Cetățenii de fapt ai Împărăției

Vorbirea fratelui Traian Dorz la o nuntă

În Numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Mulțumim din toată inima Domnului, în primul rând, pentru harul și binecuvântarea pe care într-adevăr [ni le-a dat] și astăzi, în ceasurile acestea atât de scurte - că ni s-au părut, într-adevăr, așa cum am prevăzut de la început, că aceste câteva ceasuri pe care le-am petrecut împreună au fost scurte ca niște clipe. Așa vor fi toate lucrurile pe care Dumnezeu le pregătește pentru ai Săi. Numai viața veșnică rămâne pentru totdeauna eternă și nesfârșită pentru cei care se străduiesc acum, în aceste clipe scurte, să pună mâna pe această împărăție a lui Dumnezeu nemaisfârșită, care așa va trece. Cum au trecut trei zile în pustie, când oamenii flămânzi au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu și nu și-au adus aminte nici de foame, nici de somn, nici de oboseală, nici de nimic, ci s-au împărtășit din plin de toate aceste binecuvântări ale lui Dumnezeu.

Iată, dorim din toată inima să ne ținem de programul pe care l-am stabilit la început. Se apropie ora unu. Am fi avut atât de mult să spunem în legătură cu taina aceasta minunată, cu starea noastră împreună, cu Evanghelia zilei de mâine și cu fericita împrejurare sărbătorească a zilei acesteia pe care am petrecut-o și o mai petrecem încă aici. Am dori să ne ținem de timpul care ne-a depășit acum și care se sfârșește... mai târziu decât gândisem noi. Și foarte multe dintre gândurile pe care le-am avut să ni le împărtășim unii altora rămân pentru altădată.

Am dori să citim ceva din capitolul 3 din sfânta Evanghelie de la Ioan, în care se cuprinde, în câteva versete, evanghelia zilei de astăzi. E cea mai minunată evanghelie, după evanghelia Învierii, din ziua de Paști. Ea cuprinde cele câteva versete din miezul capitolului 3. Voi citi aceste versete, pentru că ele sunt aurul credinței noastre și ceea ce este mai frumos în toată propovăduirea Evangheliei și-n toată trăirea credinței noastre în Hristos, pentru mântuirea și slava de care va fi urmată această mântuire.

Evanghelia zilei de mâine începe din capitolul 3 al sfintei Evanghelii de la Ioan, cu versetul 13: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul Omului, care este în cer. Și după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. (Acesta este versetul de aur al Scripturii, de la Ioan capitolul 3, versetul 16 ...) Și evanghelia continuă încă un verset: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat. Dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Și judecata aceasta stă în faptul că, odată lumina venită în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu”.

Cuvintele acestea fac parte din acele cuvinte pe care Mântuitorul însuși, Domnul și Izbăvitorul nostru, le-a spus într-o noapte ca aceasta, poate că într-un miez de noapte ca aceasta, unui om... unui om care venise la El să se intereseze de mântuire. Omul acesta se chema Nicodim. Și despre omul acesta, în primul verset, se spune: „Între farisei era un om...”. S-a spus despre farisei că sunt șerpi, pui de năpârci, vipere, vulpi... toate. Și de toate erau! Însă era între ei, în această categorie de oameni, și un om. Om care se scrie cu literă mare, pentru că a fi om e mare lucru. Omul acesta dintre farisei a dat prima dovadă că-i om fiindcă a venit la Iisus. Oricine vrea să devină om - Om cu literă mare! -, acela începe prin a veni la Hristos. [Nici unul] care n-a venit la Hristos și n-a vrut să-L cunoască pe Hristos, și n-a vrut să se desăvârșească în Hristos, să se înomenească în Hristos, să se îndumnezeiască în Hristos n-a ajuns să fie om. A fost șarpe, a fost porc, a fost măgar, a [avut] tot felul de calificative din acestea murdare și grele; dar Om adevărat n-a fost decât acela care a venit la Iisus. A devenit om din tot felul de apucături [ale diferitelor] vietăți, [având] tot felul de calificative de acestea.

