După 45 de ani

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vină împărăția Ta și facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Că a Ta este Împărăția, puterea și slava, acum și-n vecii vecilor. Amin.

Doamne, Dumnezeu și Tatăl nostru Care ești în ceruri, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Iisuse Doamne, Dumnezeul și Mângâietorul nostru, Duhule Sfinte (Care într-o zi ca asta Ți-ai revărsat toată puterea Ta peste Sfinții Tăi Apostoli plini de teamă, plini de cutremur, singuri și slabi în fața marii și uriașei datorii și misiuni pentru care i-ai trimis Tu, întărindu-i, îmbărbătându-i, mângâindu-i, sprijinindu-i, călăuzindu-i, îndemnându-i să meargă până la marginile pământului mărturisind tuturor popoarelor Numele Tău cel Sfânt și vestea cea mare și dulce a Evangheliei lui Hristos, că, prin Jertfa Lui, El a venit și Și-a dat Sângele Său ca ispășire pentru toți oamenii, pentru toată omenirea, de la cel dintâi, din cea dintâi zi, până la cel din urmă, din cea din urmă zi, ca oricine, primind și ascultând solia lui Dumnezeu Tatăl, Jertfa lui Dumnezeu Fiul și chemarea lui Dumnezeu Duhul Sfânt, să capete prin această întreită și sfântă putere iertarea păcatelor și moștenirea împreună cu toți ce sfințiți), se împlinesc patruzeci și cinci de ani de la data când în acest loc a venit martirul Tău, profetul Tău, omul Tău ales, sfârșind, prin jertfă și prin ascultare, marea chemare și datorie pe care i-ai rânduit-o Tu: în mijlocul sfintei noastre Biserici, în mijlocul scumpului nostru popor, să aducă Cuvântul Tău în mijlocul celor care nu-l cunoșteau, lumina Ta în mijlocul celor care erau în întuneric și chemarea Ta strălucită și minunată la mântuire tuturor celor care rătăceau departe, în necunoștință, în păcat și în pierzare.

Ce mult ai iubit, Doamne, poporul nostru! Pe câți mari oameni ai Tăi și martiri, și mucenici ai Tăi i-ai dat, în decursul istoriei lumii, pentru salvarea și mântuirea ființei acestui neam!

Cât de minunat ne-ai ocrotit părinții noștri și i-ai călăuzit în mijlocul tuturor încercărilor prin care a îngăduit înțelepciunea Ta să treacă acest popor atât de adânc încercat, cu o istorie atât de amară și atât de strălucită! Dar prin toate acestea - și tocmai prin toate acestea - Tu i-ai arătat că Tu ești Dumnezeul lui, ocrotitorul lui, garantul mântuirii și vieții lui. Au trecut peste istoria noastră atâtea valuri și încercări... Și prieteni, și dușmani au trecut la fel de sălbatic. Dar Tu, Doamne Dumnezeul nostru, le-ai garantat părinților noștri viața și izbăvirea. Vrăjmașii s-au dus în întuneric, în scrum, în pierzare. Și poporul acesta atât de adânc încercat, dar izbăvit de Tine, a trecut biruitor prin toate.

Îți mulțumim, Doamne, că ai primit jertfele părinților și ale înaintașilor noștri mari și sfinți. N-au vrut ei să cucerească țara nimănui și bunurile nimănui. Dar au dorit să-și apere până la sfârșit sărăcia și nevoile lor cinstite și vrednice. Și, pentru că Tu ai văzut cauza lor cea dreaptă și jertfa lor cea sfântă, i-ai sprijinit. Te-ai ridicat împotriva vrăjmașilor puternici și ei s-au nimicit; iar poporul acesta smerit, cinstit și vrednic, așa cum l-au crescut părinții și cum l-au făcut harul și bunătatea Ta, a rămas statornic până astăzi. A venit o vreme când Ți-ai adus aminte, după secole și secole de jertfe, de robie, de suferință, de lacrimi și de rugăciuni, de acest popor al nostru și l-ai izbăvit de vrăjmașii din afară, de asupritorii pământești și trupești.

