Ceva despre lucrarea Sfintei Treimi

La taina cea mare a mântuirii noastre sufletești lucrează Sfânta Treime, lucrează toate Trei Persoanele din Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dumnezeu-Tatăl, în dragostea Lui cea nemărginită, a hotărât mântuirea noastră. Dumnezeu-Fiul ne-a adus această mântuire, jertfindu-Se pentru noi, iar Dumnezeu-Duhul Sfânt ne dă această mântuire, revărsând darurile ei în inimile și sufletele noastre.

Darurile Tatălui Ceresc și darurile Golgotei ni se dau nouă prin lucrarea cea tainică a Duhului Sfânt. Unul și Același Dumnezeu lucrează în noi și în taina mântuirii noastre, în diferite chipuri și înfățișări.

Taina Sfintei Treimi și lucrarea Sfintei Treimi sunt o taină mare, sunt o taină ce se ridică peste mintea și priceperea noastră (dacă am putea-o cuprinde cu priceperea noastră, atunci n-ar mai fi taină). Ea, de altfel, nu se ține atât de priceperea noastră, cât, mai ales, de credința și simțirea noastră.

Tainica lucrare a Sfintei Treimi este arătată în cartea lui Sundar Singh, în asemănarea cu soarele. În soare se află la un loc și lumina și căldura, cu toate că nici lumina nu-i căldură și nici căldura nu-i lumină. Ele petrec în același loc, nu sunt despărțite, dar față de oameni au înfățișări deosebite.

Așa e și taina Sfintei Treimi. De la Dumnezeu-Tatăl (soarele) ne vine lumina (Dumnezeu-Fiul) și căldura (Dumnezeu-Duhul Sfânt). Hristos este „Lumina lumii”, iar Duhul Sfânt este „focul” și „căldura”.

Darul mântuirii ne vine sub diferite înfățișări, dar izvorul lui este numai unul, precum și soarele, lumina și căldura una sunt. „Sunt deosebite daruri, însă numai Unul și Același Duh. Sunt deosebite lucrări, însă numai un singur Dumnezeu, Care lucrează întru toate” (1 Cor 12, 4).

„Dumnezeu este iubire” (1 In 4, 8). În dragostea Sa cea nemărginită, Dumnezeu-Tatăl a hotărât tămăduirea și mântuirea noastră de otrava morții, lăsată în lume prin greșeala lui Adam.

Dumnezeu-Fiul a adus în lume „medicina” de lipsă pentru tămăduirea omului și a omenirii. „A murit la timp pentru noi” (Rom 5, 8 ). „S-a dat pe Sine preț de răscumpărare pentru toți” (1 Tim 2, 6). Ne-a lăsat doctoria și medicina contra păcatului și a morții: scump Sângele Lui (1 In 1, 7).

Dumnezeu-Duhul Sfânt este Doctorul Care ne dă această medicină și ne arată cum să o folosim. Duhul pe Care Îl voi trimite vouă - zicea Iisus - va lua din al Meu și va vesti vouă (In 16, 13-15).

Toate Trei Persoanele din Sfânta Treime lucrează la taina mântuirii noastre sufletești. Păcatul și căderea noastră sunt atât de mari, încât întreagă Sfânta Treime lucrează la mântuirea noastră.

Lucrarea Sfintei Treimi este admirabil arătată prin cuvintele Mântuitorului: „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt - zicea Iisus. Acela (adică Duhul Sfânt) pe Mine Mă va preamări, căci dintru al Meu va lua și va vesti vouă” (In 16, 14-15).

Vedeți cât de minunat este arătată aici lucrarea Sfintei Treimi? Toate darurile și bunătățile au fost și sunt ale Tatălui. Ele însă nu pot fi ale noastre, până nu-și schimbă stăpânul, până nu trec asupra Fiului. Iisus Mântuitorul a deschis canalul prin care darurile Tatălui Ceresc se scurg în El. „Toate câte le are Tatăl ale Mele sunt”.

Iisus Mântuitorul S-a făcut, mai departe, Mijlocitorul prin Care darurile Tatălui Ceresc se scurg și în viața noastră. El ne-a legat cu Izvorul cel mare al tuturor bunătăților: Tatăl Ceresc. Dar, cu toate acestea, noi nu putem încă ajunge la acest Izvor. Suntem prea slabi și nevoiași să ajungem la El și să gustăm din El. Aici intervine Persoana a Treia din Sfânta Treime, Duhul Sfânt, Care mijlocește aceste daruri și ni le dă. Astfel primim noi prin Iisus Hristos de la Duhul Sfânt tot ce este al Tatălui.

Un vestit predicator a asemănat această tainică lucrare cu mierea florilor. Harul și darul mântuirii sunt o miere dulce și binecuvântată. Dar această miere este ascunsă într-o floare depărtată (în Dumnezeu). Noi nu putem ajunge la ea. Noi n-avem atâta înțelepciune, ca să o aflăm și să-i sugem dulceața, ca albinele. Aici vine lucrarea scumpului nostru Mântuitor. El preface această miere în fagure. „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt... spre folosul vostru”. Aceasta este o miere pusă în fagure. Lucrarea Mântuitorului este o miere dulce și binecuvântată, de aceea este atât de dulce Numele Lui pentru cei care au gustat din tainele mântuirii sufletești.

Dar, cu toate că „mierea” e pusă în fagure, noi suntem atât de slabi și nevoiași în cele sufletești, încât nu putem încă gusta din ea. Gura noastră este atât de mult dedată cu mâncărurile cele amare (cu păcatele), încât această „miere” cerească ni se pare amară. Dulcele ni se pare amar. Celor păcătoși le poți tot vorbi despre dulceața mântuirii sufletești. Pentru ei, aceste lucruri sunt amare și fără gust.

Aici vine lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt ia mierea strânsă în fagure de Scumpul nostru Mântuitor și, dându-ne gust pentru ea, ne-o îmbie spre gustare. Din mâna Duhului Sfânt, gustând mierea cea cerească, aflăm îndată ce nespus de dulce-i; nu ne mai săturăm de gustarea ei; toate cele lumești ni se par „gunoaie” și amărăciuni față de dulceața ei; simțim cum dulceața ei intră în simțurile noastre, în sângele nostru, în sufletul nostru, în toată viața noastră; o dulceață cerească s-a sălășluit în noi prin lucrarea cea tainică a Duhului Sfânt.

Iată, și această asemănare este o icoană minunată despre tainica lucrare a Sfintei Treimi!