Numai din momentul când [cineva] s-a apropiat de Iisus și s-a interesat de starea sufletească, de mântuirea sufletească, de problema sufletească, [atunci face] cea dintâi dovadă că acela care se interesează de ea este om sau vrea să devină om. Pentru că om adevărat nu poate fi decât acela pe care îl face transformarea lui Hristos; acela care devine un om nou. Și de aceea Mântuitorul acestui om care a vrut să se facă om și credincios i-a spus cel dintâi lucru și cea dintâi condiție. Nicodim s-a apropiat de El, zicând: „Învățătorule, știm că ești un om trimis de Dumnezeu. (Om trimis de Dumnezeu!...) Pentru că nimeni nu poate să facă faptele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el”.

Mântuitorul i-a retezat scurt aceste cuvinte de etichetă și de adorație oarecum ieftină și obișnuită cu care încep oamenii, de obicei, să se adreseze celor de la care doresc să afle sau să obțină un avantaj. Mântuitorul i-a retezat scurt și i-a zis: „Trebuie să vă nașteți din nou”.

Ce frumos sunt înfățișate aceste lucruri în versetul 3! Iisus i-a zis: „Adevărat îți spun că dacă omul nu se naște din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu”. Nicodim i-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei lui, să se nască?” Iisus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun că dacă nu se naște cineva din apă și din duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne și ce este născut din duh este duh. Nu te mira că ți-am zis: trebuie să vă nașteți din nou. Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul”. Nicodim i-a zis: „Cum se poate face așa ceva?” Iisus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel”. Era profesor de teologie în Ierusalim Nicodim și nu înțelegea acest lucru. Pentru că nașterea din nou pe care o pretinde Mântuitorul și de care a condiționat viața și mântuirea, și cunoașterea împărăției lui Dumnezeu este o taină.

Taină este nașterea din nou! Mântuitorul a mai spus aceste cuvinte și în Ioan capitolul 1, când a zis: „La ai Săi a venit și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Născuți nu din carne, nici din voia vreunui om, nici din firea omenească, ci născuți din Dumnezeu”.

Aceasta este o taină. Profesorul de teologie din Ierusalim, Nicodim, n-o înțelegea. [Tot la fel], foarte mulți nu înțeleg nici astăzi taina aceasta. Și răstoarnă Cuvântul lui Dumnezeu. Când spune [acolo]: „...să vă nașteți din apă și din duh”, ei înțeleg apa aceasta moartă, apa aceasta trecătoare; înțeleg apa aceasta care nu poate și n-a putut niciodată să dea viața, pentru că este o apa moartă. Mântuitorul a zis, în capitolul 4, samaritencei: „Oricui va bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar am Eu o apă!” Apa aceasta, care este apa vieții, apa de dincolo de lucrurile văzute și pipăite - nu apa fizică, ci apa duhovnicească, apa vie -, aceasta dă lumii viață. Aceasta este apa din care Mântuitorul a spus că noi trebuie să ne naștem. Și care este această apă? Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care dă viață, curățind mintea, dând o altfel de înțelegere, dând o altfel de rațiune, dând altfel de cugetare oamenilor. Și Duhul lui Dumnezeu, care schimbă inima, centrul simțirii, centrul sentimentului, centrul care dă caracterul vieții omului. O minte nouă și o inimă nouă, ăsta este omul cel nou. Și această minte nouă și inimă nouă le face Hristos prin taina aceasta a nașterii din nou. I-a spus Mântuitorul lui Nicodim că este o taină.

Mântuitorul a spus despre două condiții: dreptul de a ne face copii ai lui Dumnezeu. Am căpătat dreptul să ne facem. Adică dreptul îl avem prin botezul pe care l-am moștenit ca o Taină curățitoare și sfințitoare la venirea noastră pe pământ și când, prin această Taină, am intrat în moștenirea și în numărul credincioșilor Bisericii lui Dumnezeu. Prin Taina Botezului, noi intrăm în starea de drept, de copii ai lui Dumnezeu. Dar haina primită, curățită și sfințită prin sfântul Botez, noi am întinat-o și am ajuns - în toată această cernere de păcate și stricăciuni pe care omul le încearcă în viața sa de după Botez - într-o stare de moarte duhovnicească, într-o stare de decădere. Din această stare ne putem ridica numai prin Taina Pocăinței, cealaltă Taină dintre sfintele noastre Taine, și care înseamnă convertirea noastră, transformarea noastră, nașterea noastră din nou la o viață nouă, legământul nostru cu Hristos, prin care devenim de fapt copii ai lui Dumnezeu.

