Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru.
Betsaida, înseamnă Casa Peștilor, sau Casa Pescarilor, sau Locul plasei de pescar, sau Casa Vânătorului, sau Casa Mrejelor - toate acestea amintind că Betsaida era o cetate pe malul Lacului Ghenazaret și că locuitorii ei se îndeletniceau numai cu pescuitul, din aceasta câștigându-și și traiul vieții lor zilnice.
Aici, între sufletele simple și curate care își câștigau pâinea lor cu sudoarea și cu primejdia, Mântuitorul a aflat niște atât de frumoase mărgăritare cerești și niște unelte atât de frumoase și harnice în Lucrarea Evangheliei Sale, cum au fost cei trei apostoli ai Săi din Betsaida.
Oamenii care își câștigă pâinea lor printr-o muncă ce depinde direct de Dumnezeu, fără o mijlocire străină, - totdeauna au fost credincioși. Munca pescarilor, a păstorilor sau a plugarilor, este o astfel de muncă.
Pescarul își pregătește uneltele și barca lui, apoi se uită în sus. Dacă Dumnezeu îi dă cer senin și apă liniștită - el pleacă, lucrează, asudă, strânge și are ce să aducă acasă la familia sa.
Dacă Dumnezeu nu-i dă acestea, - el așteaptă flămând.
Păstorul își pregătește turma - și se uită în sus: dacă Dumnezeu dă ploaie sau soare, iarba va crește și turma lui va avea pășune iar el pâine. Dacă Dumnezeu nu-i dă acestea, - el va tânji și va răbda.
Plugarul își pune sămânța în pământ, apoi se uită și el tot în sus... Dacă Dumnezeu îi binecuvântează și lui ogorul cu vreme de belșug - are și el. Dacă nu, va duce lipsă, și el ca și ceilalți.
De aceea acești oameni au fost totdeauna în legătură directă cu Dumnezeu.
Ei au cerut cu credință, iar Dumnezeu le-a dat cu bunătate.
Apoi ei I-au mulțumit cu lacrimi - și în această legătură de cereri și mulțumiri dintre om și Dumnezeu s-a desfășurat de-a lungul veacurilor și mileniilor, viața și părtășia frumoasă dintre Dumnezeu și oameni. Din această colaborare armonioasă s-a făcut tot ce era și tot ce rămâne minunat, fericit, inspirat și divin pe lumea asta.
Cerul începe imediat deasupra capului nostru.
Deci Dumnezeul nostru care este în cer, - este imediat lângă noi. El nu este un Dumnezeu izolat de noi, depărtat, despărțit de ceva, - ci este chiar aci, gata să ne asculte, gata să ne dea, gata să ne ajute, gata să ne apere.
Când cerul nostru este acoperit, deasupra capului nostru noi avem un tavan gros între noi și Dumnezeu.
Când noi avem un cer liber, - atunci între noi și Dumnezeul nostru nu-i nici un zid despărțitor...
Atunci noi Îi cerem, iar El ne dă.
Noi Îl vedem - iar El ne vede.
Noi Îl simțim, lângă noi, iar El ne simte lângă El.
Atunci noi ne rugăm: pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi... Iar El ne-o dă.
Și cât ne-am rugat numai Lui - n-am dus lipsă.
Îndată ce s-a pus între El și noi tavanul afumat - noi n-am mai cerut și n-am mai așteptat de la Dumnezeu Stăpânul Ceresc. Ci am început să cerem și să așteptăm pâinea noastră de la un alt stăpân, ca noi.
Câștigul nostru nu mai depindea acum de un Dumnezeu, ci de un om.
Și atunci, omul a început să ia locul lui Dumnezeu în viața omenirii.
Iar pentru că omul nu dă ca Dumnezeu ci, pretinde - pâinea a trebuit mereu cucerită cu sânge și păstrată cu lupte.
Atunci locul rugăciunii l-au luat protestele, locul meditației - agitația. Locul seninului - fumul.
Cetatea lui Andrei și a lui Petru...
O, ce minunați sunt oamenii mari ai lui Dumnezeu. Din pricina lor sunt pomenite și cetățile și popoarele lor. Cine ar mai ști ceva despre Betsaida astăzi, dacă n-ar fi fost de acolo aceste trei nume eterne și sfinte - Petru, Andrei, Filip?
Din pricina acestor nume cinstite de Dumnezeu, cinstit este numele cetății lor. El a rămas neuitat și nemuritor ca ei.
O, de am ști noi să prețuim cu adevărat valoarea marilor oameni aleși și scumpi înaintea lui Dumnezeu, pentru a le urma credința și pentru a le imita faptele, spre a ne învrednici și noi, toți concetățenii lor, de aceeași răsplată ca și ei, care au trăit sau trăiesc încă printre noi!
Dragii mei, luați bine seama, ce oameni aveți în satul vostru, în familia voastră, în mijlocul vostru.
Dacă sunt în Betsaida voastră niște oameni aleși ai Domnului, niște credincioși adevărați, niște robi și apostoli ai lui Isus, - nu trăiți străini de ei și nu-i disprețuiți și voi ca ceilalți.
Ci folosiți-vă de acest har mare. Apropiați-vă de ei, legați-vă de ei și urmați-le credința lor pentru ca să vă mântuiți și voi și să nu pieriți.
Căci în zadar îi aveți, dacă nu-i urmați. Ei se vor mântui, iar voi vă veți pierde.
În zadar a fost în Sodoma un Lot, dacă în zadar și-a chinuit el sufletul în fiecare zi între ei (2 Petru 2, 6-8).
În zadar a fost în Betania un Ioan Botezătorul, dacă glasul lui a răsunat în pustiu acolo (Ioan 1, 28).
În zadar aveți și voi acolo trimeși ai lui Hristos, - dacă voi nu-i ascultați. Aceasta vă va fi numai spre osândă.
Domnul Isus să vă dea și vouă o credință de același preț cu a lor ca să fiți mântuiți ca ei (2 Petru 1, 1).
Doamne și Dumnezeul nostru,
Te rugăm îndreaptă-ne mereu inimile spre Tine și înlătură dintre Tine și noi orice piedică, pentru ca nimic să nu oprească legătura dintre noi și Tine, niciodată.
Ajută-ne să prețuim pe ucenicii Tăi câtă vreme îi avem între noi și fă să le urmăm credința, ca să avem și noi parte de mântuirea Ta și a lor.
Amin.