Lumina aflării lui Hristos

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Cel dintâi cuvânt... pe care ar trebui să-l spunem mereu, nu numai acum, în astfel de momente și în astfel de prilejuri, când harul lui Dumnezeu a făcut să ne vedem unii cu alții în număr așa de minunat și când putem trece dintr-un an în altul într-un fel așa de frumos... cel dintâi cuvânt - și cel din urmă - care ar trebui să-l putem spune e un cuvânt de mulțumire și de laudă către Dumnezeu pentru că am ajuns să ne bucurăm în astfel de vremuri de pace, de binecuvântare și de bucurii de felul acesta, pe care Dumnezeu ni le dă acum când suntem astfel împreună adunați, să putem face trecerea aceasta minunată din viața noastră dintr-un an în altul.

Cel dintâi cuvânt și cel din urmă ar trebui să fie numai mulțumire. Pentru că, într-adevăr, în viața noastră și ca oameni, în viața noastră și ca familii, în viața noastră și ca popor, Dumnezeu a făcut o minune atât de mare! Și e bine ca, ori de câte ori noi ne adunăm doi sau trei împreună și gustăm din darul acesta nespus de mare al lui Dumnezeu: cunoașterea Lui, Cuvântul Său, părtășia frățească, bucuria mântuirii, să-I mulțumim neîncetat lui Dumnezeu pentru că am ajuns să avem o astfel de lumină pe calea vieții noastre. Și, îndrumați de această lumină, să simțim totdeauna că știm bine pe ce drum mergem și știm bine unde vom ajunge. Pentru că drumul acesta este luminat și luminos și călăuzirea o avem de la Dumnezeu, Care l-a întocmit și Care față de noi a avut un har atât de mare.

Bine faceți dacă vă aduceți totdeauna aminte, la astfel de prilejuri și la astfel de bucurii, de acei prin care Dumnezeu ne-a pregătit nouă bucuria acestei cunoașteri și bucuria acestei treceri dintr-un an în altul, dintr-un fel în altul, pe calea vieții noastre hotărâte și frumoase spre Dumnezeu. M-am bucurat din toată inima ori de câte ori i-am auzit pe frați că-și aduc aminte cu recunoștință de părinții care i-au învățat Cuvântul lui Dumnezeu.

Aș dori să citesc, cu prilejul acesta, unul din minunatele locuri din Sfânta Evanghelie care vorbește despre bucuria cea nespus de mare a tuturor celor care L-au aflat pe Hristos.

Trăim încă sub puternica atmosferă și în puternica amintire a sărbătorii Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Suntem încă înconjurați de amintirea păstorilor din dimineața Nașterii. De bucuria îngerilor care au venit să le vestească păstorilor - și, prin ei, lumii întregi: „Bucurați-vă! În cetatea lui David, astăzi vi S-a născut și vouă un Mântuitor, Care este Hristos Domnul!”

N-a mai fost o astfel de veste spusă în lumea aceasta de-atunci de când cel dintâi cuvânt a răsunat, în cartea Genezei, când Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” și a fost lumină. Și din lumină au ieșit toate lucrurile frumoase și fericite. Și Lumina era Hristos. Un astfel de cuvânt a fost cel care s-a rostit în dimineața Nașterii Mântuitorului, când s-a zis: „Bucurați-vă! Vi S-a născut un Mântuitor”.

Ce minunat a fost momentul acesta și ce însemnat a fost acest cuvânt, ca și acel cuvânt din Geneză, de la facerea lumii! Nașterea luminii... și [apoi] prin lumină s-a născut tot ce a fost și tot ce este, și tot ce va mai putea fi frumos, vrednic, înalt, plăcut, iubitor, drag, bun, mântuitor pentru noi toți.