Se întâmplă în Lucrarea lui Dumnezeu, iată, acest fenomen pe care-l putem observa foarte ușor fiecare dintre noi. Sunt frați credincioși: tatăl și mama credincioși. Ei au copii; au născut copii și copiii devin de drept membrii ai Bisericii Domnului, ai adunării Oastei Domnului. Dar copiii aceștia cresc. Câtă vreme sunt mici, ei sunt duși de tata și de mama în biserica Domnului și în adunarea Domnului; și învață poezioare, și învață o cântare, și spun un verset... Și ei trăiesc în acest anturaj ca membrii de drept ai adunării Domnului. Dar vine vremea când ei încep să deosebească binele de rău. Și de cele mai multe ori, copiii aceștia crescuți în adunarea Domnului nu mai aleg binele pe care trebuie să-l aleagă - după cum au fost îndrumați de părinții lor și după cum au învățat în biserică și în adunare ci aleg calea lumii. Ei devin membri ai veacului acestuia. Sunt, de drept, membri ai adunării, dar de fapt, sunt niște oameni firești, pentru că ei nu s-au născut din nou și nu au căpătat firea cea nouă, duhovnicească. Și de aceea sunt în adunare unii tineri - membri ai familiilor credincioase, născuți din părinți credincioși - care, când au ajuns să aleagă calea Domnului, au ales, de cele mai multe ori, calea lumii. Și în loc să asculte cu tragere de inimă și cu dragoste și să participe ei înșiși cu toată ființa lor la îmbogățirea cuvântului lui Dumnezeu și la slava Domnului, stau și vorbesc, și râd la marginile adunării și se plimbă ca niște oameni lumești, afară din adunarea lui Dumnezeu. Aceștia sunt de drept membrii în adunarea lui Dumnezeu, dar de fapt nu sunt membrii ai adunării lui Dumnezeu.

Există într-o confesiune creștină un obicei foarte frumos, [practicat] la vârsta de 14 ani, atunci când copilul trece de al doilea rând de șapte ani; căci la fiecare perioadă de șapte ani, organismul omului se transformă total. După fiecare șapte ani, omul este schimbat în el însuși printr-o înnoire totală. De la 7 ani, când trece în al optulea an, el ajunge deja într-o etapă nouă de viață. E altfel și gândirea, și simțirea lui. Când trece din anul 13 în anul 14, el trece în al doilea rând de șapte ani și el devine transformat. Și așa la 21, și așa mai departe. Etapele din șapte în șapte ani îl transformă pe om. Când a ajuns el la 14 ani, o anumită confesiune creștină a instaurat un obicei frumos. La 14 ani, copiii familiilor credincioase se prezintă în sfânta biserică îmbrăcați în alb, pregătiți pentru Sfânta Împărtășanie; și ei atunci fac un legământ de predare Domnului. Asta este ziua consacrării lor, ziua când ei sunt închinați Domnului și se predau Domnului. Din ziua aceea el știe că a făcut un legământ cu Dumnezeu.

Ce bine ar fi dacă și în familiile noastre și în adunările noastre s-ar instaura un așa obicei frumos! Atunci copiii fraților noștri credincioși, de la vârsta de 14 ani, când el a ajuns acum să aibă un echilibru sănătos în a cunoaște binele și răul, el e pus în fața unei zile hotărâtoare. El să știe că de aici trebuie să aleagă hotărât, cum a spus Iosua în cartea sa: „Iată înaintea voastră calea vieții și calea morții. Alegeți astăzi cui vreți să-i slujiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului”. Asta a fost ziua legământului lui, zi de legământ care trebuie să intervină în viața fiecăruia dintre noi, dacă vrem să devenim cu adevărat membrii de fapt ai adunării lui Dumnezeu și cetățeni de fapt ai împărăției lui Dumnezeu.

