Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
Iar cine urăşte lumina, face răul.
Hristos este Lumina lumii. Oricine Îl urăşte pe El, face răul,
chiar dacă ar spune că Îl iubeşte pe Dumnezeu!
şi oricine urăşte sfintele Scripturi, face răul.
şi oricine îi urăşte pe cei credincioşi, face răul.
Cei care trăiesc în întuneric însă, cei care iubesc păcatul, urăsc lumina, fiindcă ea îi arată aşa cum sunt, iar ei se îngrozesc de aceasta,
- ei nu spun unde se duc,
nici nu arată ce scriu,
nici nu le place să se uite cineva prin corespondenţa lor, prin afacerile lor,
nici prin magaziile lor, prin gândurile şi conştiinţa lor.
Nu le place să fie întrebaţi ce fac,
şi nu vreau să fie controlaţi cum se poartă
şi nu le place să li se ştie căile, fiindcă ei urăsc Lumina, urăsc pe Hristos.
Fiinţele acestea sunt ca râmele care se simt bine numai când stau sub pietre sau sub putreziciuni, ascunse de lumină,
sau ca bufniţele şi liliecii, care umblă numai prin întuneric şi locuiesc numai în ascunzişuri.
Se simt bine numai când vălul care le acoperă este mai gros şi tainele din inima lor rămân mai nepătrunse.
Îndată ce se ridică numai puţin piatra sau putregaiul sub care se ascundeau, fug îngrozite de lumină şi protestează împotriva ei.
Îndată ce mergi cu lumina în ascunzişurile lor, le apucă furia şi teama.
Odată urcându-mă într-un pod, noaptea cu felinarul aprins, m-am pomenit dintr-o dată că ceva se izbeşte de felinar şi sparge sticla.
Speriat, am putut vedea cum o bufniţă mare, înfuriată pe lumină, se izbise cu mânie să stingă şi să nimicească, cu ciocul şi cu ghearele, acest vrăjmaş care venea s-o tulbure...
Mai speriasem până atunci destule bufniţe, dar una aşa furioasă şi îndrăzneaţă nu mai întâlnisem!
Sufleteşte însă, de ani şi ani văd zilnic destui care fac mereu aşa cu lumina lui Hristos, când ea se apropie de viaţa lor. O, cum m-a mai izbit una drept peste ochi, nu demult... Şi cum m-a mai sfâşiat cu ghearele ei murdare şi furioase, din pricina acestei lumini!
Preaiubitule, tu nu urma răul, nici nu iubi întunericul, ci iubeşte binele şi lumina.
Cine face binele este din Dumnezeu, dar cine face răul nu L-a văzut nici nu L-a cunoscut (3 Ioan 11).
Cine iubeşte întunericul, de el va avea parte veşnic, - dar cine iubeşte lumina va fi fiu al luminii. Şi va vedea cu bucurie pe Dumnezeu.
Nu urî lumina! Nu urî mustrarea părinţilor, a fraţilor şi Cuvântul Sfânt!
Nu urî pe cei credincioşi, nu urî adunarea, nu urî biserica, nu urî ceea ce este bine şi ceea ce îndeamnă la bine. Nu fii râmă.
Nu fii liliac. Nu fii bufniţă.
Nu te supăra pe acela care vine cu lumina în viaţa ta şi nu căuta să-l alungi pe cel care te mustră pentru fărădelegile tale. Pentru întunericul pe care îl iubeşti.
Căci totdeauna cel care te mustră mai are o nădejde pentru tine. Va fi vai de sufletul tău, când cel care te-a iubit nu te mai mustră...
O Domnul nostru Preaiubit,
îndură-Te de noi şi nu ne lăsa niciodată fără părinţi, fără fraţi şi fără prieteni care să mustre în noi ceea ce nu este făcut în lumină.
Şi Te mai rugăm să ne depărtezi totdeauna de cei cărora le place să ţină ascunse toate lucrurile lor şi gândurile lor şi căile lor căci oamenii aceştia au adâncimi primejdioase.
Amin.