Ce bucurie au avut păstorii! Bucuria aceasta a păstorilor a fost, pe urmă, bucuria magilor și a fost pe urmă bucuria celorlalți. Spune un cuvânt - și aș vrea să-l reținem mereu - în Evanghelia Sfântului Matei, capitolul 2, începând cu versetul 9: „După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Și iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, Mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat. Apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod. Și s-au întors în țara lor pe-un alt drum”.

Cât de adânc înțeles și adevăr au pentru noi aceste cuvinte! Domnul a avut totdeauna grijă de toți cei care au pornit să-L caute să le trimită totdeauna o călăuză sigură. Și călăuza aceasta i-a însoțit totdeauna pe credincioșii Săi când au mers pe calea Lui, fără să se abată pe calea celui străin. Fără să se abată pe la cei care urmăreau moartea lui Hristos și nimicirea mântuirii lor.

Cât înțeles este și pentru noi în aceste cuvinte! Dacă am pornit pe calea lui Dumnezeu, să ne ținem cu toată inima ascultătoare de călăuzirea lui Dumnezeu. Să nu ne mai lăsăm ademeniți de nici un fel de gânduri de a fi atrași pe calea păcatului, pe calea neascultării, pe calea împotrivirii față de Dumnezeu. Atunci călăuzirea se ascunde... atunci steaua dispare. Dumnezeu nu ne mai călăuzește când noi nu urmărim din toată inima să ascultăm numai Sfântul Său Cuvânt și să umblăm pe calea neprihănirii pe care merge Hristos înaintea noastră.

El nu ne călăuzește atunci când noi ne abatem de pe calea Lui și uităm să urmărim călăuzirea Cuvântului Său și voia Sa cea sfântă.

Când mergi pe-un drum, lumina farului te conduce drept. Dacă ieși din lumina lui, ajungi ori într-o prăpastie, ori în alta. Să nu ne abatem niciodată de la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Să ne fie scumpă și dulce călăuzirea lui Iisus; și oriunde nu merge El, să nu ne ducem nici noi. Și oriunde nu stă El, să nu stăm nici noi. Magii au făcut această experiență grea: când s-au abătut din drumul lor, steaua nu i-a mai călăuzit.

Am ajuns și noi adeseori în locuri în care n-am mai mers călăuziți de Dumnezeu. V-aduceți aminte: după ce ați pornit pe calea Domnului Iisus și ați văzut steaua Lui sus că vă călăuzește spre locul unde este El, atunci când ați ascultat, totdeauna ați fost binecuvântați. Dar au fost momente de eclipsare sufletească, de întunecime.

Așa cum uneori vine întunecime de lună sau întunecime de soare, vin și întunecimi spirituale, duhovnicești peste umblarea vieții noastre. În ce umbră, în ce întuneric, în ce lucruri grele au ajuns cei care n-au mai mers totdeauna călăuziți de Duhul lui Dumnezeu! După ce ați ieșit din această umbră, din acest unghi mort, din această noapte, din acest tunel întunecos și ați văzut din nou lumina, ați înțeles bucuria magilor când au văzut steaua. Când au văzut steaua, n-au mai putut de bucurie.

Ce bun e Dumnezeu... că nu ne lasă fără călăuzire chiar și atunci când noi, într-o clipă, amăgiți de vreun păcat sau de o închipuire deșartă a vieții noastre, ne-abatem din călăuzirea Lui. Experiența aceasta dureroasă a magilor să ne folosească. Să nu ne abatem niciodată din călăuzirea lui Dumnezeu, ci, totdeauna pe calea Lui sfântă, acolo unde merge El, să avem inima, și noi, hotărâtă să-L urmăm pe Domnul.

Altceva am vrut să spun. Despre această nespus de mare bucurie pe care cel credincios o are totdeauna când Îl revede pe Domnul, când Îl regăsește pe Domnul Iisus în viața și-n căile sale: bucuria magilor. Noi avem un mare har de la Dumnezeu. Un har mare pe care, înainte, părinții noștri nu l-au avut. Felul minunat în care noi trecem astăzi dintr-un an într-altul înainte nu era cunoscut.

