Cinstirea părinților este urmarea lor

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Un tânăr a venit la Domnul Iisus cu dorința să moștenească viața veșnică: „Învățătorule Bun, ce trebuie să fac eu, c-aș vrea să moștenesc viața veșnică?” Domnul Iisus i-a spus: „Știi poruncile. Le știi?”. „Doamne, le știu. Le știu pe toate. Și le-am păzit cu grijă, din tinerețea mea”.

Frații mei dragi, trăim într-un veac al științei, când știm atât de mult cum n-am știut altădată. Tinerii, copiii mici sunt atât de înțelepți și știu atât de multe, că te miri ce-auzi din gura lor. Tânărul din Evanghelie a știut însă și să păzească poruncile lui Dumnezeu. Le cunoștea pe toate.

Ne bucurăm atât de mult de cei care știu. Ne doare așa de mult de cei care nu știu și-am dori ca toți să știe. Să știe, să cunoască poruncile lui Dumnezeu, pentru ca apoi, păzindu-le, să fie fericiți și pe pământ, și în veșnicie.

Printre poruncile lui Dumnezeu pe care tânărul spunea că le știe și le cunoaște, și le păzește cu grijă, era și să-și cinstească părinții. Nu știu cât de mult va fi păzit el aceste porunci cu care se lăuda, dar știm că el a plecat de la Domnul Iisus și n-a ajuns în Împărăția lui Dumnezeu niciodată. Și ne doare așa de mult... Cineva care știe, cineva care gândește că păzește, și totuși să nu ajungă în Împărăția lui Dumnezeu... Pentru că el, știind și căutând să păzească aceste porunci, se vede că mai avea una, de care Domnul Iisus îi spunea: „Las-o și pe aceasta”. Era lumea, pe care nu putea s-o lase; și împreună cu lumea nu putea să ajungă niciodată în Împărăția lui Dumnezeu, chiar dacă știa. Chiar dacă se lupta el oarecum să păzească aceste porunci.

Frații mei dragi, în ziua de astăzi, în această sărbătoare, suntem lângă un mormânt sfânt. Poruncile lui Dumnezeu spun: „Cinstește-i pe părinții tăi”. Cum poate un copil oare să nu-i cinstească pe părinții lui care l-au crescut, pe mama lui care și-a luat bucățica din gură și-a trăit în lipsă de-atâtea ori, ca să-și vadă copilul că știe, să-l vadă crescut mare, să-l vadă frumos? Cum oare va putea acest copil să nu și-o cinstească pe mama lui, pe tatăl lui? Cum oare? Se poate lucrul acesta, să nu-și cinstească copiii pe părinții lor? Oare n-a crezut-o o crimă, iubiților?

Căci în acele zece porunci, unde scrie să nu ucizi, să nu furi și să nu faci mărturii mincinoase și alte lucruri, tot în acele porunci scrie să-i cinstești pe părinții tăi. Un copil care nu-și cinstește părinții lui nu va fi el oare ca și acela care-i criminalul sau hoțul? Nu se-aseamănă cu ceilalți? Pentru că și el greșește și calcă chiar una dintre poruncile cele mai însemnate: să-i cinstești pe părinții tăi.

Frații mei dragi tineri, sunteți mulți aci. Noi suntem, în ziua de astăzi, adunați lângă un mormânt sfânt, viu, care ne grăiește fiecăruia dintre noi: „Cinstiți pe părinții voștri. Iubiți-i, ascultați-i pe cei pe care-i mai aveți și urmați-le pilda vieții”.

Dacă o poruncă sfântă a lui Dumnezeu este să-i cinstești pe părinții tăi care ți-au dat viața, apoi cu cât e mai sfântă porunca aceea să-i cinstești pe părinții tăi cei duhovnicești, de la care avem viața noastră spirituală! Este o poruncă sfântă a lui Dumnezeu să ni-i cinstim pe părinții noștri cei duhovnicești.

Să-i cinstim pe aceia care ne-au adus nouă lumina, ne-au adus nouă viața, ne-au adus nouă mila, ne-au adus nouă pe Hristos. Faptul că suntem în ziua de astăzi lângă acest mormânt sfânt este, frații mei dragi, că dorim și noi să-l cinstim pe acela care a fost părintele nostru sufletesc. Pe acela care ne-a învățat să iubim credința. Ne-a învățat să iubim Biserica și să n-o părăsim. Ne-a învățat să iubim hărnicia și cinstea. Ne-a învățat să ne iubim patria și neamul.

Datorită omului acestuia noi suntem în starea aceasta în care suntem. Pentru că mulți dintre noi n-am fost fiii Bisericii, ci am fost prin crâșme... am fost niște lepădături ale societății. Și învățătura acestui mare om trimis de Dumnezeu în Biserica noastră și în poporul nostru, învățătura aceasta ne-a făcut și ne-a ridicat din gunoaie și ne-a făcut oameni. De aceea dorim să cinstim și să urmăm viața acestor mari oameni ai lui Dumnezeu, de care Dumnezeu S-a folosit ca să facă bine multora care vin în urma lor.

Frații mei dragi, cinstiți-i! Dar a-i cinsti și a-i urma pe părinții tăi nu-i numai atâta, să vii la mormântul lor c-o floare - cum mulți nu fac nici atâta. A-i cinsti, a-i urma pe părinții tăi este să-i urmezi în virtuțile lor, în ostenelile lor, în hărnicia lor, în munca lor și-n jertfa lor.

Omul acesta trimis de Dumnezeu în Biserica noastră și-n poporul nostru s-a topit luminând. S-a jertfit. A strigat. A spus. De aceea, iubiții mei frați, dacă spunem că suntem copii ai lui, cum vom putea să dovedim, dacă nu vom avea virtuțile acestea?

Frații mei bătrâni, părul nostru alb ne povestește că în curând ne terminăm noi lucrarea pe pământul acesta. Când privim la acest mormânt, ce ne grăiește nouă? Ce-a lucrat acest om al lui Dumnezeu, cât a luminat el, cât s-a jertfit, cât a muncit?

Ce-am muncit noi oare? Se-apropie vremea plecării noastre. Ce va rămâne oare în urma noastră?

Mi-aduc aminte mereu de un om de la noi, cântăreț al Bisericii. Era într-o primăvară și voia să facă multe altoiuri într-o grădină frumoasă. Și mulți îi spuneau:

- Frate, dar de ce faci? Dumneata ești bătrân. Când vei ajunge să mănânci din roadele acestea?

- Știu, puiul meu, știu, dragii mei, dar vreau ca, în urma mea, să aibă cei care vor veni.

Frații mei bătrâni, ce-am făcut, ce-am lucrat?

Voi, frățiori tineri, dac-ați avut niște părinți harnici, muncitori și credincioși, nu veți dovedi numai cu o floare când veniți să o puneți la mormânt, ci atunci când veți avea virtuțile lor, urmându-i pe ei în muncă, în osteneli, în jertfă, pentru ca în urma voastră să rămână o grădină frumoasă și mulți să-L binecuvânteze pe Dumnezeu.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru oamenii trimiși de El. Facă Domnul ca ființa lor vie să rămână în sufletul fiecăruia dintre noi! Și, ducându-ne din locul acesta, fiecare să ducem cu noi ceva.

Și de această dată ne înnoim toți legământul în fața acestui sfânt mormânt al [omului] lui Dumnezeu, că vom căuta să dovedim și noi că suntem urmașii celor ce ne-au învățat pe noi aceste lucruri atât de minunate și atât de frumoase.

Slăvit să fie Domnul!