Dar Tu ai văzut, Doamne, că vrăjmașii cei mai nimicitori și mai răi erau vrăjmașii dinăuntru: păcatele, neștiința, stricăciunea, în care ne ținuseră cei care ne-au stăpânit și-au dorit să ne piardă. Și, ca să ne dezrobești și de sub robia păcatelor, a alcoolismului, a înjurăturilor, a decăderii, a stricăciunii, ai adus peste poporul nostru harul minunat al acestei Lucrări a Oastei Tale.

Atunci, o dată cu eliberarea noastră națională, ai vrut să ne dai și eliberarea noastră sufletească. Ce bun ai fost Tu, Doamne! Ce minunat a fost planul Tău de mântuire pentru poporul nostru! Cât de repede am fi ajuns cu toții... Biserica noastră, credința noastră strămoșească ce minunat ar fi ajuns să umple inimile de lumina Ta, de curăția Ta, de o stare înalt duhovnicească și evanghelică, dacă noi toți, părinții noștri toți ar fi înțeles Lucrarea Ta, chemarea Ta, planul Tău mântuitor pentru noi...

Dar au fost, Doamne Dumnezeul nostru, și împotriviri, pentru că au fost și vrăjmași... vrăjmași întunecați împotriva sufletului poporului nostru și au împiedicat Lucrarea Ta mântuitoare. Au căutat să nimicească Lucrarea Ta, pentru ca poporul nostru să n-ajungă la lumina Ta, la lumina lui și la mântuirea lui. Tu însă ai rămas credincios făgăduinței Tale și n-ai lăsat.

Cei care au vrut să facă rău s-au dus de mult... și s-au nimicit. Dar Lucrarea aceasta minunată făcută de Tine și de Duhul Sfânt a rămas până astăzi în picioare și va rămâne până la sfârșit, ca să-și împlinească chemarea pe care i-ai rânduit-o Tu.

Pentru că nici un Cuvânt al Tău, Doamne, nu va pieri neîmplinit. Și, după cum ploaia și zăpada care cad pe pământ nu se întorc până n-aduc rod și nu fac pământul să rodească, tot așa nici Cuvântul Tău n-a fost aruncat în zadar și voia Ta se va împlini până la sfârșit.

Din toată inima Îți mulțumim în această clipă când sărbătorim patruzeci și cinci de ani de când acest mare om al Tău și profet al Tău în mijlocul poporului nostru și a creștinătății din zilele noastre s-a dus la Tine cu slujba lui împlinită. Vedem limpede că ceea ce ai promis Tu împlinești cu credincioșie până la sfârșit.

Iată, Lucrarea Oastei Tale este tânără și puternică! Atât de mare parte dintre cei care sunt adunați aici sunt tineri. Aceasta arată că Lucrarea aceasta este o Lucrare puternică, vie, sănătoasă, o Lucrare de viitor. Că, dacă nu vei aduce mântuirea poporului nostru și a Bisericii noastre prin această Lucrare sănătoasă, pornită din sânul credinței părinților noștri și din dragostea sufletească a neamului nostru, dacă mântuirea noastră nu va veni prin această Lucrare, ea nu va mai veni niciodată.