Când Părintele Iosif spune despre Anul Nou 1923, despre felul nenorocit în care petrecea lumea și-atunci - cum am văzut și noi că petreceau și mai petrec încă și astăzi, în zilele noastre, foarte mulți care nu-L cunosc pe Dumnezeu -, când Părintele Iosif spune despre acest lucru care l-a făcut pe el să se cutremure în fața Domnului și să se-arunce cu fața la pământ, cum s-au aruncat magii, să se-nchine Domnului și să-I ceară ajutorul Lui, ca, în viața și-n mijlocul poporului nostru să se petreacă o minune, minunea aflării lui Dumnezeu, atunci în viața noastră și-n viața lui, și-n viața neamului nostru - și cine mai știe încă a câtor neamuri - s-a făcut o lumină ca în clipa când li s-a arătat din nou steaua magilor și au știut de-acum sigur pe ce drum să se ducă, să nu se mai abată pe la Irod.

Acum 61 de ani, petrecea într-o odăiță îndurerată un singur om al lui Dumnezeu. Ce mare a fost totuși acest om al lui Dumnezeu! Iată că au trecut 61 de ani și-acum sunt mii și mii și mii de mii de suflete care, la glasul lui, la chemarea lui, la trâmbița lui, la lumina strigată de el din partea lui Dumnezeu, s-au trezit și au pornit pe această cale minunată. Și uite, noi astăzi putem să petrecem trecerile dintr-un an în altul într-un fel atât de minunat și sfânt, cum părinții noștri, sute și sute de ani înainte de noi, n-au știut și n-au cunoscut un astfel de prilej, un astfel de moment, un astfel de fel fericit de-a trece dintr-un an în celălalt.

Se spune că, atunci când Moise a fost chemat de Dumnezeu pe munte să primească de la El poruncile lui Dumnezeu și Legea, momentul acesta, în viața omenirii, a fost unul dintre cele mai mari momente. Atunci a venit lumina lui Dumnezeu peste toți cei din Vechiul Testament cum a venit în ziua Cincizecimii, în ziua Rusaliilor, lumina lui Dumnezeu pentru noi, cei din Noul Testament.

Se spune că, atunci când Moise a fost chemat, ca trimis al poporului Israel, să primească și să audă Cuvântul lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, nu numai Moise a fost atunci acolo. Pe pământ trăiau atunci șaptezeci de alte neamuri. Și din fiecare din aceste neamuri, Dumnezeu alesese un prooroc ca Moise. Și pe toți i-a chemat atunci în fața Lui, pe munte. (Lucrurile acestea nu sunt scrise în Biblie. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt scrise acolo, după cum spune Sfântul Apostol Ioan în Evanghelia sa. Dar lucrurile care sunt scrise acolo sunt spuse ca noi să credem. Sunt foarte multe lucruri care nu sunt scrise; dar toate acestea, dacă sunt adevărate, sunt ajutătoare pentru înțelegerea aceluiași adevăr despre care e scris în Cuvântul lui Dumnezeu.)

Se spune deci, într-o veche scriere, rămasă tot de pe vremurile de-atunci, că, împreună cu Moise, dintre cele șaptezeci de alte popoare care mai erau atunci pe pământ, a fost luat câte un profet, ca toți să asculte cuvintele lui Dumnezeu, care erau poruncile Sale dătătoare de viață pentru toți. Moise însă nu i-a văzut. Nici ei nu l-au văzut pe Moise. Nici unul dintre cei șaptezeci care stăteau în fața lui Dumnezeu nu-l vedea pe celălalt. Fiecare se părea că el singur e în fața lui Dumnezeu. Și fiecare auzea în limba lui, în limba poporului său, lucrurile minunate ale lui Dumnezeu - așa cum se spune în Faptele Apostolilor, când S-a pogorât Duhul peste ai Săi și s-a întemeiat Biserica în Ierusalim, când din toate neamurile de pe fața pământului erau adunați atunci în Ierusalim. Și toți au zis: „Cum se face că noi, fiecare dintre noi, auzim spunându-ni-se în limba noastră în care ne-am născut lucrurile minunate ale lui Dumnezeu?”.

