Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
Nu primi în inima ta pasiunea unei iubiri nepermise. Hoţul acesta nu vine decât să-ţi fure liniştea ta, cinstea ta, banii tăi, odihna şi sănătatea ta şi pe urmă sufletul tău.
Nu primi în mintea ta învăţăturile străine, rătăcite şi rele - hoţul acesta nu vine decât să-ţi fure bunele tale deprinderi, credinţa inimii tale, bucuria nevinovăţiei şi prieteniile tale curate, statornicia ta şi fraţii tăi şi cu ele sufletul tău.
Nu primi în căminul tău prieteniile şi poftele lumeşti, duhul modei şi al străzii, oameni bârfitori şi pătimaşi, desfrânaţi şi uşuratici... căci tâlharii aceştia îţi vor prăda şi nimici în curând fericirea căsniciei tale, bucuria familiei tale, liniştea casei şi viitorul copiilor tăi - iar cu acestea îţi vor nimici sufletul tău.
Nu primi în adunarea ta învăţători străini care îţi aduc un alt isus, care îţi aduc sfaturi îndoielnice, evanghelie deosebită, duh necunoscut şi adevăr necercetat. Hoţii aceştia nu vin decât să vă tulbure sufletele, să vă strice armonia, să vă dezbine frăţietatea, să vă nimicească bucuria şi unitatea frăţească, şi cu acestea şi sufletele voastre ale tuturor.
Nu primi în viaţa ta o altă credinţă, deosebită de cea pe care ai primit-o la naşterea ta din nou. Hoţul acesta vine numai să-ţi junghie şi să-ţi prăpădească credinţa ta unică, nădejdea ta statornică şi dragostea ta cea dintâi.
Aceştia îţi vor prăpădi întâi pacea şi bucuria ta,
după aceea, credinţa şi statornicia,
apoi dragostea şi curăţia
- şi pe urmă întreg sufletul pe veşnicie.
Fereşte-te de toţi aceştia totdeauna. Oricât de mieros s-ar apropia de tine, sau de casa ta, sau de adunarea ta, - hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Gândeşte-te că tot străinul care vine în sufletul tău, în casa şi în adunarea ta este, sau poate fi, un hoţ...
Priveşte ce a mai rămas din atâtea adunări şi biserici, altădată atât de frumoase şi fericite! Ce ruină, ce jale, ce prăpăd!
Cât de criminal este duhul hoţ care le-a prădat în halul acesta!
Iată: din zeci sau sute de suflete care în aceste adunări se iubeau altădată cu o dragostea atât de fierbinte şi de curată, azi nu mai sunt poate, nici două care să se poată vedea cu bucurie.
Iată: din aceste case şi din familii, unde altădată era o atât de adâncă armonie, astăzi au mai rămas nişte ruini pline de lacrimi şi de otravă.
Iată: din atâtea suflete de aici care altădată erau numai smerenie, prietenie şi dragoste, n-a mai rămas azi decât nişte cadavre duhovniceşti, răspânditoare de dezgust şi de moarte.
Cine i-a adus pe toţi aceştia şi pe toate acestea, în astfel de stări nenorocite? Oare nu aceştia care sunt nişte hoţi şi tâlhari blestemaţi? Ce sunt oamenii şi duhurile şi învăţăturile care lasă astfel de urme şi fac asemenea crime? Nu sunt oare hoţi şi tâlhari?
Ce plată grea vor putea primi aceştia de la Dumnezeu - şi să n-o merite?
Hoţul sufletesc, te fură întâi cu vorba prefăcutei lui neprihăniri.
Apoi te junghie cu îndoiala ta privitoare la Adevăr, la temelia credinţei tale, strecurându-ţi învăţătura lui străină, folosind răstălmăcirea Cuvântului Sfânt.
Şi pe urmă te prăpădeşte cu rătăcirea de la credinţa ta, făcându-te să-ţi calci legământul tău dintâi, să-ţi părăseşti adunarea şi să-ţi dezbini familia ta.
Dacă n-ai un coif, care să-ţi păzească şi să-ţi apere capul, adică mintea ta duhovnicească de săgeţile învăţăturilor lui rătăcite,
dacă nu ştii să mânuieşti bine în apărarea ta contra lui sabia Cuvântului Sfânt,
şi dacă n-ai o platoşă puternică de neprihănire şi de statornicie, ca să-ţi aperi inima ta de încredinţările false cu care vrea el să te străpungă,
- atunci mai bine nici nu sta de vorbă cu hoţul, mai bine fereşte-te şi depărtează-te de ele (Rom. 16, 17-18).
Căci hoţul este şi obraznic şi necuviincios, este mincinos şi nesimţit, este viclean şi agresiv. Iar tu neînarmat vei cădea uşor în vreuna din cursele lui.
După aceea tu vei ajunge o unealtă prin care hoţul se va introduce în familia ta, ca s-o prade. Vei fi uşa prin care el se va strecura în adunarea ta, vei deveni scara prin care vrăjmaşul se va sui în cetăţuia ta,
cum au devenit mulţi, din cei pe care îi cunoşteam cândva nişte vase de mare preţ în Lucrarea Domnului.
Şi dacă păzitorii nu vor veghea, nimeni nu va mai putea împiedica prăpădul făcut de vrăjmaşi, cu ajutorul uneltelor lor dintre noi.
Iar tot sângele nevinovat al alor tăi, va cădea asupra ta, împreună cu cei vrăjmaşi, dacă te-ai făcut în vreun fel unealta rătăcirii şi a dezbinării fraţilor tăi şi a învăţăturii tale (2 Ioan 10).
Doamne şi Dumnezeul nostru, plin de putere şi de grijă iubitoare asupra alor Tăi,
Te rugăm păzeşte-ne pe fiecare să nu ajungem, prin neştiinţa noastră sau prin uşurătate, uşi prin care vrăjmaşul care pândeşte să fure şi să prăpădească Lucrarea Ta, să poată face aceasta în Frăţietatea noastră scumpă.
Iar dacă cineva din noi a ajuns astfel, prin lucrarea păcatului, mândriei sau lăcomiei, ajută-ne să nu fim nici lăsători, nici blânzi cu aceste duhuri,
ci îndată să luăm cele mai hotărâte măsuri împotriva lor, după Cuvântul Tău,
din cauza lipsei noastre de grijă şi îndrăzneală.
Amin.