Zic, am dori ca și copiii fraților noștri credincioși, la vârsta de 14 ani, să știe să se pregătească să depună ei, în mijlocul adunării și în mijlocul bisericii, un legământ de consacrare Domnului, de predare în slujba lui Dumnezeu. Ei atunci ar deveni, prin puterea legământului și a Cuvântului lui Dumnezeu, oameni noi, înnoiți, sfințiți, părtași firii celei noi prin nașterea din nou, care vine prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul lui Dumnezeu. Astfel el ar deveni un om nou.

În felul acesta, adunările noastre s-ar popula cu oameni noi, născuți nu numai din doi părinți credincioși, ci născuți din Duhul și din Cuvântul lui Dumnezeu, care i-au făcut nu membrii de drept ai adunării Domnului, ci membrii de fapt ai Lucrării lui Dumnezeu, devenind oameni duhovnicești, oameni pe care să se bizuiască împărăția lui Dumnezeu și care să fie vrednici de împărăția aceasta.

Ar fi multe de vorbit pe chestiunea aceasta. Dar Mântuitorul însuși a adeverit aceste lucruri, cu sfintele Lui buze, lui Nicodim, în seara aceea care a început cu Ioan capitolul 3.

După aceea se vorbește despre Ioan Botezătorul. Sunt doi oameni sfinți în capitolul 3. Unul care a venit la Hristos și altul care a plecat de lângă Hristos. Nicodim, care a venit la Iisus și L-a cunoscut pe El, a devenit cu adevărat un om nou. Acum Mântuitorul lasă în cuvântul său din Ioan capitolul 3, după evanghelia de astăzi, să ne mai vorbească o dată Ioan Botezătorul. Cât ar fi de spus despre Ioan Botezătorul!... Și cum se aseamănă Lucrarea Oastei Domnului cu soarta lui Ioan Botezătorul! Mărturia ei cu mărturia lui; viața ei cu viața lui; sfârșitul ei cu sfârșitul lui... Câte am avea de învățat! Dar timpul este scurt și trebuie să ne limităm, cât mai repede și mai scurt, la câteva cuvinte pe care aș vrea să le spun totuși.

S-a amintit despre trebuința legământului, întoarcerii, predării și hotărârii noastre pentru Dumnezeu, în acest timp scurt care poate cuprinde totuși atât de mult înțeles. În aceste câteva cuvinte care sunt grele de conținut duhovnicesc, noi dorim să facem o chemare și o întrebare, și o îndemnare și tuturor celor care pentru prima dată se găsesc în această adunare și în fața acestui Cuvânt al lui Dumnezeu, și celor care - deși au mai fost și altădată - încă n-au pus legământul și hotărârea lor, încă n-au devenit membrii de fapt ai împărăției lui Dumnezeu, prin nașterea din nou. Dorim din toată inima - după toate cele auzite și după tot ce prin poezie, prin cântare și prin cuvânt a fost un îndemn pentru a ne hotărâ pentru Domnul, adică pentru a ne pregăti pentru cealaltă nuntă, pentru adevărata noastră nuntă, care va fi la plecarea noastră în veșnicie sau la venirea Domnului, adică chemarea noastră la El și biletul nostru de intrare în împărăția Lui și la nunta Lui cea cerească -, [dorim să] facem o chemare pentru toți cei care încă n-au făcut acest legământ, adică n-au făcut pasul hotărâtor de a intra în Lucrarea lui Dumnezeu, în părtășia lui Dumnezeu, în împărăția lui Dumnezeu, în legătură cu Dumnezeu. Dacă este cineva și vrea să pună legământul ca astăzi să devină de fapt copil al lui Dumnezeu și slujitor al lui Dumnezeu, e momentul să spună: „Eu vreau! Doresc să mă hotărăsc pentru Domnul”.