Așa era și pe munte. Fiecare auzea în limba lui lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, pe care i le spunea El și lui Moise. Și-atunci când a terminat El de spus toate poruncile Sale, pe fiecare dintre profeții care ascultaseră cuvintele și Legea Lui, Dumnezeu l-a trimis la poporul său, să spună poporului și să-l învețe întocmai cum a auzit și cum i s-a spus din cuvintele lui Dumnezeu.

Dintre toți însă, un profet singur a fost credincios: Moise. El, numai el a reținut clar, limpede, hotărât și frumos toate cuvintele lui Dumnezeu. Și s-a dus cu tot sufletul său credincios, temător de Dumnezeu și evlavios la poporul său și i-a zis: „Așa vorbește Domnul! Ascultați cuvintele lui Dumnezeu!” Atât de atent fusese Moise, încât el n-a uitat nici unul din cuvintele lui Dumnezeu. Primele cinci cărți din Biblie sunt scrise de Moise, din memorie, după cum i-a spus Domnul (și după cum i-au spus părinții săi), cuvânt cu cuvânt. El n-a uitat nici unul din cuvintele lui Dumnezeu și nici una din legile și poruncile Domnului.

Și el le-a lăsat limpede scrise și hotărât spuse, pentru ca oricine le aude și le primește să creadă și, crezând, să trăiască. Și trăind după voia lui Dumnezeu, să capete mântuirea prin ele.

Așa de credincios a fost Moise, în poporul lui Dumnezeu. Și de-atunci a rămas cuvântul scris: „Învață pe copiii tăi exact cu aceleași cuvinte cu care te-au învățat părinții tăi pe tine”. Pentru ca, Cuvântul lui Dumnezeu să se transmită clar nu numai în înțelesul lui, ci și în cuvintele cu care este mărturisit. Pentru că, dacă cuvântul este clar și dacă trâmbița dă un sunet deslușit, fiecare va înțelege acest sunet. Dar dacă cuvântul nu-i clar și dacă învățătura nu-i limpede, mulți nu vor înțelege și mulți vor judeca greșit. Așa au făcut profeții ceilalți.

Toți cei șaizeci și nouă de profeți care au fost cu Moise în ziua aceea și în timpul acela pe munte și au auzit Cuvântul lui Dumnezeu n-au reținut limpede Cuvântul lui Dumnezeu. Nu l-au ascultat nici ei și nu l-au spus limpede nici popoarelor lor. Fiecare s-a dus la poporul său, dar n-au mai învățat cuvântul curat și sănătos cum l-a învățat Moise pe poporul său. Și de aceea celelalte popoare n-au cunoscut pe Dumnezeu.

Și au făcut credințe greșite, învățături greșite despre Dumnezeu. Și s-au închinat la idoli, și s-au închinat la zei, și s-au închinat la diferite alte puteri și alte făpturi, nu Dumnezeului Celui adevărat; din cauză că n-au avut un profet sănătos, un profet adevărat, un profet binecuvântat cum a avut poporul lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a ales și a binecuvântat poporul Său, pentru că a avut un profet binecuvântat care l-a învățat cuvântul sănătos al adevărului.

Cât înțeles și ce adâncă învățătură putem noi lua de-aici! Ce minunat a fost că Dumnezeu a avut față de noi atâta dragoste și grijă, că a trimis în poporul nostru un învățător, un profet atât de minunat cum a fost Părintele Iosif! Cât de departe eram de Dumnezeu! Pe ce străine căi umblam toți! În ce fel nenorocit trăiau și petreceau de la un an la altul ceilalți înaintași ai noștri până când profetul lui Dumnezeu, acest om minunat, a venit și a zis: „Opriți-vă! Voia lui Dumnezeu este alta! Ascultați Cuvântul lui Dumnezeu!”. Și ne-a învățat: „Așa vorbește Domnul!”.