Dar noi știm că ce ai hotărât Tu se va împlini cu credincioșie. Oricât de mult vor trece anii și încercările și oricât de mult vei îngădui Tu să vină furtuni și împotriviri față de Lucrarea Ta, noi suntem adânc încredințați, de neschimbat și de neclătinat încredințați, că Tu vei aduce la îndeplinire mântuirea neamului nostru și salvarea înaltă și evanghelică a Bisericii noastre prin această Lucrare vie și sănătoasă, care a pornit din sânul poporului nostru și vrea să rămână alipită de idealurile lui, de sănătatea lui, de puterea lui, de istoria lui, de viitorul lui până la sfârșit. Și vrea ca aceasta să se facă în credința părinților noștri, care este sănătoasă, vie și puternică, binecuvântată de Tine. Nu lucrări străine, din afară, străine de sufletul poporului nostru, de sufletul credinței părinților noștri, ci Lucrarea aceasta de aici, născută din sânul, din dragostea, din lacrimile, din jertfele Domnului și Mântuitorului nostru și ale sfinților noștri înaintași, aceasta este Lucrarea de viitor, sănătoasă și puternică, prin care Tu vei aduce multă fericire și lumină mai departe, în tot poporul nostru; și poate că, prin acest popor, încă multora, care sunt departe acum, dar care, prin Harul Tău, vor fi aduse la cunoașterea și la mântuirea Ta.

Îți mulțumim din toată inima pentru aceste câteva ceasuri pe care ai rânduit să le petrecem aici împreună cu această mică parte din marele număr de frați și surori cu care Tu ai împânzit țara noastră și până departe, la marginile pământului, care prin această Lucrare ridică spre Tine cugete curate, lacrimi fierbinți, făgăduințe minunate.

Sunt patruzeci și cinci de ani de când lângă acest mormânt, împreună cu cei care erau atunci, am pus un legământ sfânt pe care ne-am luat în fața Ta răspunderea că-l vom ține până la moarte și așa vom lăsa și urmașilor noștri până la sfârșit să-l țină. Că vom fi credincioși în Biserica noastră strămoșească și-n simțământul curat al poporului nostru, căutând să ducem mai departe tot ce-i sănătos, vrednic, frumos, curat, cinstit și de omenie pus de Tine în ființa neamului și-n credința înaintașilor noștri.

Îți mulțumim din toată inima că, prin tot ceea ce-am trecut, ne-ai dat puterea și ajutorul să fim credincioși legământului pe care l-am pus atunci, acum patruzeci și cinci de ani, lângă acest mormânt proaspăt. Din toată inima Îți mulțumim.

Acum, după patruzeci și cinci de ani, putem înnoi acest legământ înconjurați de un popor sfânt și binecuvântat, tânăr, nou, hotărât și plin de talent și de hotărâre sfântă să-Ți slujească Ție în duhul și-n credința înaintașilor noștri, în simțămintele frumoase puse de Tine în sufletul neamului nostru.

Ne rugăm și de data aceasta, cum ne-am rugat zilnic, să binecuvântezi pământul sfânt al țării noastre, sfințit de jertfele înaintașilor noștri, oameni aleși ai Tăi, ca acest mare și sfânt profet al Tău lângă mormântul căruia înnoim iarăși, și de data aceasta, după patruzeci și cinci de ani, legământul nostru să fim credincioși până la moarte și până după moarte, în veci, făgăduințelor Tale, Cuvântului Tău și soliei, și planului pe care l-ai avut cu această Lucrare ridicând-o în mijlocul poporului nostru. Nu este o altă lucrare asemenea ei! Pe tot pământul acesta, nu există o lucrare așa de puternică, de minunată, de curată, de sfântă peste care Tu să fi revărsat, deodată cu lacrimile și jertfele, atâtea binecuvântări și biruințe.

Neamuri îndepărtate privesc spre această Lucrare ca spre un răsărit de soare care să le aducă lumină și lor... Lor, care sunt în pragul apusului și la falimentul tuturor încercărilor lor.