Înainte de aceasta, dorim să intrăm în acest program cu această problemă rezolvată, problema mântuirii, pentru cei care vor să se hotărască pentru Domnul. Toți cei care vor să se hotărască să repete - mai tare sau mai încet, după cum vor putea, din locul unde se găsesc - aceste câteva cuvinte din rugăciunea noastră de predare în slujba lui Dumnezeu. Și credeți din toată inima că Domnul este aici. Că ascultă această rugăciune de predare. Că numele vostru vi-l scrie îngerul în cartea lui Dumnezeu, pentru viața veșnică. Și în ziua când cărțile acestea vor fi deschise, toți cei care vor fi găsiți scriși în Cartea Vieții vor avea parte de mântuirea lui Dumnezeu. El să vă ajute să vă împliniți legământul. Și noi care l-am pus mai demult, și cei care-l puneți astăzi, și cei care - dacă va mai fi har de la Dumnezeu să-l mai puneți - [o veți face] mâine, în ziua aceea să ne auzim numele citit în Cartea Vieții și să găsim dreptul să intrăm pe porțile cetății Ierusalimului ceresc. Domnul va face aceasta, pentru că adevărat este cuvântul Lui. Și oricine vrea să se hotărască pentru El acum va găsi atunci răsplată cerească în împărăția Lui.

Ne ridicăm în picioare și, cu o scurtă rugăciune pentru cei care se predau Domnului, continuată apoi cu rugăciunea noastră de mulțumire pentru seara aceasta, vom încheia această primă parte a programului nunții noastre de astăzi.

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția Ta și facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea, și slava, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru cel din ceruri, Mântuitorul nostru, Iisuse Doamne, dulcele și scumpul nostru Răscumpărător, Care Ți-ai dat viața pentru noi și Ți-ai vărsat sângele pe Crucea Golgotei, și Duhule Sfinte, Mângâietorul sufletelor noastre, mulțumim că în această seară ne-ai dăruit cuvântul Tău și chemarea Ta prin care ne-ai rânduit și pe noi spre viața veșnică. Te rugăm să primești predarea noastră și legământul pe care-l facem acum, primind jertfa Ta pentru noi.

Te rugăm, curățește-ne prin sângele Tău de păcatele noastre din trecut și dăruiește-ne, prin Duhul Tău cel Sfânt, înnoirea minții noastre și a inimii noastre, adică devenirea noastră într-un om nou, după voia Ta. Prin această naștere din nou, fă-ne părtași la împărăția Ta și la viața veșnică.

Binecuvântează sufletele noastre care ne hotărâm, sufletul meu, care mă hotărăsc acum pentru Tine. Primește legământul meu de ascultare de voia Ta. Dă-mi putere să urmez Cuvântul Tău până la sfârșit. Dă-mi putere să-mi țin legământul, să devin copil al Tău și să trăiesc ca un om al Tău, nou și sfințit prin Cuvântul Tău, pentru viața veșnică.

Mulțumesc din toată inima că m-ai primit la picioarele Tale. Scrie numele meu în Cartea Vieții și ajută-mă, prin credință și prin ascultare, prin roadele faptelor mele bune, să păstrez numele meu tot mai frumos în Cartea Ta. Pentru ca în Ziua cea mare a răscumpărării, să pot vedea și eu fața Ta cu bucurie și să moștenesc împărăția Ta.

Preasfântă Fecioară, Maica Domnului nostru, roagă-te pentru mine acum și-n ceasul morții mele. Amin.

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Doamne, Dumnezeul și Tatăl nostru, Îți mulțumim în această clipă pentru seara aceasta binecuvântată.

Binecuvântează tot Cuvântul Tău ascultat de toți cei care au participat și cu inima, și cu urechile sufletului, și cu ale trupului, ascultând Cuvântul Tău.

Binecuvântează pe cei care, auzind chemarea Ta lângă inima lor, Ți-au deschis inima și au zis: „Vino, Doamne Iisuse! Umple și inima mea. Schimb-o după voia Ta. Alungă păcatele și răutățile de acolo și, înnoind-o, sfințește-o, umplând-o cu roadele Duhului Sfânt”.