Și noi așa am auzit, limpede, glasul său și am început să pornim pe calea mântuirii. Și-apoi, din părinți în copii și din frați în frați, Cuvântul lui Dumnezeu cel curat a ajuns până la noi. Și uite că am ajuns să înțelegem limpede care este voia lui Dumnezeu și cum cere El să petrecem noi viața nu numai în ultima zi din an și-n prima zi din anul următor. Ci fiecare zi din viața noastră. Pentru că fiecare zi din viața noastră poate să fie ultima... așa cum s-a mai spus.

Ce mare lucru este, într-un popor, un profet credincios! Ce mare lucru este, într-o familie, un tată credincios! Ce mare lucru este, într-o adunare, un frate, un vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu limpede, hotărât, clar, frumos, care nu numai prin cuvântul său, ci mai ales prin viața sa este un îndrumător binecuvântat cum a fost steaua minunată pentru magi!

Călăuzit de-un astfel de îndrumător sfânt, crescut de un astfel de părinte, de tată și de mamă credincioasă, îndrumat de-un astfel de frate adevărat, credincios și-ascultător de Dumnezeu, ajungi totdeauna la Pruncul minunat.

Ajungi totdeauna să-L vezi și să te prosternezi până la pământ în fața Lui, plin de bucuria, de nemaispusa bucurie că L-ai aflat pe Hristos și că Îl ai pe El Mântuitorul și îndrumătorul, și călăuzitorul tău.

Dacă noi suntem acum aci, e o dovadă a harului lui Dumnezeu că acel om minunat care ne-a spus nouă Cuvântul lui Dumnezeu a fost un profet adevărat al lui Dumnezeu. El a ascultat ce i-a spus Domnul. Ne-a spus și nouă limpede Cuvântul voii lui Dumnezeu și toți cei care am crezut acest Cuvânt și-am pornit pe calea lui ne bucurăm astăzi de-o bucurie negrăită și strălucită, cum au avut magii când, se spune: „n-au mai putut de bucurie”.

Păstorii n-au mai putut de bucurie când L-au găsit pe Iisus. Magii n-au mai putut de bucurie când L-au găsit pe Iisus. Și mai spun multe locuri din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu că cei care L-au găsit pe Iisus n-au mai putut de bucurie. Pentru că, într-adevăr, nu există o bucurie mai mare decât aflarea și cunoașterea lui Hristos. Ce altă bucurie ar putea fi pentru noi mai mare decât aceasta? În care alt loc din lume am putea fi noi mai fericiți și am putea simți că suntem mai fericiți decât în locul acesta unde ne-adunăm acum să petrecem împreună cele câteva clipe care ne mai despart de anul care vine? În care alt loc ar mai putea fi atâta pace și bucurie, și siguranță pentru un suflet de om care este călător spre Patria cerească și care în fiecare clipă poate fi găsit în locul și în fața mormântului pe care nu-l mai poate ocoli?

Suntem fericiți și plini de bucurie într-un astfel de moment. Și lăudăm și mulțumim, binecuvântând pe Dumnezeu că am avut în mijlocul poporului nostru un om al lui Dumnezeu care a fost luat pe muntele singurătății, al suferinței, al încercărilor, în școala cea grea a necazurilor și acolo Dumnezeu i-a spus adevărurile cele unice, cele mai mari și mai însemnate din viață. Iar el le-a înțeles. Le-a ascultat. Le-a trăit. Și a venit în mijlocul poporului nostru și ne-a spus nouă aceste cuvinte. El s-a dus... Sunt atâtea zeci de ani de când a plecat.

