Ci parcă numai...
Traian Dorz - Hristos - Păstorul nostru
- Trecut-au oare-atâţia ani de când sunt eu cu Tine?
- ci parcă numai clipe-au fost de cântece divine.
Răbdat-am oare-ntr-adevăr eu chin şi nedreptate?
- ci parcă numai amintiri duioase-s astăzi toate.
Mi-ai spus că-n lume voi avea necazuri doar şi rele
- ci parcă numai bucurii s-au prefăcut din ele.
Ce liniştite mă cuprind, lung, umbrele-n hodină
- ci parcă numai ochii-adorm în leagăn de lumină.
Din cele patru vârste ies spre vârsta fără nume
- ci parcă numai vis a fost umblarea mea prin lume.
Lumina Celui Preaiubit m-aşteaptă peste ape
- ci parcă-mi este şi mai dor cu cât mi-e mai aproape.
Ce dragă ne-ncetat mi-a fost viaţa-n orice parte
- ci parcă şi mai dragă mi-e această dulce moarte.
+
Hotărârea şi legământul de predare în slujba lui Hristos, este hotărârea cea mare de la care sufletul te desparte definitiv de Satana şi se uneşte definitiv cu Hristos.
Hotarul de la care lasă calea cea largă şi o ia pe calea cea strâmtă.
De la care moare pentru lume şi începe să învieze pentru Dumnezeu.
Păr. Iosif Trifa.