Ascultă rugăciunile noastre pentru ei și ale lor pentru ei și le dăruiește această înnoire și sfințire pentru viața veșnică. Iar nouă, celor care am pornit pe această cale, ajungând și dorind să ajungem niște cetățeni vrednici ai patriei noastre și niște fii credincioși și smeriți trăitori ai Bisericii noastre, ajută-ne să ne ducem tot mai cu vrednicie viața aceasta, pentru a deveni și părinți credincioși, și soți credincioși, și soții credincioase, și copii credincioși. Și în toate privințele, să fim vrednici copii ai Tăi, vrednici fii ai neamului nostru și ai Bisericii Tale.

Binecuvântează, Te rugăm, pe toți cei care am luat parte la nunta aceasta.

Te rugăm, în primul rând, pentru mirii iubiți. Cum ne-am rugat de la început, ne rugăm și acum. Dăruiește-le o viață fericită și binecuvântată. Cuvântul Tău cel sfânt fă să fie o candelă pentru picioarele lor și o făclie pentru drumul lor, și o mângâiere pentru genunchii lor, pentru lacrimile lor, pentru suferințele și jertfele care vin pe calea unei vieți de căsnicie până la sfârșit. Și astfel lumina Ta să-i călăuzească până vor ajunge în împărăția Ta, așa cum și-au propus de la început. (...) [Ajută-i mereu] să se sprijinească cu un cuvânt frumos, cu un gest de dragoste, cu un ajutor frumos în Numele Tău, fie de un fel, fie de celălalt.

Te rugăm să binecuvântezi cuvântul mărturisit și pe cei care l-au ascultat cu evlavie. Îți mulțumim, Doamne, pentru toți cei care au stat în aceste ceasuri liniștiți și au ascultat cu evlavie Cuvântul Tău. Tu, Care ai fost aici de la cea dintâi clipă și ești și acum și vei fi până în cea din urmă, vezi-i pe toți cum stau, cu ce gând au venit și cu ce gând stau acum în fața Ta. Binecuvântează-i și le răsplătește. Noi le mulțumim în Numele Tău pentru că au dat ascultare îndemnului și au stat cu atâta evlavie, deși a trebuit să stea atâtea ceasuri în picioare. Au stat liniștiți, respectând sfântul Tău Cuvânt. Nu uita aceasta, Doamne, și, în ziua răsplătirilor, răsplătește-le și aceasta. Celor care au stat pe scaune răsplătește-le o dată; celor care au stat în picioare răsplătește-le de zece ori, pentru că Tu știi, Doamne, cât de mare este prețul cu care fiecare răscumpărăm fiecare clipă pe care dorim să o dăm curată și frumoasă pentru Tine.

Te rugăm încă o dată să binecuvântezi autoritățile satului acestuia cu multă putere și lumină cerească. Binecuvântează-le familia și le răsplătește că ne-au asigurat aceste ceasuri liniștite în care să Te lăudăm pe Tine și să ne aducem aminte de istoria frumoasă a părinților și înaintașilor noștri și să căpătăm de la ei inspirație și putere să trăim și noi demn și vrednic, ca niște urmași ai acestor oameni sfinți. Dacă suntem urmași ai unor lei, să nu fim niște pisici nevrednice, ci să fim și noi la înălțimea chemării lor, oameni superiori și vrednici în toate privințele. Așa Te rugăm să ne ajuți, să trăim frumos, pentru ca să antrenăm pe calea Ta cât mai multe suflete, până când toată țara noastră va deveni un colț de rai plin de ființe sfinte și curate care să se privească cu dragoste și să-și dea binețe cântând și să se îmbrățișeze totdeauna, sărutându-se pe lacrimi de bucurie și la întâlnire, și la despărțire. Atunci abia poporul nostru va fi deplin fericit, pentru că Tu vei fi pacea și bucuria inimii lui, de la cel dintâi până la cel din urmă și de la cel mai mare până la cel mai mic. Așa dorim, Doamne, pentru poporul nostru.

