Ceva despre legătura dintre Testamentul Vechi și Nou - și despre locurile urâte din Biblie
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
Biblia se împarte în două părți mari: în Biblia Vechiului și Noului Testament. Între aceste două părți este o legătură cu mult înțeles. Biblia Vechiului Testament cuprinde istoria și frământările mântuirii sufletești ale omenirii, începând de la căderea din Grădina Edenului, până la Nașterea Mântuitorului. Biblia Noului Testament cuprinde istoria mântuirii noastre sufletești prin sângele Crucii, împreună cu viața cea nouă și omul cel nou.
Biblia Vechiului Testament ni-l arată pe omul cel căzut. Ne arată sforțările lui de a se ridica. Ne arată că toate aceste sforțări au fost zadarnice până ce n-a sosit Iisus Mântuitorul. Vechiul Testament ne arată pe omul cel vechi, Noul Testament, pe omul cel nou. Vechiul Testament ne arată pedeapsa pentru păcat. Noul Testament ne arată mântuirea prin dar. Vechiul Testament ni-l arată pe om așa cum este, cu toate scăderile lui; Noul Testament ni-l arată pe om așa cum trebuie să fie; ne arată pe omul cel nou.
Pe lângă asta, despre Vechiul Testament se spune că a fost „un pedagog spre Hristos”, adică a fost dascălul ce a pregătit omenirea pentru venirea și primirea Mântuitorului. Vom scrie cândva mai pe larg și despre aceasta.
Acum, în legătură cu raportul dintre Vechiul Testament și Noul Testament, vom spune ceva despre locurile urâte din Biblie.
În Biblia Vechiului Testament sunt și unele locuri urâte. Unii strigă contra lor, spunând că ar trebui scoase afară. Dar aceste locuri își au și ele însemnătatea lor și înțelesul lor. Noi am mai scris despre ele în cartea Sodoma și Gomora (acolo unde a fost vorba despre beția și desfrânarea lui Lot).
Sfânta Scriptură ne arată toată lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o de-a lungul veacurilor pentru mântuirea noastră, a păcătoșilor. Dar, pe de altă parte, Biblia ne arată și toate înșelăciunile și încercările pe care le-a făcut Satana, de-a lungul veacurilor, pentru stricarea și pierzarea omului. Biblia ne arată urmele Domnului, dar, de altă parte, ne arată și urmele diavolului. Urât este diavolul, urâte sunt și urmele lui. Biblia ne arată aceste urme tocmai ca să ne ferim de ele. Biblia nu ni-l poate arăta pe diavolul și lucrurile lui în chip de înger, ci ni-l arată așa cum este.
Însă ce se întâmplă? Diavolul e mișel mare și aici. Multora dintre cei ce intră în școala Bibliei le arată tocmai aceste locuri - le arată tocmai fotografia lui - șoptindu-le: „Iacă, asta-i Biblia voastră cea sfântă și mult-lăudată! Poftim, ce lucruri urâte se află în ea!”.
Cu asta umblă Ispititorul să-l abată pe om de la Cuvântul lui Dumnezeu. Ce mișel mare e diavolul! El umblă să-l sperie pe om de Biblie, arătându-și tocmai fotografia lui din Biblie.
Mulți sfătoși și necredincioși atacă Biblia pe chestia asta. Chiar mie mi s-a întâmplat mai anul trecut să apuc la discuție, în public, cu un sfătos de „învățat” despre locurile urâte din Biblie.
- O, dragul meu - i-am răspuns eu -, să discutăm lucrurile mai pe dreptate! Înainte de toate, trebuie să-ți spun un lucru: Biblia Vechiului Testament ni-l arată pe om așa cum este, cu toate păcatele și slăbiciunile lui. În Biblia Vechiului Testament ne vedem fotografia noastră cea sufletească așa cum este. Dumneata, văd că te indignezi de cele trei sute de femei ale lui Solomon. Eu însă te rog frumos, uită-te cu băgare de seamă: nu cumva și dumneata ești pe acolo? Iată, aici sunt o mulțime de oameni care ascultă discuția noastră. Eu te rog în fața lor să-mi spui dumneata, pe cuvântul dumitale de onoare, câte femei ai cunoscut dumneata, din tinerețile dumitale până la vârsta aceasta?... Vreau să vedem de sunt mai multe ori mai puține decât cele trei sute de țiitoare ale lui Solomon.
«Învățatul» meu se roși ca racul, până după urechi, și începu a îngâna alte vorbe. Simțea pe „solomonul” din el, dar îi era rușine să-l dea în vileag.
- Ei, vezi, dragul meu? - i-am zis eu. Ne indignăm de locurile cele urâte din Biblie și nu ne dăm seama că în acele locuri sunt puse tocmai slăbiciunile și păcatele noastre. Locurile urâte din Biblie sunt puse acolo, dragul meu, tocmai ca să ne vedem în ele ca într-o oglindă urâțenia noastră cea sufletească și să căutăm a scăpa de ea.
Se indignează sfătoșii și necredincioșii de locurile cele urâte din Biblie și, vai, tocmai ei și fotografia lor sunt acolo. Se indignează de păcatul lui David, și ei săvârșesc tocmai acest păcat (cu deosebirea că David a stropit o viață întreagă acest păcat cu lacrimi de căință, iar ei îl stropesc cu alte păcate). Se indignează sfătoșii de desfrânarea ce a făcut-o Lot în beție, dar nu se indignează de orgiile și ticăloșiile ce le fac ei prin chefuri și beție.
«Oastea Domnului» nr. 7 / 9 febr. 1930, p. 7-8