Cele patru nemărginiri
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Am îngenuncheat chiar și pe locul unde mai mirosea proaspăt mireasma pașilor Tăi.
2 - Mi-am lipit inima încă de locul fierbinte unde stătuși Tu la mine.
3 - Și cu buzele arse de dorul Tău și dulci de șoaptele mele am sărutat urma urmei Tale pe care, în sfârșit, - o regăseam iarăși.
4 - După atâția ani de lacrimi amare, simțeam iarăși din nou ce dulci pot fi totuși lacrimile.
5 - Și după atâta vreme în care eu nu cunoscusem decât greutatea lor, simțeam din nou ce fericită despovărare pot totuși aduce ele.
6 - Slavă veșnică Ție în care fericit mă pot scufunda iarăși, ca într-o apă luminoasă și dulce.
Nesfârșit de luminoasă și dulce...
7 - Neștiința mea e singurul pai de care pot să mă agăț, când stau în fața Ta cu tot ce am făcut atunci.
8 - O, cât de mult aș vrea să pot șterge din amintirea Ta - și mai ales din a mea - tot ce am făcut și spus în clipa nebuniei și prăbușirii mele!
9 - Dar știu că nu le-aș fi putut șterge nici cu lacrimile nici cu sângele meu. Urmele lor negre se întipăresc atât de adânc!
10 - Însă când mi-am aruncat privirea în ochii Tăi să văd dacă a mai rămas ceva din toate acestea în Inima Ta, - o, în întregimea Ei am văzut numai Iubire.
11 - Prin apele limpezi ale Ochilor Tăi, am văzut în toată Inima Ta, numai iubirea mea cea dulce pe care o cunoscusem în cele mai frumoase din zilele mele.
12 - Dar adâncimea și limpezimea ei de acum, îmi apăru nespus mai profundă și mai curată decât o putusem vedea până atunci.
13 - Precum chipul unui copil, la trecerea hotarului din copilărie în tinerețe, își capătă maturitatea adorației depline.
14 - Precum un rod verde își capătă culoarea și forma frumoasă a pângăririi la trecerea hotarului spre vară.
15 - Tot așa dragostea Ta pentru mine îmi apăru acum nespus mai profundă, mai frumoasă, mai dulce, mai matură decât înainte, la vârsta copilăriei cunoașterii mele.
16 - Decât o știam înainte de încercarea care îmi mărturisea acum și mie atât de total felul de a gândi, de a vedea, de a înțelege.
17 - Frumoasă îmi fusese cunoașterea copilăriei! Plăcută și fragedă fusese pentru mine dragostea Ta atunci când nu cunoscusem luptele, lacrimile, despărțirile și focul...
18 - Dar cea de acum era cu atât mai frumoasă, cu cât trăsăturile ei își arătau uimirii mele înălțimea, adâncimea, lărgimea și lungimea nemărginirii ei.
19 - În cele patru nemărginiri ale Crucii Tale
sub acoperișul căreia i se lipise crucea mea în cea mai nedespărțită îmbrățișare,
de acum pe totdeauna.
20 - O, dacă și Tu ai vedea astfel iubirea mea de acum, trecută de cealaltă parte a focului și cernerii ei!