Și Te rugăm pentru Biserica noastră și pentru toți păstorii rânduiți de Tine în ea. Dăruiește-le toată lumina și puterea de care au nevoie ca să poată ajuta cu răbdare, cu blândețe, cu bunătate pe toți cei slabi, până vor deveni tari; pe toți cei mici, până vor fi și ei mari; pe toți cei bolnavi, până vor ajunge și ei sănătoși; pe cei din urmă, până vor ajunge și ei înainte; pe cei smeriți până vor ajunge și ei vrednici, Doamne, să fie pildă și frumusețe pentru urmași și pentru toți cei care privesc la noi.

Binecuvântează mamele poporului nostru. Ne rugăm îndeosebi pentru mamele tinere și pentru copilașii micuți, cele mai slabe ființe. Dăruiește-le puterea și ajutorul Tău, ca să-și poată crește copiii vrednici, după voia Ta și după Cuvântul Tău cel sfânt.

Izbăvește țara noastră de calamități. Doamne, Îți mulțumim că de cutremurul înspăimântător care i-a nenorocit atât de mult pe alții, pe noi ne-ai ferit. Ce minunate și liniștitoare sunt comunicatele: „N-avem victime, n-avem pagube deosebite”. Îți mulțumim, Doamne, pentru astfel de comunicate. Păzește și mai departe țara noastră de orice rău. Și când va trebui, din cauza păcatelor omenirii, să trimiți nenorociri peste oameni, ajută-ne ca noi să fim credincioși și peste noi nenorocirea să treacă fără urmări nefaste. Izbăvește-ne de cutremure, de inundații, de secete pustiitoare, de foamete, de ciumi, despre care spune Cuvântul Tău că vor veni peste oamenii necredincioși din timpurile din urmă. Dă-ne nouă, Doamne, credința înainte de a veni aceste nenorociri, pentru ca credința în Tine și umblarea după voia Ta să ne pună la adăpost și să fim feriți, potrivit Cuvântului Tău care spune: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și face din Cel Atotputernic turnul lui de scăpare nici o nenorocire nu-l va atinge și nici o nefericire nu se va apropia de cortul său. Doar vei privi cu ochii și vei vedea pedeapsa celor răi, dar de tine nu se va apropia. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, de tine nu se va apropia”. Doamne, puternic este Cuvântul Tău și adevărat. Noi credem!

Am trecut, într-adevăr, prin toate aceste nenorociri în care alții au murit, toți, în jurul nostru, iar noi am scăpat, pentru că adăpostul nostru ai fost Tu. De-a lungul istoriei noastre, câte nenorociri au trecut peste noi... Popoarele care ne-au asuprit și ne-au pustiit s-au nimicit, dar noi, Doamne, și părinții noștri care au stat la adăpostul Tău am rămas.

Îți mulțumim pentru părinții noștri sfinți. Acum ei nu mai sunt. Dar pietrele ridicate de ei, mănăstirile frumoase, locurile de închinăciune, toate aceste pietre ne grăiesc nouă și ne aduc aminte [de ei]: ca și clopotele de la Putna, ca și zidurile de la Cozia, ca și toate aceste monumente sfinte în care ne sunt păstrate faptele de credință și de jertfă ale înaintașilor noștri pentru care Tu ne-ai adus acum bucuria libertății și independenței noastre naționale.

Te rugăm, Doamne, ajută-ne să ne întoarcem cu adevărat la Tine, ca să ne scapi, Doamne, și de sub domnia vrăjmașilor răi care sunt: păcatul, alcoolismul, înjurătura, necredința, vorba murdară, lenea, pâra, hoția, toate celelalte răutăți care ne asupresc și ne nefericesc neamul nostru mai rău decât popoarele păgâne care ne-au asuprit. Dezrobește-ne sufletește, Doamne, și de sub aceste apăsări nefericite. Fă să devenim oameni noi, credincioși și sfinți, pentru ca să ne putem bucura de o libertate deplină nu numai națională, ci și duhovnicească, sufletească.

Mulțumim pentru toată bucuria pe care ne-ai dat-o astăzi. Te rugăm să-i binecuvântezi pe cei care au stat liniștiți și au ascultat, binecuvântează sufletele [lor] (...).