Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate și celor ce le veți ține, vor fi ținute.
Credința în Hristos este credința în Învierea Lui.
Credința în Învierea lui Hristos este credința în învierea tuturor morților.
Credința în învierea tuturor morților este credința în propria noastră înviere, sub forma în care a înviat Isus.
Învierea lui Hristos a avut ca scop întâi: dovedirea adevărului Evangheliei Sale,
apoi: garantarea unei răsplătiri veșnice pentru oricine va primi sau va respinge solia Tatălui, adusă de către El tuturor oamenilor.
De credința în Învierea lui Hristos depinde totul.
Cine primește credința în Învierea Lui, ușor poate primi toate celelalte.
Cine poate crede că Hristos a Înviat, poate ușor crede că va fi o înviere a tuturor morților, iar această încredințare este începutul adevăratei sale învieri.
Acela care se încredințează că odată va învia din morți,
că va sta în fața Judecății lui Dumnezeu,
iar că apoi va merge la o veșnică răsplată, fie în fericire fie în chin,
- acela ia neapărat hotărârea cea mare.
Nimeni nu pare a fi chiar atât de nebun încât să se arunce conștient într-o pierzare atât de înspăimântătoare, - dacă într-adevăr este încredințat de veșnicia ei.
Dumnezeu ne-a dat viața aceasta tocmai spre a ne-o mântui pe cea veșnică.
Scopul acestei existențe trecătoare este tocmai pregătirea pentru existența cea eternă.
Este adevărat că acum trupul face binele sau răul în unire cu sufletul său.
Este adevărat că trupul este muritor pe când sufletul nu poate să moară.
Dar este tot atât de adevărat că moartea aceasta a trupului nu este o nimicire a lui. Fiindcă moartea este numai o transformare, o trecere în altă formă, în altă existență, ca o sămânță care trece printr-o putrezire spre o altă creștere și o altă viață a ei. Putrezirea trecătoare nu-i schimbă caracterul ei ci numai forma ei. A fost o neghină? - ea este neghină și sub forma nouă în care va ieși de sub glia unde i-a putrezit forma ei veche.
A fost grâu înainte? - tot grâu o să și răsară, în noua lui viață.
O, cât de adevărat este că moartea nu există pentru nimic și pentru nimeni, ci numai ca o transformare!
Nici piatra nu moare,
nici lemnul, nici apa,
- totul numai se transformă. Se transformă, nu moare.
Atunci cum să moară o ființă atât de minunată ca omul, făcut de Dumnezeu, pentru un scop atât de minunat?
Faptele noastre de acum sunt toate făcute pentru Judecata de Apoi. Oricât de scurtă ne-ar fi viața aceasta de pe pământ,
oricât de puține ne-ar fi prilejurile de a face binele, sau ispitele de a face răul,
oricât de puțin am fi auzit chemările lui Dumnezeu despre mântuire sau înștiințările Lui despre pierzare,
- acestea sunt totuși de-ajuns pentru ca noi să alegem dacă vrem viața, sau să o respingem dacă vrem.
Să facem binele spre mântuire, sau răul spre osândă.
Să primim pe Hristos, Sămânța Învierii, sau să rămânem în păcat, sămânța morții.
Să credem și să ne hotărâm pentru Cer - sau să ne aruncăm prin plăceri, în brațele iadului! Da, e de-ajuns de lungă această scurtă viață pentru a ne merita prin ceea ce facem în ea, ori viața ori moartea veșnică.
Puterea de a face pe marea mulțime a oamenilor să aleagă ori una ori cealaltă din aceste două căi, stă în mâinile trimișilor lui Hristos.
Încă din Vechime, Glasul lui Hristos a strigat: Fiule al omului, vorbește și spune: iată primejdiile... Cine nu se va feri o să piară... Cine se va feri o să scape.
Dacă străjerul, pus să înștiințeze, nu înștiințează, omul piere, dar sângele său va fi cerut din mâna celui ce nu l-a înștiințat (Ezec. 33, 2-9).
Lui Timotei, Cuvântul Sfânt îi spune: dacă vei face așa, te vei mântui pe tine și pe cei ce te ascultă (1 Tim. 4, 16).
Sfântul Iacov spune: Să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate (Iacov 5, 20).
Iată cum pot fi iertate sau ținute de tine frate, păcatele oamenilor!
O, suflet ales și trimis de Hristos, care prin mărturisirea puternică a Evangheliei, ai darul de-a putea trezi sufletele la credință și a le învia din moartea păcatului, căci Hristos ți-a dat insuflarea Duhului Său,
- ia bine seama la marea ta răspundere!
Mântuirea sau pierzarea multora stă în cele ce faci tu,
sau în ceea ce nu faci!
O, suflete trimis să înștiințezi pe alții, împlinește-ți datoria în așa fel ca în Ziua Judecății nimeni să nu poată spune: eu sunt pierdut din pricina că tu nu mi-ai spus...
Mărire Învierii Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Ne cutremurăm în fața marii răspunderi pe care o avem toți acei care cunoaștem Evanghelia Ta, dar care n-am spus despre aceasta, în așa fel ca cei care văd viața noastră să fie străpunși la inimă și să caute și ei mântuirea Ta.
Iartă Doamne Isuse de peste noi păcatele multora, care au murit neiertați, din pricina noastră. Și nu ne mai lăsa să tăcem ce trebuie vorbit,
nici să ținem ce trebuie iertat.
Amin.