Dar Cuvântul lui Dumnezeu, care este același ieri, azi și în veci, e viu și lucrător. Și el a născut mereu și naște mereu suflete noi, urmași binecuvântați, care duc mai departe acest mesaj sfânt, această solie sfântă. Și, binecuvântând pe Dumnezeu, ne închinăm noi cu lacrimi de recunoștință de fiecare dată când auzim fii binecuvântați care nu uită datoria de recunoștință față de părinții lor care i-au învățat cu cuvintele sfinte adevărul sfânt al ascultării de Dumnezeu.

Dar, după cum părinții noștri și după cum profetul lui Dumnezeu a avut toată grija și toată teama, și toată evlavia, și toată atenția îndreptată asupra cuvântului care i s-a spus, așa avem și noi, urmașii lor, datoria de a fi cu toată inima atentă, cu tot sufletul ascultător la tot cuvântul care ni se propovăduiește. „Luați seama cum ascultați!”, spune Cuvântul lui Dumnezeu. Luați seama apoi cum spuneți mai departe cuvântul pe care l-ați ascultat. Atât de mare datorie avem de a spune întocmai cuvintele lui Dumnezeu cu cuvintele cu care ne-au învățat pe noi părinții noștri!

Cei care au urmat după Moise au avut această grijă sfântă și au păzit, și au dus mai departe cuvântul și solia aduse de el de pe munte cu aceeași grijă și teamă, cu același respect și evlavie față de fiecare cuvânt; pentru ca să nu se strice înțelesul cuvântului de la unul la celălalt. Iar cei care au scris Cuvântul lui Dumnezeu cu mâinile lor, sute și sute de ani, s-au aplecat cu lacrimi, cu temere de Dumnezeu și cu evlavie asupra fiecărui cuvânt și asupra fiecărui semn, ca tot ceea ce a fost scris să scrie întocmai așa cum era, pentru ca să nu se strice înțelesul și să nu se deformeze învățătura, pentru ca [nu cumva] cei care vin pe urmă să nu mai cunoască clar drumul și să nu mai știe precis calea.

Câtă grijă trebuie să avem să nu deformăm Cuvântul lui Dumnezeu! Au venit mulți în urma lui Moise și au învățat și lucruri nepotrivite. Dacă citiți în Vechiul Testament [veți vedea] câte înștiințări și câte pedepse sunt scrise acolo pentru cei care au venit în lucrarea lui Dumnezeu, s-au numit profeți ai lui Dumnezeu, preoți ai lui Dumnezeu, învățători ai lui Dumnezeu, dar n-au spus cuvintele lui Dumnezeu și n-au mai învățat drept și cinstit, și limpede adevărul pe care-l auziseră. Ei, toți aceștia au fost blestemați și vor fi blestemați în vecii vecilor.

Pentru că o rătăcire pornită de la unul poate fi mică la început. Dar, dacă o preia încă altul și altul și o duce mai departe, ajunge, până la urmă, un dezastru și o nenorocire pentru foarte mulți. De aceea, în poporul lui Dumnezeu, profeții mincinoși au fost totdeauna blestemați, osândiți și pedepsiți. Oricine n-a învățat pe poporul lui Dumnezeu Cuvântul lui Dumnezeu exact cum era adevărat scris, cei care au schimbat o iotă, un punct, o virgulă din Cuvântul lui Dumnezeu, au fost osândiți și vor fi osândiți în veci. Pentru că acest Cuvânt este sfânt în toată desfășurarea lui, și-n cel mai mic semn, ca și-n cel mai mare. „Cerul și pământul vor trece - este scris -, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Luați seama la fiecare din poruncile lui Dumnezeu! Oricine adaugă ceva sau oricine scade ceva din aceste lucruri va fi osândit în fața lui Dumnezeu.

De aceea, noi nu știm să binecuvântăm îndeajuns pe Domnul pentru acel profet minunat care ne-a spus nouă adevărul. Și noi vedem și simțim până în străfundul inimii noastre, prin pacea și bucuria pe care ni le dă Dumnezeu, că acest adevăr este unicul și că acest adevăr este cel minunat și mântuitor, pe care ni l-a dat nouă Dumnezeu.

