Cetatea asediată și cucerită cu foc
Pr. Iosif Trifa - Focul cel ceresc
Din timpurile vechi, când războaiele se dădeau în jurul cetăților - pentru apărarea și cucerirea cetăților - a rămas o interesantă formă de asediu. Când cetatea asediată nu voia nicicum să se predea, pentru cucerirea ei, se folosea pe urmă așa-numitul asediu de foc. Se aruncau asupra ei săgeți aprinse de foc. Cetatea lua foc, se aprindea și era silită să se predea.
Cetatea era astfel cucerită cu foc, cu puterea focului.
Așa e și cu cucerirea sufletelor pentru Domnul. Cetatea omului care trăiește în lume și în duhul lumii nu se predă așa ușor. Ea se apără cu îndârjire. Satan i-a făcut multe turnuri de apărare. Și, an de an, i-a îngroșat zidurile. Toate atacurile tale par zadarnice. Cetatea rezistă. Și va rezista mereu până nu sosește asediul cel de foc al Duhului Sfânt. „Cetatea” noastră a căzut numai după acest „bombardament” binecuvântat. Și „cetatea” altor suflete pierdute tot numai cu acest „asediu de foc” se poate cuceri.
În vestirea mântuirii și în cucerirea sufletelor pierdute trebuie foc, foc și iar foc.
Nu se predă Domnului cetatea vecinului tău? Apoi, dragul meu, atacă-l cu asediul cel de foc. Bombardează-l cu săgețile cele de foc ale dragostei. Atacă-l cu necruțare și azi, și mâine cu aceste săgeți de foc și rănește-l cu ele. Și apoi fii sigur că, la asaltul acesta, vecinul tău nu va putea rezista până la sfârșit. Se va aprinde și „cetatea” lui și se va preda Domnului.
Numai cu Focul cel ceresc al darului și harului Duhului Sfânt poți cuceri un suflet pierdut.
Cu un astfel de foc să umblăm și noi, iubiții mei frați ostași, după cucerirea celor care trăiesc în lume. Cu un astfel de foc să-i aprindem și pe alții pentru Domnul. Mai întâi, noi înșine să ne aprindem și atunci se vor aprinde și alții.
Fratele meu! Arzi tu? Arde focul în tine? Apoi, dacă tu arzi, să știi că se va aprinde și „casa” de-aproapelui tău. Va sări foc din focul tău și în sufletul de-aproapelui tău și se va aprinde și el pentru Domnul.