Doamne Dumnezeu nostru, Dumnezeul puterii, Dumnezeu părinților noștri, Dumnezeul credinței noastre, în această sărbătoare a Duhului Sfânt, revarsă puterea minunată, înflăcărată, dulce, fierbinte și mare a Duhului Tău Sfânt peste această Lucrare, peste poporul nostru, peste pământul țării noastre și peste toți cei cărora Tu le-ai încredințat marea și greaua misiune de conducători ai acestui popor și de îndrumători ai acestei Biserici. Dăruiește-le lumina Ta de sus, fă-i să se identifice total cu năzuințele poporului nostru care din străfund o cer. Să le fie credincioși și statornici, pentru binele acestui popor care stă numai în Tine, în alianță cu Tine, în ascultarea de Tine, în umblarea cu Tine.

Pentru că Tu ai fost singurul aliat al istoriei noastre, al poporului nostru. N-am avut aici nici un prieten, numai pe Tine, Doamne Dumnezeul nostru, și Tu i-ai scăpat pe toți. Spre Tine s-au ridicat părinții noștri și în fața Ta s-au aplecat voievozii poporului nostru, petrecând ceasuri și nopți de rugăciune înaintea fiecărei bătălii. Și Tu le-ai dat izbândă, Doamne, [în lupta] cu puhoiul vrăjmașilor care a venit să nimicească tot ce strânsese sărăcia și lacrimile lor. Și ei au biruit. Pentru că dreptatea Ta totdeauna va birui.

Oricât de mult vor trece veacurile și năvala popoarelor nedrepte, cei care sufăr pentru dreptate și luptă cu dreptate, în Numele Tău, vor birui. Știm că avem dreptate, Doamne, și știm că Tu ne vei face odată dreptate și se va recunoaște atunci de către lumea întreagă câtă dreptate am avut chiar când eram călcați în picioare și zdrobiți.

Știm că vom avea bucuria să vedem dreptatea Ta făcându-se acestui om martir al Tău și Lucrării pentru care a suferit. Că vom fi pe pământ sau că vom fi sub pământ, aceasta nu ne interesează, pentru că alții vor fi să ducă mai departe solia Ta mântuitoare până la marginile poporului nostru sau la marginile lumii. Până când Tu vei veni să-i încununezi pe toți cei care au suferit credincioși și au rămas statornici, curați și cinstiți, pe linia credinței și a ascultării de Tine, în mijlocul poporului în care ne-ai ridicat Tu.

Și-acum Te rugăm pentru conducătorii noștri: să-i binecuvântezi, Doamne, și să le dăruiești lumina Ta și harul Tău, ca, în locul de grea răspundere în care sunt, să aibă putere și lumină de la Tine să-ndrume istoria poporului nostru pe căile dorite de Tine, spre culmile fericite la care ai dorit Tu de la început să ne urci.

Trezește în sufletele fiecăruia dintre noi acest simțământ și această dorință, să fim exemplu de credincioșie, de demnitate, de muncă cinstită, de omenie în mijlocul vremilor pe care le trăim. Dorim mereu ca aceasta să fie trăsătura minunată a sufletului tuturor oamenilor, până vom ajunge la ceea ce ai dorit Tu: ca toți oamenii să fie mântuiți.

Încă o dată Îți mulțumim în această clipă și Te binecuvântăm pentru toate.

Te rugăm să vii în Lucrarea aceasta a Oastei Tale, împrospătând-o mereu cu suflete vrednice, curate, tinere, sănătoase. Să binecuvântezi mamele, soțiile, fiicele Lucrării și să le ajuți să crească o generație sănătoasă de copii credincioși, demni, vrednici, cinstiți. Prin care poporul nostru să meargă biruitor și frumos, până va ajunge acolo unde ai dorit Tu să fie, în fruntea tuturor acelora care Te iubesc pe Tine și caută slava Numelui Tău Sfânt.

Binecuvântează, Te rugăm, lucrătorii Tăi, frații noștri bătrâni și tineri. Înmulțește-le numărul, râvna și puterea prin revărsarea peste ei a puterii Duhului Tău Sfânt și a suflului ceresc și înflăcărat.

