Cine a fost diavolul la început și cum a fost făcut?

Iată o întrebare la care poate mulți nu vor ști să răspundă. Diavolul a fost și el o făptură a lui Dumnezeu; a fost la început o făptură bună pentru că tot ce a făcut Dumnezeu a fost bun. Ba încă mai mult decât atât: la început diavolul era una din cele mai alese zidiri ale lui Dumnezeu. Poate să fi fost chiar în fruntea tuturor zidirilor lui Dumnezeu.

La prorocul Ezechiel este un loc care adeverește de minune istoria cu începutul și căderea diavolului. Citiți cap. 28 din Ezechiel și veți afla acolo istoria și trecutul diavolului. În chipul împăratului din Tir, se află în acest capitol istoria satanei, despre care zice Biblia că: Ajunsese la cea mai înaltă desăvârșire, era plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe... stăteai în Eden, Grădina lui Dumnezeu... erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe Muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu... (Ezec. 28, 12-15).

Precum se vede din acest loc, diavolul fusese la început o făptură plină de slavă, de înțelepciune și de o mare frumusețe. Se poate să fi fost chiar el încredințat cu ocârmuirea pământului.

Dar diavolul a căzut din această stare, pentru că cuprins de trufie, voia să fie asemenea lui Dumnezeu. Istoria căderii diavolului se află foarte nimerit pusă în Biblie la Isaia cap. 14 și la Ezechiel cap. 28, în chipul împăraților din Tir și Babilon. Iată locul de la Ezechiel:

Așa zice Domnul: pentru că ți s-a stricat inima și ai zis: eu sunt Dumnezeu și șed pe scaunul de Domnie al lui Dumnezeu... te-am aruncat jos pe pământ de pe Muntele lui Dumnezeu (Ezec. 28, 2, 16-17).

Iată și locul de la Isaia: Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt. Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adâncimile mormântului! (Isaia 14, 12-15).

Despre această cădere a zis și Mântuitorul: Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer (Luca 10, 18).