Iată, noi stăm acum împreună aici: și nu există în lumea aceasta un loc mai fericit în care am putea fi în momentul acesta, decât ascultând Cuvântul lui Dumnezeu, cercetându-ne pe noi înșine cum l-am trăit în trecut, cum ar fi trebuit să-l trăim. Și fiecare în inima noastră avem momente de frământare sufletească pentru ceea ce am fi putut face și n-am făcut; pentru ceea ce am fi putut să nu facem și am făcut.

Fiecare dintre noi trebuie să avem în ceasul acesta, în clipele acestea de trecere cercetarea unui bilanț; facerea unei socoteli sufletești cu privire la trecutul nostru. Cum ar fi trebuit să fie, în lumina lui Dumnezeu, și cum a fost.

Și, dacă ne găsim cu umbre și cu greșeli, și cu abateri pe care am fi dorit să nu le-avem... și, dacă ne găsim cu deficiențe, cu lipsuri pe care am fi putut să nu le avem, e momentul în care, în fața lui Dumnezeu - Care este aici în mijlocul nostru prin Cuvântul Său și prin Duhul Său -, putem fiecare, în taina inimii noastre, să ne facem socoteala aceasta și să ne plecăm în fața lui Dumnezeu, cerându-l iertare pentru tot ceea ce a trebuit să facem și n-am făcut, pentru tot ceea ce n-ar fi trebuit să facem și am făcut.

Domnul este de față. El cunoaște conștiința noastră și știe dacă dorința și căința noastră sunt sincere și ne dăruiește iertarea Sa. Pentru că, o dată ce ne facem această socoteală și ne găsim slabi în fața lui Dumnezeu, împreună cu această cerere de iertare și atmosferă de căință, noi avem în fața Domnului un cuvânt de rugăciune, pentru a ne ajuta El, prin puterea Lui, ca, în viitor, să putem corecta tot ceea ce n-am făcut bine în trecut.

Dar lucrurile acestea noi nu le-am fi cunoscut dacă n-am fi avut înainte un profet binecuvântat care ne-a spus clar ce trebuie să facem și ce nu trebuie să facem. O dată ce avem un mijloc de verificare, un mijloc de control, un mijloc de măsurat, noi știm limpede și unde ne găsim, și cum trebuia să fim. Noi să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru aceasta și trebuie fiecare dintre noi să ne simțim răspunzători de felul cum trăim ceea ce ni s-a spus. De felul cum ne purtăm față de adevărul care ne-a fost făcut cunoscut.

Am avut, într-adevăr, și noi experiențe triste în viața noastră. Și ca Lucrare a lui Dumnezeu, și ca lucrare de adunare frățească, dar și ca lucrare de viață personală. Pentru că în toate aceste lucruri, noi trebuie să ne cercetăm pe noi înșine asupra adevărului pe care-l cunoaștem. Cum ne-am purtat față de el? Pentru că vine o zi în care Dumnezeu ne va chema la Judecata Lui și la răsplătirea Lui pe fiecare dintre noi.

În poporul lui Dumnezeu, nu toți au ascultat Cuvântul Domnului, de aceea i-au mustrat cuvintele lui Dumnezeu pe foarte mulți dintre cei care trebuiau să învețe bine și n-au învățat bine. Că din cauza acestora, în mijlocul poporului Israel s-au petrecut dezbinări și tulburare, cum a fost cu Core, cu Datan, cu Abiram și cu atâția alții care s-au ridicat împotriva profetului lui Dumnezeu și Dumnezeu i-a nimicit mai curând sau mai târziu pe toți. Ei au căutat afacerile pământești.

