Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.
Acum, lumea Îl judecă pe Dumnezeu cum vrea.
Oamenii Îl judecă pe Dumnezeu cum le place: zic că este, zic că nu este;
zic că e Bun, zic că e rău!
Zic că ştie de noi, zic că nu ştie...
Fiecare zice cum vrea. Şi Îl judecă pe Hristos cum vrea.
Iar cei credincioşi sunt martorii Lui, pentru Isus, în judecata aceasta de acum şi din lume.
Cei care Îl cunosc pe Domnul trebuie să depună mărturie în faţa lumii, pentru El. El i-a ales anume pentru aceasta, căci lumea care Îl judecă nu-L cunoaşte, dar ei Îl cunosc (Ioan 17, 25).
Ca la o instanţă de judecată, credincioşii lui Hristos, cu toţii sunt chemaţi să dea în faţa lumii o mărturie pentru El (Luca 24, 48; Fap. Ap. 1, 8),
declarând cine este El. Cum Îl cunosc ei. Ce le-a făcut El lor.
Şi ce ştiu ei despre felul Lui. Să spună Adevărul despre El şi să-L arate prin fapte pe Hristos.
Cu cât mărturisirea Lui va fi în ei mai credincioasă şi mai sinceră, cu atâta lumea va afla şi va cunoaşte adevărul despre Hristos mai degrabă şi mai deplin.
Cu cât ei vor dovedi mărturia Cuvântului cu mărturia vieţii lor, cu atâta această mărturie va fi mai puternică, mai rodnică, mai convingătoare.
Iar omul care are un suflet sincer, va fi încredinţat de adevăr şi Îl va cunoaşte bine pe Domnul.
Mâine Hristos va veni în slavă cu îngerii Săi, ca să răsplătească fiecăruia după faptele sale (Matei 16, 27).
Iar când va judeca lumea, cei credincioşi vor fi şi atunci tot martorii Săi.
Căci vor fi mulţi oameni din lume care vor căuta în Ziua Aceea să scape dezvinovăţindu-se şi spunând că: ei au trăit în păcate din pricină că atunci când trăiau pe pământ au fost vremuri grele, împrejurări deosebite, strâmtorări şi necazuri, crize, războaie, prigoane... şi că din pricina asta nu au putut fi ei credincioşi...
Dar în faţa lor, Domnul, îi va aduce pe credincioşii Săi, atunci,
pe care i-a avut în orice vreme şi în orice loc
şi-i va arăta spunându-le:
- îi cunoaşteţi? de ce ei au putut trăi Evanghelia Mea? Iată şi ei au trăit odată cu voi, în aceleaşi necazuri ca voi! Ba pe lângă necazurile pe care aveau toţi semenii lor, ei au avut de îndurat încă, pe deasupra acestora, şi pe acelea pe care voi cu răutatea inimii voastre li le-aţi făcut. Şi totuşi iată ei au putut fi credincioşi, iar voi nu!
De aceea ei au parte de fericirea veşnică, fiindcă au crezut şi au voit să asculte! Dar voi vă veţi lua plata nelegiuirilor voastre, fiindcă n-aţi vrut să părăsiţi răul şi să urmaţi binele.
Cine primeşte mărturia lui Hristos, va adeveri prin viaţa lui că a primit această mărturie.
Adică se vede lucrul acesta şi se citeşte mărturisirea aceasta pe toată trăirea, umblarea şi firea lui. El însuşi este mărturia că Îl are pe Hristos în el.
Cine mărturiseşte cu gura, dar Îl tăgăduieşte cu fapta, Îl face mincinos pe Dumnezeu. Fiindcă el dovedeşte astfel că Dumnezeu nu-l poate schimba prin credinţa în El, ca să-l facă un om nou şi curat.
Că toată propovăduirea despre puterea înnoitoare a lui Hristos este numai o vorbire goală, fiindcă iată dovada: pe el, pe acesta nu l-a putut înnoi. El este tot omul cel vechi, tot cel firesc, tot cel rău.
Cine a primit cu adevărat mărturia lui Hristos, - încă o dată - va adeveri zi de zi şi pas cu pas cu viaţa lui, că Dumnezeu spune numai Adevărul în tot Cuvântul Său şi în toate făgăduinţele Sale şi că El face pe orice om nou.
Doamne Dumnezeul nostru Cel Minunat,
Te rugăm îmbracă viaţa mărturisitorilor Tăi într-o trăire creştină înaltă şi frumoasă totdeauna, pentru ca dincolo de cuvântul lor, viaţa lor să fie o mai puternică predică despre Tine decât toate vorbirile lor.
În felul acesta lumea, va avea mărturisirea cea mai luminoasă în faţa căreia toţi vrăjmaşii Tăi sunt înfrânţi.
Amin.