meargă așa de bine cum le merg. Căci acest mers le este spre cea mai mare pagubă sufletească. Într-adevăr, când îi merge unui om prea bine în lucrurile trupești, aceasta este totdeauna în paguba celor sufletești ale lui.

Numai când despre omul acesta toți, chiar și Adevărul, adică Domnul Iisus Hristos și Cuvântul Lui, mărturisesc bine, atunci numai este cu adevărat și bine. Atunci numai este bine să-i meargă omului totul bine. Fiindcă el, din munca lui cinstită, atunci nu va aduna bogăție (...). Căci nu va pretinde pentru această muncă a lui decât atâta cât se cuvine. Și nu va umbla cu lăcomie după strângere de avuții, încasând prețuri mai mari decât se cuvine, de câte trei și patru ori... Atunci nu-și va cumpăra mobilă de lux, cu 35.000 de lei, când lângă el fratele paralizat zace de ani de zile pe pat; sau copiii bolnavi ai fratelui său n-au medicamente; sau orfanii și bătrânii sufăr și lui nu-i pasă. Cum să-i dorești unui astfel de „credincios” ca lucrurile lui să-i meargă bine? Mai degrabă te-ngrozești ce se va alege de el, dacă va mai merge mult încă tot așa.

Sau altuia, care-și spune tot credincios, și tot așa ca celui dintâi, îi merge bine via, ca să facă vin cât mai mult. Sau livada, ca să facă țuică... din care apoi să bea și el și să și vândă altora. Căci și acesta, ca și cel dintâi, merge poate și pe la adunări și poate se ridică să-i învețe și pe alții cum să meargă-n rai, în timp ce el, în felul acesta, merge sigur spre iad cu câștigul mârșav în buzunar, cu vinul în cap și-n pivniță și cu minciuna în gură și-n inimă. Pentru că toți, și Adevărul, mărturisesc numai rău despre un astfel de om, fără ca lui să-i mai pese.

Dar vouă, preaiubiții noștri, pe care vă cunoaștem din copilăria voastră, căci ați crescut din lacrimile și din rugăciunile unor părinți pe care i-am cunoscut și pe ei de pe când erau copii sau tineri, vouă noi vă dorim din tot sufletul nostru și vă sfătuim la fel: să vă feriți și să vă ferească Domnul Dumnezeul părinților voștri de orice prefăcătorie. Și să vă dăruiască Domnul și Dumnezeul părinților voștri o inimă curată și o minte sănătoasă, pentru ca să aveți o viață totdeauna plină de pacea umblării smerite în împlinirea cu fapta și cu adevărul a fiecărui cuvânt sfânt pe care l-ați auzit și cunoscut din Cartea Sfântă a lui Dumnezeu și din gura sfântă a Bisericii Lui și a părinților voștri.

Fiecare plecare și fiecare venire să vă fie în pace.

Fiecare cuvânt și fiecare tăcere să vă fie în pace.

Fiecare odihnă și fiecare muncă să vă fie în pace.

Cu oricine vă întâlniți și de oricine vă despărțiți să fiți împăcați.

Oriunde intrați să duceți pacea și de oriunde ieșiți să lăsați pace.

Fiecare zi s-o începeți cu pace și fiecare zi s-o sfârșiți în pace.

Casa voastră să fie o casă a păcii; calea voastră - o cale a păcii; cuvântul vostru - un cuvânt al păcii; slujba voastră - o slujbă a păcii.

Căci atunci voi vă veți chema fii ai păcii, fii ai lui Dumnezeu, după cum a spus sfânta gură a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Evanghelia după Matei capitolul 5, versetul 9: „Fericiți sunt făcătorii de pace, căci aceștia fiii lui Dumnezeu se vor chema”.

Atunci peste o astfel de viață, într-adevăr nimic nu va mai putea nici opri, nici împiedeca tot harul lui Dumnezeu, sub toate formele revărsărilor sale, să nu se reverse cu toată plinătatea sa în orice vreme, în orice loc și peste orice stare a voastră. Nimic și nimeni nu-l va putea opri, nici împiedica să se reverse. Și astfel el va face fiecare sămânță a voastră să vă rodească pentru Dumnezeu, crescând treizeci, șaizeci și o sută. Umplând astfel hambarul Bisericii lui Dumnezeu de suflete vii, născute din nou. Umplând hambarul dragostei de lacrimi frumoase, de îmbrățișări frumoase, de rugăciuni frumoase, de fapte frumoase. Și umplând hambarul Lucrării lui Dumnezeu de pilde frumoase, de amintiri frumoase, de trăiri frumoase în Hristos.

O, ce viață poate fi mai fericită ca asta? Ce împlinire mai frumoasă poate fi, pentru o slujbă sfântă, ca asta? Ce roade mai pot fi atât de plăcute pentru Dumnezeu și pentru semenii voștri ca niște astfel de roade cerești?

Și ce urări mai fericite decât acestea am putea noi să vă facem astăzi vouă sau cuiva pe care îi iubim atât de mult cum iubim sufletele voastre, cum vă iubim pe voi, dragi și scumpi copii ai lui Dumnezeu și ai Lucrării Sale? Căci acestea sunt cele mai fericite urări și acestea sunt cele mai fericite roade, căci aceasta este cea mai fericită viață.

Pe pământul acesta, noi credem că nu poate fi o altă viață mai fericită și peste care să se poată revărsa mai cu multă bunătate și bunăvoință de la Dumnezeu un mai mare har, decât această viață și decât harul acesta. Căci într-o astfel de viață și printr-o astfel de slujire, Duhul păcii și al adevărului este slujit, este vestit, este răspândit pretutindeni. Iar El călăuzește apoi totul în lumină și-n bucurie, făcând cunoscute toate lucrurile și păzind toate căile celor plăcuți Lui.

De aceea, încheiem această scurtă sfătuire și această dulce urare a noastră atât pentru scumpii miri, cât și pentru preaiubiții nuntași, cu urarea și sfătuirea luate din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu scris de Sfântul Apostol al Său Petru în Epistola lui a doua, la capitolul 1 , de la versetul 2 până la 11 , și care spune:

„Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Iisus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere să vă dăruiască tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce v-a chemat (și v-a unit) pentru slava și puterea Lui, prin care El v-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin (împlinirea lor) să vă faceți părtași firii dumnezeiești... (Și să vă dați) toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința. înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea. evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; și cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Căci (numai) dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori...

Dar cine nu are aceste lucruri (în el) este orb, umblă cu ochii închiși, (nu știe încotro merge) și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate.

În adevăr, (numai) în chipul acesta (veți avea) din belșug intrare în Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

A Lui să fie slava acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

25 septembrie 1976, Fratele Traian Dorz