Eu sunt uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.
Mulţi oameni pot avea gânduri bune şi pot avea fapte bune.
Mulţi pot să fi păzit toate bunele rânduieli şi toate poruncile legii, din tinereţea lor, ca tânărul bogat (Marcu 10, 17-23).
Mulţi pot să fi avut chiar din copilăria lor o creştere şi o purtare foarte morală şi evlavioasă, în afară de orice bănuieli rele.
Mulţi pot să fi fost născuţi din părinţi credincioşi, evlavioşi, binefăcători,
sau pot fi ţinuţi de mici în mânăstire,
sau într-o adunare a vreunor credincioşi deosebiţi.
- dar dacă n-au intrat prin Hristos, în slujba Sa, - ei nu sunt ai Lui.
Dacă nu s-au predat lui Isus şi nu L-au primit ca Mântuitorul lor, dacă n-au intrat în legământul Jertfei Domnului (Psalm 50, 5),
şi n-au trecut prin părtăşia, prin schimbarea, prin lumina Domnului Isus, prin Uşa Sa,
atunci aceştia după Cuvântul Domnului, nu sunt în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu sunt în staulul Domnului. Nu sunt în înfierea harului Său. Nu sunt în părtăşia cu Dumnezeu. Şi nu-I vor putea vedea Faţa Lui!
Nici unii să nu ne mirăm: porunca este categorică şi pentru toţi: Trebuie să vă naşteţi din nou (Ioan 3, 7).
Trebuie ca să intrăm prin Uşa aceasta, Singura prin care se ajunge la mântuire,
prin Uşa aceasta, pe care o află atât de puţini, dar singura fără de care nimeni nu poate intra altfel la mântuirea lui Dumnezeu.
Prin Uşa aceasta, Singura la care primeşti dreptul de copil al lui Dumnezeu (Rom. 8, 17; Gal. 4, 4-7).
Dar prin Uşa aceasta strălucită, care este lângă fiecare şi încă deschisă dacă treci, vei primi sigur dreptul de moştenitor în Împărăţia Tatălui Ceresc.
Dar trebuie să laşi, la intrarea prin Ea, toate hainele tale vechi şi tot felul tău deşert de vieţuire de mai înainte!
Căci cu astfel de poveri nu poţi să treci prin Ea dincolo la Dumnezeu, nici n-a putut să treacă nimeni încă, pentru că Uşa este strâmtă şi sfântă.
Prin Hristos nu poţi intra, nu poţi trăi şi umbla, decât născându-te din nou, îmbrăcându-te cu haina cea nouă a harului, lepădând toate cele vechi (Rom. 13, 12-14).
Chiar intrarea prin Hristos face curăţirea de toate acestea în viaţa ta.
Toate roadele Duhului le primeşti prin harul lui Dumnezeu, chiar începând din clipa când, din tot sufletul tău primeşti pe Hristos în inima ta şi te predai Lui cu tot sufletul tău,
iar apoi rămânând în El, Duhul Sfânt ţi le desăvârşeşte toate. Şi în frumuseţe şi în număr, tot mai mare.
E greu până ajungi la Uşă.
E greu până te hotărăşti să intri,
e greu până când Cuvântul lui Dumnezeu biruie mintea ta, şi Duhul Său frânge inima ta. Până când, prin hotărârea cea mare, te arunci în braţele lui Isus. Până când cu inima înfrântă de iubirea Crucii Sale, cazi în genunchi, cu lacrimi de căinţă şi pocăinţă la picioarele Domnului Hristos, predându-te Lui cu totul,
de această apropiere de Uşă, da, acest drum până la Ea, este greu.
Dar chiar intrarea însăşi este uşoară, este fericită, este strălucită şi este scurtă.
Ţine doar o clipă, dar o Dumnezeule Binecuvântat, ce clipă este aceasta! N-o mai poţi uita niciodată, până în vecii vecilor.
Dincolo de Ea încep pentru tine: Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6). Prin care ai şi ajuns la Tatăl, prin care ai şi fost înfiat în El.
Numai cine intră aşa, prin Hristos, poate fi sigur de făgăduinţa mântuirii Sale.
Desigur că Dumnezeu, în bunătatea şi puterea Lui, poate să mântuiască pe toţi oamenii, dacă voieşte. Căci toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu (Marcu 10, 25-27; 1 Tim. 4, 10).
Dar în Sfântul Său Cuvânt, - Biblia - Domnul ne-a făcut cunoscut că numai cei ce intră prin El, cei care se nasc din nou prin Cuvânt şi prin Duh, cei ce fac legământ cu El şi cred în Numele Său, numai aceştia vor fi - sigur - mântuiţi (1 Ioan 5, 13).
Iar ce este sigur, este sigur.
Celorlalţi nu li s-a dat nici un fel de garanţie.
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru şi Uşa binecuvântată a mântuirii noastre,
Îţi mulţumim că Tu ţii încă Uşa mântuirii deschisă, pentru ca orice om care mai trăieşte şi mai crede în Tine să nu piară, ci să capete viaţa veşnică (Rom. 5, 8; 1 Ioan 4, 9-10).
Îţi mulţumim că ne-ai aşteptat şi pe noi când ne-am hotărât să intrăm prin Tine în Oastea Ta, şi prin credinţă, în Biserica Ta cea vie, care este Trupul Tău.
Şi până se mai poate mântui nu lăsa Doamne să se împietrească nimeni faţă de chemarea Ta, ci fă-l să vină astăzi ca să nu se pomenească venit prea târziu (Evrei 4, 1).
Amin.