Ridică tineret vrednic, destoinic, curat, din mijlocul cărora să-Ți alegi talente: scriitori, cântăreți, vestitori puternici. Pune-Ți și oameni care să facă cinste poporului nostru și Lucrării Tale, și credinței noastre în lumea întreagă. Ne încredem în Tine, Doamne, că Tu poți, fiindcă Tu ai făcut din cei slabi puternici, din cei smeriți înălțați; și din cei care au știut să renunțe și să sufere, ai făcut oameni vrednici și popor vrednic în fața tuturor.

Noi Îți mulțumim din toată inima pentru această zi minunată, fericită și binecuvântată. Mulțumim pentru tot Cuvântul pe care l-ai mărturisit și care știm că va fi plin de putere pentru toți cei care l-au ascultat. Razele acestor cuvinte fă să fie minunate și fericite până la sfârșit; până la marginile istoriei noastre, ale țării noastre și ale lumii întregi, pentru că Tu ai venit să-i mântuiești pe toți oamenii.

Din toată inima Îți mulțumim și ne rugăm pentru toți acei prin îngăduința cărora noi am putut avea astăzi o sărbătoare liniștită și binecuvântată. Binecuvântează, Doamne, autoritățile acestui oraș și județ, autoritățile județelor și orașelor țării, care, înțelegând voia Ta, Doamne, și simțind [împreună] cu interesele poporului și ale credinței noastre, sprijină această Lucrare să-și împlinească-n Numele Tău misiunea divină pe care i-ai rânduit-o Tu și pe care și-o va împlini. Pentru că în numele ei este Numele Tău și din pricina Numelui Tău care este peste ea îi vei da biruință, pentru că Tu ai spus. Și împotriva Cuvântului Tău nu este nici o putere care să învingă.

Te binecuvântăm pentru toate și ne rugăm pentru lumea întreagă, să-i rânduiești vreme de pace, de înțelegere între popoare și între conducătorii tuturor popoarelor, pentru ca, în locul amenințărilor cu nimicirea și cu distrugerea lumii, să vină o perioadă lungă, nesfârșită de pace, de libertate, de dragoste și armonie între popoare, pentru că aceasta este voia Ta, Doamne, și pentru aceasta a venit în lume Fiul Tău Preaiubit și Duhul Tău cel Sfânt, Care să aducă mântuirea fiecărui suflet în parte, fiecărui popor și lumii întregi.

Te binecuvântăm în această clipă și ne rugăm să primești înnoirea legământului nostru pentru viața noastră viitoare, pentru tot timpul pe care ni l-ai mai rânduit. Și să binecuvântezi această hotărâre, ajutându-ne să ne-o ținem până la capăt cu frică și cutremur, realizând în primul rând în viața noastră o trăire sfântă, vrednică, demnă și apoi influențând și pe cei din jurul nostru la o astfel de trăire. Până când această puternică, frumoasă și curată Lucrare mântuitoare va cuprinde întreg poporul nostru și lumea întreagă. Atunci vino, Doamne Iisuse, să îi iei pe toți cei pe care i-ai rânduit să Te slujească pe Tine, împreună cu părinții și cu copiii lor, înaintașii și urmașii noștri, vrednici și mântuiți toți. Că noi nu ne rugăm numai pentru mântuirea noastră, Doamne, ci pentru mântuirea întregului nostru neam și a lumii întregi. Căci atunci vom fi și noi fericiți, când pe toți semenii noștri din jurul nostru îi vom vedea că sunt așa.

Doamne Dumnezeul nostru, cu toată recunoștința ridicăm acum spre Tine aci lacrimile și rugăciunile noastre pentru odihna veșnică și răsplata fericită a sufletului Părintelui nostru Iosif și a tuturor celorlalți părinți și frați ai noștri care au adormit aici și pretutindeni, pe tot pământul patriei noastre. Rugăciunile lor din ceruri primește-le pentru noi și ajută-ne, Doamne, ca - așa cum am auzit din Cuvântul Tău aici și așa cum ne-am luat și noi angajamentul acesta prin legământul că vom asculta și vom trăi mai frumos și tot mai vrednic în viitor - să putem, într-adevăr, să ne reîntâlnim. Ca, atunci când vei veni Tu, să ne poți spune fiecăruia: „Bine, slugă bună și credincioasă! Peste puțin ai fost pus, peste multe te voi pune. Intră în bucuria Domnului Tău!”.

