Cele patru nemărginiri
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Am îngenuncheat chiar şi pe locul unde mai mirosea proaspăt mireasma paşilor Tăi.
2 - Mi-am lipit inima încă de locul fierbinte unde stătuşi Tu la mine.
3 - Şi cu buzele arse de dorul Tău şi dulci de şoaptele mele am sărutat urma urmei Tale pe care, în sfârşit, - o regăseam iarăşi.
4 - După atâţia ani de lacrimi amare, simţeam iarăşi din nou ce dulci pot fi totuşi lacrimile.
5 - Şi după atâta vreme în care eu nu cunoscusem decât greutatea lor, simţeam din nou ce fericită despovărare pot totuşi aduce ele.
6 - Slavă veşnică Ţie în care fericit mă pot scufunda iarăşi, ca într-o apă luminoasă şi dulce.
Nesfârşit de luminoasă şi dulce...
7 - Neştiinţa mea e singurul pai de care pot să mă agăţ, când stau în faţa Ta cu tot ce am făcut atunci.
8 - O, cât de mult aş vrea să pot şterge din amintirea Ta - şi mai ales din a mea - tot ce am făcut şi spus în clipa nebuniei şi prăbuşirii mele!
9 - Dar ştiu că nu le-aş fi putut şterge nici cu lacrimile nici cu sângele meu. Urmele lor negre se întipăresc atât de adânc!
10 - Însă când mi-am aruncat privirea în ochii Tăi să văd dacă a mai rămas ceva din toate acestea în Inima Ta, - o, în întregimea Ei am văzut numai Iubire.
11 - Prin apele limpezi ale Ochilor Tăi, am văzut în toată Inima Ta, numai iubirea mea cea dulce pe care o cunoscusem în cele mai frumoase din zilele mele.
12 - Dar adâncimea şi limpezimea ei de acum, îmi apăru nespus mai profundă şi mai curată decât o putusem vedea până atunci.
13 - Precum chipul unui copil, la trecerea hotarului din copilărie în tinereţe, îşi capătă maturitatea adoraţiei depline.
14 - Precum un rod verde îşi capătă culoarea şi forma frumoasă a pângăririi la trecerea hotarului spre vară.
15 - Tot aşa dragostea Ta pentru mine îmi apăru acum nespus mai profundă, mai frumoasă, mai dulce, mai matură decât înainte, la vârsta copilăriei cunoaşterii mele.
16 - Decât o ştiam înainte de încercarea care îmi mărturisea acum şi mie atât de total felul de a gândi, de a vedea, de a înţelege.
17 - Frumoasă îmi fusese cunoaşterea copilăriei! Plăcută şi fragedă fusese pentru mine dragostea Ta atunci când nu cunoscusem luptele, lacrimile, despărţirile şi focul...
18 - Dar cea de acum era cu atât mai frumoasă, cu cât trăsăturile ei îşi arătau uimirii mele înălţimea, adâncimea, lărgimea şi lungimea nemărginirii ei.
19 - În cele patru nemărginiri ale Crucii Tale
sub acoperişul căreia i se lipise crucea mea în cea mai nedespărţită îmbrăţişare,
de acum pe totdeauna.
20 - O, dacă şi Tu ai vedea astfel iubirea mea de acum, trecută de cealaltă parte a focului şi cernerii ei!