Cine a fost diavolul la început şi cum a fost făcut?

Iată o întrebare la care poate mulţi nu vor şti să răspundă. Diavolul a fost şi el o făptură a lui Dumnezeu; a fost la început o făptură bună pentru că tot ce a făcut Dumnezeu a fost bun. Ba încă mai mult decât atât: la început diavolul era una din cele mai alese zidiri ale lui Dumnezeu. Poate să fi fost chiar în fruntea tuturor zidirilor lui Dumnezeu.

La prorocul Ezechiel este un loc care adevereşte de minune istoria cu începutul şi căderea diavolului. Citiţi cap. 28 din Ezechiel şi veţi afla acolo istoria şi trecutul diavolului. În chipul împăratului din Tir, se află în acest capitol istoria satanei, despre care zice Biblia că: Ajunsese la cea mai înaltă desăvârşire, era plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe... stăteai în Eden, Grădina lui Dumnezeu... erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe Muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu... (Ezec. 28, 12-15).

Precum se vede din acest loc, diavolul fusese la început o făptură plină de slavă, de înţelepciune şi de o mare frumuseţe. Se poate să fi fost chiar el încredinţat cu ocârmuirea pământului.

Dar diavolul a căzut din această stare, pentru că cuprins de trufie, voia să fie asemenea lui Dumnezeu. Istoria căderii diavolului se află foarte nimerit pusă în Biblie la Isaia cap. 14 şi la Ezechiel cap. 28, în chipul împăraţilor din Tir şi Babilon. Iată locul de la Ezechiel:

Aşa zice Domnul: pentru că ţi s-a stricat inima şi ai zis: eu sunt Dumnezeu şi şed pe scaunul de Domnie al lui Dumnezeu... te-am aruncat jos pe pământ de pe Muntele lui Dumnezeu (Ezec. 28, 2, 16-17).

Iată şi locul de la Isaia: Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt. Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! (Isaia 14, 12-15).

Despre această cădere a zis şi Mântuitorul: Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer (Luca 10, 18).