Și acum, mulțumindu-Ți pentru toate, Te binecuvântăm pe Tine, pregătindu-ne pentru slujba și rugăciunea de parastas și pomenire care se va ridica aici de către acela pe care Tu l-ai rânduit și de către noi toți, însoțind aceste rugăciuni spre slava Ta și spre odihna fericită a părintelui nostru.

Ajută-ne ca și în viitor, până la sfârșitul vieții noastre, să ne dăm toate silințele să ne împlinim datoria pe care o avem de a veni în fiecare an, în această sărbătoare, cu o lacrimă, cu o cântare, cu o rugăciune, cu o dovadă sinceră și dulce, și caldă, pentru ca sufletul viu al părintelui nostru, care n-a murit, să se bucure și acolo că solia pe care ai răspândit-o Tu prin el trăiește și biruie. Și că mereu alte și alte suflete din mijlocul poporului nostru iubit și din mijlocul credinței părinților noștri se hotărăsc să fie mai active și mai puternice, și mai predate Ție și devotate cauzei Tale, lucrând pentru răspândirea acestei Lucrări sfinte până ea va cuprinde întreg poporul nostru, întreagă Biserica noastră, într-o trăire înaltă, sfântă, biblică, evanghelică, așa cum ai dorit Tu și cum ceri Tu, și cum condiționezi Tu mântuirea tuturor fie ca individ, fie ca popor, de ascultarea aceasta.

Din toată inima Îți mulțumim încă o dată, lăudând Numele Tău și slăvindu-L, căci a Ta este Împărăția și puterea și slava, Dumnezeul nostru, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și în vecii vecilor. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

***

Preaiubiții noștri frați și surori, vă rugăm acum, în toată liniștea și ordinea, să vă pregătiți, pentru că aici va începe peste câteva minute slujba de parastas, la mormântul Părintelui Iosif.

Până va veni însă părintele și cei care vor oficia această slujbă, frații care au ajutat și familia Părintelui Iosif au pregătit câte un semn de amintire și de recunoștință. Ei au crezut că vor fi cel puțin de zece ori mai puțini decât sunt aici acum. Au pregătit câte un colăcel, câte o lumânare, câte o batistă, câte un prosop, să dea cuiva care, întorcându-se de aici, să ducă cine știe până unde un semn și-o amintire a acestei zile și a acestui eveniment.

Cum însă pregătirile au fost mult mai reduse proporțional cu numărul celor pe care Dumnezeu i-a chemat și i-a adunat aici, vă rugăm să înțelegeți și să vă mulțumiți cu cât se va putea. Un colăcel, în loc să se dea unul, cum era hotărât, poate că se va rupe în trei, patru părți. Nimeni nu se satură cu puținul acesta, dar face pentru sufletul nostru mai mult decât o magazie de pâine și de bucate.

Deci, păstrați o amintire plăcută și frumoasă: o lumânare, o batistă, un prosop și o bucățică de pâine care vi se va da în numele omului neprihănit pe care Dumnezeu l-a adus și l-a pus în fruntea noastră aici. Este scris: „Cine va da un pahar cu apă în numele unui om neprihănit va primi răsplata unui om neprihănit”.

În numele acestui neprihănit și sfânt al lui Dumnezeu, vi se va da fiecăruia câte un semn de amintire. Păstrați-o, aducându-vă aminte că, cu această ocazie, ați avut un mare har de la Dumnezeu, pe care să nu-l uitați. Și din toate cuvintele care vi s-au spus, păstrați măcar unul - din cântare, din poezie, din cuvântări, din rugăciune - la care să vă gândiți și [care] să fie ca o sămânță sfântă pentru sufletele dumneavoastră.

