Căci oricine face răul, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
Iar cine urăște lumina, face răul.
Hristos este Lumina lumii. Oricine Îl urăște pe El, face răul,
chiar dacă ar spune că Îl iubește pe Dumnezeu!
și oricine urăște sfintele Scripturi, face răul.
și oricine îi urăște pe cei credincioși, face răul.
Cei care trăiesc în întuneric însă, cei care iubesc păcatul, urăsc lumina, fiindcă ea îi arată așa cum sunt, iar ei se îngrozesc de aceasta,
- ei nu spun unde se duc,
nici nu arată ce scriu,
nici nu le place să se uite cineva prin corespondența lor, prin afacerile lor,
nici prin magaziile lor, prin gândurile și conștiința lor.
Nu le place să fie întrebați ce fac,
și nu vreau să fie controlați cum se poartă
și nu le place să li se știe căile, fiindcă ei urăsc Lumina, urăsc pe Hristos.
Ființele acestea sunt ca râmele care se simt bine numai când stau sub pietre sau sub putreziciuni, ascunse de lumină,
sau ca bufnițele și liliecii, care umblă numai prin întuneric și locuiesc numai în ascunzișuri.
Se simt bine numai când vălul care le acoperă este mai gros și tainele din inima lor rămân mai nepătrunse.
Îndată ce se ridică numai puțin piatra sau putregaiul sub care se ascundeau, fug îngrozite de lumină și protestează împotriva ei.
Îndată ce mergi cu lumina în ascunzișurile lor, le apucă furia și teama.
Odată urcându-mă într-un pod, noaptea cu felinarul aprins, m-am pomenit dintr-o dată că ceva se izbește de felinar și sparge sticla.
Speriat, am putut vedea cum o bufniță mare, înfuriată pe lumină, se izbise cu mânie să stingă și să nimicească, cu ciocul și cu ghearele, acest vrăjmaș care venea s-o tulbure...
Mai speriasem până atunci destule bufnițe, dar una așa furioasă și îndrăzneață nu mai întâlnisem!
Sufletește însă, de ani și ani văd zilnic destui care fac mereu așa cu lumina lui Hristos, când ea se apropie de viața lor. O, cum m-a mai izbit una drept peste ochi, nu demult... Și cum m-a mai sfâșiat cu ghearele ei murdare și furioase, din pricina acestei lumini!
Preaiubitule, tu nu urma răul, nici nu iubi întunericul, ci iubește binele și lumina.
Cine face binele este din Dumnezeu, dar cine face răul nu L-a văzut nici nu L-a cunoscut (3 Ioan 11).
Cine iubește întunericul, de el va avea parte veșnic, - dar cine iubește lumina va fi fiu al luminii. Și va vedea cu bucurie pe Dumnezeu.
Nu urî lumina! Nu urî mustrarea părinților, a fraților și Cuvântul Sfânt!
Nu urî pe cei credincioși, nu urî adunarea, nu urî biserica, nu urî ceea ce este bine și ceea ce îndeamnă la bine. Nu fii râmă.
Nu fii liliac. Nu fii bufniță.
Nu te supăra pe acela care vine cu lumina în viața ta și nu căuta să-l alungi pe cel care te mustră pentru fărădelegile tale. Pentru întunericul pe care îl iubești.
Căci totdeauna cel care te mustră mai are o nădejde pentru tine. Va fi vai de sufletul tău, când cel care te-a iubit nu te mai mustră...
O Domnul nostru Preaiubit,
îndură-Te de noi și nu ne lăsa niciodată fără părinți, fără frați și fără prieteni care să mustre în noi ceea ce nu este făcut în lumină.
Și Te mai rugăm să ne depărtezi totdeauna de cei cărora le place să țină ascunse toate lucrurile lor și gândurile lor și căile lor căci oamenii aceștia au adâncimi primejdioase.
Amin.