Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși, și va găsi pășune.
Mulți oameni pot avea gânduri bune și pot avea fapte bune.
Mulți pot să fi păzit toate bunele rânduieli și toate poruncile legii, din tinerețea lor, ca tânărul bogat (Marcu 10, 17-23).
Mulți pot să fi avut chiar din copilăria lor o creștere și o purtare foarte morală și evlavioasă, în afară de orice bănuieli rele.
Mulți pot să fi fost născuți din părinți credincioși, evlavioși, binefăcători,
sau pot fi ținuți de mici în mânăstire,
sau într-o adunare a vreunor credincioși deosebiți.
- dar dacă n-au intrat prin Hristos, în slujba Sa, - ei nu sunt ai Lui.
Dacă nu s-au predat lui Isus și nu L-au primit ca Mântuitorul lor, dacă n-au intrat în legământul Jertfei Domnului (Psalm 50, 5),
și n-au trecut prin părtășia, prin schimbarea, prin lumina Domnului Isus, prin Ușa Sa,
atunci aceștia după Cuvântul Domnului, nu sunt în Împărăția lui Dumnezeu. Nu sunt în staulul Domnului. Nu sunt în înfierea harului Său. Nu sunt în părtășia cu Dumnezeu. Și nu-I vor putea vedea Fața Lui!
Nici unii să nu ne mirăm: porunca este categorică și pentru toți: Trebuie să vă nașteți din nou (Ioan 3, 7).
Trebuie ca să intrăm prin Ușa aceasta, Singura prin care se ajunge la mântuire,
prin Ușa aceasta, pe care o află atât de puțini, dar singura fără de care nimeni nu poate intra altfel la mântuirea lui Dumnezeu.
Prin Ușa aceasta, Singura la care primești dreptul de copil al lui Dumnezeu (Rom. 8, 17; Gal. 4, 4-7).
Dar prin Ușa aceasta strălucită, care este lângă fiecare și încă deschisă dacă treci, vei primi sigur dreptul de moștenitor în Împărăția Tatălui Ceresc.
Dar trebuie să lași, la intrarea prin Ea, toate hainele tale vechi și tot felul tău deșert de viețuire de mai înainte!
Căci cu astfel de poveri nu poți să treci prin Ea dincolo la Dumnezeu, nici n-a putut să treacă nimeni încă, pentru că Ușa este strâmtă și sfântă.
Prin Hristos nu poți intra, nu poți trăi și umbla, decât născându-te din nou, îmbrăcându-te cu haina cea nouă a harului, lepădând toate cele vechi (Rom. 13, 12-14).
Chiar intrarea prin Hristos face curățirea de toate acestea în viața ta.
Toate roadele Duhului le primești prin harul lui Dumnezeu, chiar începând din clipa când, din tot sufletul tău primești pe Hristos în inima ta și te predai Lui cu tot sufletul tău,
iar apoi rămânând în El, Duhul Sfânt ți le desăvârșește toate. Și în frumusețe și în număr, tot mai mare.
E greu până ajungi la Ușă.
E greu până te hotărăști să intri,
e greu până când Cuvântul lui Dumnezeu biruie mintea ta, și Duhul Său frânge inima ta. Până când, prin hotărârea cea mare, te arunci în brațele lui Isus. Până când cu inima înfrântă de iubirea Crucii Sale, cazi în genunchi, cu lacrimi de căință și pocăință la picioarele Domnului Hristos, predându-te Lui cu totul,
de această apropiere de Ușă, da, acest drum până la Ea, este greu.
Dar chiar intrarea însăși este ușoară, este fericită, este strălucită și este scurtă.
Ține doar o clipă, dar o Dumnezeule Binecuvântat, ce clipă este aceasta! N-o mai poți uita niciodată, până în vecii vecilor.
Dincolo de Ea încep pentru tine: Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6). Prin care ai și ajuns la Tatăl, prin care ai și fost înfiat în El.
Numai cine intră așa, prin Hristos, poate fi sigur de făgăduința mântuirii Sale.
Desigur că Dumnezeu, în bunătatea și puterea Lui, poate să mântuiască pe toți oamenii, dacă voiește. Căci toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu (Marcu 10, 25-27; 1 Tim. 4, 10).
Dar în Sfântul Său Cuvânt, - Biblia - Domnul ne-a făcut cunoscut că numai cei ce intră prin El, cei care se nasc din nou prin Cuvânt și prin Duh, cei ce fac legământ cu El și cred în Numele Său, numai aceștia vor fi - sigur - mântuiți (1 Ioan 5, 13).
Iar ce este sigur, este sigur.
Celorlalți nu li s-a dat nici un fel de garanție.
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru și Ușa binecuvântată a mântuirii noastre,
Îți mulțumim că Tu ții încă Ușa mântuirii deschisă, pentru ca orice om care mai trăiește și mai crede în Tine să nu piară, ci să capete viața veșnică (Rom. 5, 8; 1 Ioan 4, 9-10).
Îți mulțumim că ne-ai așteptat și pe noi când ne-am hotărât să intrăm prin Tine în Oastea Ta, și prin credință, în Biserica Ta cea vie, care este Trupul Tău.
Și până se mai poate mântui nu lăsa Doamne să se împietrească nimeni față de chemarea Ta, ci fă-l să vină astăzi ca să nu se pomenească venit prea târziu (Evrei 4, 1).
Amin.