Mergând [de-aici], să știți că de acest semn vă este legat un legământ sfânt. Să vi-l țineți așa cum și noi ne-am străduit nu numai de acești patruzeci și cinci de ani de când l-am pus lângă mormântul acesta proaspăt, ci de acum cincizeci sau șaizeci de ani, de când ne-am hotărât pentru Dumnezeu. Și El, Cel care le-a ajutat lor și nouă să ne ducem cu credincioșie hotărârea și legământul nostru până astăzi, vă va ajuta și dumneavoastră.

Suntem fericiți văzând atâta tineret. Știm că aceștia sunt numai o mică, o nesfârșit de mică parte din marele număr de tineri binecuvântați din poporul nostru cărora Dumnezeu le-a pus pe inimă gândul să se atașeze, ca un aluat curat și sănătos, în frământătura neamului și Bisericii noastre.

Luptați, lucrați, rugați-vă, fiți cinstiți, fiți demni, fiți supuși stăpânirilor și tuturor celor sub îndrumarea cărora munciți și trăiți, și lucrați.

Fiți supuși, fiți demni, că așa ne-a învățat pe noi Domnul și Mântuitorul nostru și așa ne-a lăsat părintele nostru sufletesc, care a fost cinstit și vrednic, și ascultător până la sfârșit.

Nu ne interesează atitudinea altora față de noi. Ei poate nu-L cunosc pe Dumnezeu. Când Îl vor cunoaște, își vor schimba și atitudinea. Interesează atitudinea noastră față de Dumnezeu și față de ascultarea pe care o datorăm poporului nostru, Bisericii noastre și conducătorilor noștri.

În privința aceasta, să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să dăm exemplu în toate privințele, pentru ca Numele Domnului să fie slăvit prin noi și Lucrarea Sa să propășească. Fiindcă numai în felul acesta noi vom arăta în fața tuturor că suntem cu adevărat credincioși fii ai poporului nostru, ai Bisericii și credinței noastre, așa cum ne-au lăsat înaintașii noștri de secole și secole, de la începutul istoriei noastre, și cum ne-au poruncit ei să fim până la sfârșit.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această surpriză neașteptată pe care ne-a dat-o acum, când am venit și noi, cu toate neputințele noastre, să facem un act pios de recunoștință și-o dovadă de ascultare și de statornicie la mormântul părintelui nostru, cu ocazia împlinirii a patruzeci și cinci de ani de la moartea lui.

Așa cum zic, noi am fost ajutați până aici. Așa veți fi și voi până la sfârșit. Căci Dumnezeu, nostru este același ieri, azi și în veci. Și ce a promis El părinților noștri, iată cât de minunat se împlinește! Și ceea ce vedem acum încă e puțin. Cu cât vor trece anii, cu atât se vor aduna mai multe suflete aici, pentru că sămânța lui Dumnezeu rodește și grăuntele acesta de muștar își va întinde rădăcinile și ramurile până la marginile țării noastre și mai departe, până la marginile lumii, ducând peste tot solia sfântă și Lucrarea minunată pe care a făcut-o Dumnezeu și care este unică în lumea aceasta, cel puțin acum.

Așa că, Îl rugăm pe Domnul să vă dăruiască putere și ajutor și să nu uitați niciodată clipa aceasta, momentul acesta și legământul care, prin Duhul lui Dumnezeu, l-ați pus: să fiți statornici și credincioși în învățătura noastră, în credința noastră și în toate sentimentele de unitate și de armonie pe care trebuie să le avem cu toți fiii neamului nostru, până când toți vom ajunge o inimă și un gând, slăvind pe Dumnezeu și binecuvântându-L. Ce minunat va fi binecuvântat atunci poporul nostru și istoria noastră! Noi ne rugăm...

