Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.
Ce greu este într-adevăr orice când nu iubeşti.
Când nu-L iubeşti pe Hristos, chiar şi cel mai mic lucru pentru El, îţi este nespus de greu să-l faci.
Când nu-L iubeşti, chiar şi de Numele Lui, sau de Crucea Lui, sau de Cartea Lui şi de Biserica Lui, de tot ce este al Lui - îţi este silă, îţi este oroare, îţi este nespus de greu.
Când nu iubeşti pe Hristos, ocărăşti Numele Lui, dispreţuieşti Cuvântul Lui, batjocoreşti şi prigoneşti pe credincioşii Lui, lupţi împotriva poruncilor Lui, ocoleşti Biserica Lui, nu-ţi pasă de voia Lui şi tăgăduieşti existenţa sau Dumnezeirea Lui.
Asta faci când nu iubeşti pe Hristos.
Sau asta vei ajunge să faci, dacă nu vei căuta să-L cunoşti. Ca să ajungi să-L iubeşti.
Dar chiar şi dintre cei care spun că-L cunosc pe Hristos, o cât de puţini au ajuns să se apropie de El şi să-L iubească, dovedindu-I aceasta prin ascultarea şi păzirea Cuvintelor Sale, fără a le răstălmăci sau a le călca, ci ascultându-le cu evlavie.
Cât de mulţi dintre cei care se împărtăşesc din binefacerile Domnului Isus, - nu păzesc curat Cuvântul Lui.
Trăiesc din Cuvântul Său, dar nu-L sfinţesc în viaţa lor.
Trăiesc din mila Sa, - dar nu-I sunt cutremuraţi de recunoscători,
trăiesc de la masa Lui, din Lucrarea Lui, de la mesele credincioşilor Lui,
dar n-au în ei o adevărată dragoste de El, fiindcă nu arată nici cea mai mică dorinţă de a păzi ei înşişi, cu toată evlavia şi curăţia, Cuvântul Lui, ci cu toată nesimţirea luptă împotriva Sa.
După cum dragostea faţă de Hristos stă chiar în păzirea Cuvintelor Lui,
tot aşa şi ura faţă de El, stă chiar în nepăsarea faţă de Evanghelia Sa.
Este un mincinos acela care spune cu gura sa: eu iubesc pe Hristos, iar cu faptele sale calcă în fiecare clipă fie litera fie duhul Cuvintelor Lui (Matei 7, 21-27).
Este un om nechibzuit acela care spune din gură sau din condei Cuvintele Domnului, dar în viaţa lui nu doreşte să-şi întemeieze pe ele nici una din faptele sale şi nici nu se gândeşte la voia lui Dumnezeu, care este trăirea lor în toată ascultarea frăţească.
Este un vrăjmaş cu Dumnezeu acela care primeşte în inima sa păcatul şi trăieşte în duhul lumii neiubitoare de Hristos şi nepăsătoare de Cuvântul lui Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Credeţi că degeaba ne vorbeşte Scriptura nouă tuturor că Duhul Său Sfânt pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine (Iacov 4, 5)?
Astfel că prin chiar faptul creării noastre, noi suntem datori să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră, fiindcă şi aparţinem Lui.
Da, suntem datori fiecare dintre noi să-L iubim pe Dumnezeu, aşa cum cere El:
- Cu toată puterea noastră.
- Cu tot cugetul nostru.
- Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă, de împlinirea căreia niciodată şi nici unul din noi, nu vom putea fi nici scutiţi, nici dezvinovăţiţi.
Dragă suflete neiubitor de Hristos şi nepăsător al Cuvintelor Lui, întreabă-te tu singur:
- oare pentru ce nu-L iubeşti tu pe Hristos?
- şi oare pentru ce nu-I păzeşti tu Cuvintele Sale?
gândeşte-te ce bine oare nu ţi-a dat El ţie?
- Sau ce rău ţi-a făcut El?
- Ce găseşti tu nevrednic în iubirea Sa?
- sau ce găseşti rău în Cuvintele Lui?
Atunci de ce, dacă nu poţi arăta nimic rău - tu nu le faci?
De ce dacă totul este curat în Hristos, tu nu vrei să vii la El? Să-L cunoşti, să-L poţi iubi, atât de puternic cum cere vrednicia Lui?
Şi de ce, dacă este frumos şi adevărat şi bun Cuvântul Lui, - tu nu-L iubeşti, nu-L asculţi şi nu cauţi să-L păzeşti cu toată fapta şi cu toată umblarea ta?
O, dacă nu-ţi pui tu însuţi aceste întrebări şi dacă nu-ţi sileşti tu însuţi conştiinţa ta astăzi să răspunzi la ele, să ştii că va trebui să le spui Mâine puse de mânia Judecăţii lui Dumnezeu.
Iar atunci conştiinţa ta va trebui să răspundă.
Dar atunci va răspunde veşnic şi veşnic în scrâşnete şi în flăcări, acolo unde viermele nu moare şi focul nu se stinge.
Fii sigur de asta!
Dar Dumnezeu să te ferească - şi tu să te fereşti.
O Dumnezeule Atotputernic şi Drept,
Te rugăm ai milă de toţi acei care nu Te pot iubi. Şi nu vreau să-Ţi păzească Cuvântul Tău. Fiindcă nu Te cunosc pe Tine.
Îndură-Te Doamne şi fă-i şi pe ei să Te cunoască.
Fă-i să vină la Tine.
Fă-i să afle mântuirea Ta, ca să Te poată iubi din tot sufletul, cu toată puterea şi cu toată inima lor,
fă să afle dulceaţa Cuvântului Tău ca să-L poată păzi,
fă-i să afle fericirea trăirii cu Tine, pentru ca să se poată şi ei bucura de toate binefacerile făgăduinţelor acelora care Te iubesc pe Tine, care păzesc Cuvântul Tău şi care fac cu bucurie voia Ta cea mântuitoare.
Amin.
+
Omul cumpătat e-acela ce vorbeşte măsurat
şi când trebuie, răspunde numai ce-a fost întrebat.