Este scris: „Dumnezeu cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi”. Și: „Credința este o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd, o puternică încredințare despre lucrurile nădăjduite”. Toate acestea privesc viitorul.

Dar credința noastră este în puterea Dumnezeului nostru, Care va realiza aceste gânduri mult mai frumos și mult mai repede de cum gândim noi acum. Să ne rugăm până atunci și fiecare să lucrăm în locul unde ne-a așezat El cu demnitate, cu ascultare, cu smerenie, cu supunere, cu cinste, așa cum ne învață pe noi și cum ne-a învățat pe noi Evanghelia Domnului și Mântuitorului nostru, Sfinții Părinți ai Bisericii noastre și acest mare și sfânt om al lui Dumnezeu, care a fost profetul vremurilor noastre și un om ales al lui Dumnezeu.

Din pricină că noi suntem prea aproape de acest om, nu-l vedem încă în toată înălțimea și în toată uriașa proporție și importanță a lui. Muntele nu-l vezi de lângă el. Trebuie să te depărtezi puțin. Contemporanii oamenilor mari au fost totdeauna mici. Numai după ce nu i-au mai avut, atunci și-au dat seama ce valoare și ce preț aveau acești oameni ai lui Dumnezeu.

Noi să depășim mentalitatea aceasta și să înțelegem de acum, și să vedem acum, prin credință, viitorul minunat pe care Dumnezeu îl va aduce, slava Lui și izbânda, și mântuirea tuturor fiilor poporului nostru, prin credința în Sângele Sfânt al lui Hristos și pe linia de învățătură a părinților și a înaintașilor noștri și de simțăminte a conducătorilor neamului nostru din trecut, din prezent și din viitor.

Slăvit să fi Domnul!

***

Două cântări cântăm: Noi nu te mai uităm, părinte și Pasăre Măiastră.

În timpul acesta, frații însărcinați cu împărțirea, [să facă aceasta]. Trebuie ca toată lucrarea acesta să se desfășoare și să se termine în timpul pe care îl mai avem până la ora unu și jumătate, când vine părintele și începe slujba de parastas. Când se va termina slujba, atunci adunarea s-a încheiat și fiecare dintre frați vor pleca în ordine, în liniște la trenuri sau la autobuze, sau... în sfârșit, la ce mijloace vor avea să se ducă înapoi spre casă.

Mulțumim lui Dumnezeu și încă o dată mulțumim autorităților prin bunăvoința și îngăduința cărora noi am putut să avem astăzi o zi de petrecere în suflet, de rememorare atât de [sfântă și] frumoasă în jurul mormântului acestuia sfânt. Dumnezeu ne va ajuta în viitor la și mai mult. De aceea ne vom ruga și-l vom mulțumi Lui din toată inima.

În timpul cântării, în ordine, frații și surorile vor trece pe lângă frații care împart colăcei, lumânări, batiste și... ce va fi; ca, atunci când va începe slujba, fiecare să avem o lumânare aprinsă.

La slujba care se va face, răspunsurile care se cântă (...): „Doamne miluiește” sau „Amin”, le vom rosti cu toții, fiecare cum putem. Iar cântările mai pretențioase, frații noștri care sunt cântăreți la biserică le vor [cânta] grupându-se aici în jurul părintelui și vor completa cu ceea ce trebuie, cu răspunsurile necesare la parastas.

Când se va termina slujba, atunci cu toții considerăm ca s-a terminat datoria și chemarea noastră pentru astăzi și ne vom răspândi liniștit și frumos.

Să aveți grijă, vă rugăm, să nu călcați peste morminte. Respectați locul de odihnă al sufletelor care sunt aici. Ne vom strecura (...) atenți, să nu deranjăm, să nu deteriorăm, să nu călcăm florile sau... în sfârșit, să nu facem nici un deranj.

Slăvit să fie Domnul!