Se spune că, Core, Datan și Abiram când erau în Egipt, înainte de-a ieși din Egipt, ei erau niște slujitori în slujba lui Faraon. Din cauza dorinței lor de afacere și a lăcomiei lor, ei s-au pus în slujba lui Faraon și asupreau și ei pe poporul lui Israel. Multe lucruri interesante se spun despre ei. Ei au aflat avuțiile pe care le ascunsese Iosif cu multe sute de ani mai înainte, când el era mai-marele Faraonului. Și a lăsat acolo multe avuții pentru vremile de mai târziu. Core le-a găsit pe acestea. Și, când au ieșit din Egipt, el, în ascuns, a deschis magaziile și le-a furat și, cu slujitorii lui, le-a dus. Dar Moise, care ascultase profeția lui Dumnezeu și cuvântul de testament al lui Iosif când acesta a zis: „Când vă va cerceta Domnul și veți ieși din robie, luați trupul meu”, Moise a luat trupul lui Iosif și mergea plângând pe de o parte a râului; și Core, Datan și Abiram luaseră bogățiile și fugeau cu ele, să se ducă.

Moise a fost binecuvântat de Dumnezeu, pentru că el nu i-a uitat pe înaintași. Dar Core și toți ceilalți au fost pedepsiți de Dumnezeu, pentru că, în mijlocul poporului lui Dumnezeu, în loc să caute avuțiile cerești, au căutat lucrurile de pe pământ.

Și în Lucrarea Oastei Domnului au fost astfel de Core, Datan și Abiram care, în loc să asculte Cuvântul lui Dumnezeu și să caute lucrurile mântuirii, au căutat și ei lucrurile trecătoare, slava lumii trecătoare, laudele personale și afacerile; și s-au nimicit și se vor nimici rând pe rând toți aceștia. Dar cei care au căutat voia lui Dumnezeu au fost și vor fi binecuvântați.

Și în poporul nostru au fost diferiți profeți care n-au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu și pe cei care i-au urmat i-au dus în rătăcire. Dar binecuvântat să fie Domnul că a ridicat pe Părintele Iosif și cei care l-au ascultat, uite, petrec împreună în Cuvântul lui Dumnezeu și în starea aceasta, în prezența lui Hristos, momente fericite și binecuvântate.

Să urmăm pe profeții adevărați. S-ascultăm de cei care ne iubesc și care ne învață pe noi Cuvântul lui Dumnezeu. Să urmăm cuvintele părinților noștri credincioși, ale mamei noastre credincioase, ale tatălui nostru credincios, ale învățătorilor sănătoși ai poporului nostru, ca să putem avea și noi răsplata binecuvântată a tuturor celor care au primit și au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu.

Și să nu-i uităm niciodată pe înaintașii noștri sfinți, cărora le datorăm atâta recunoștință, pentru că ei ne-au învățat, din partea lui Dumnezeu, Cuvintele lui Dumnezeu. Și noi, ascultându-le, am simțit pacea, am primit iertarea păcatelor noastre, împăcarea cu Dumnezeu, nădejdea mântuirii. Ce lucru, ce comori pot fi mai scumpe decât acestea pentru oricare om de pe pământ? Ferice de cei care le-au simțit, care le-au dobândit, care se bucură de ele și care caută să le păstreze într-un cuget curat, făcând roade-n neprihănire până la venirea Domnului și până la chemarea Lui, ca să se poată bucura de răsplata vieții veșnice.

Domnul să ne facă parte la toți de aceste scumpe și dulci făgăduințe. Și, prin ascultarea pe care El să ne ajute să o avem față de adevăr, să ne facem vrednici de răsplata care ne așteaptă pe toți.

S-apropie ceasul doisprezece. Vom cânta o cântare și pe urmă ne vom apleca sau ne vom ridica, cum vom putea, să trecem peste momentul acesta în rugăciune, cum sunt toți frații și surorile noastre nu numai din țara noastră, ci din lumea întreagă. În toate limbile și-n toate locurile unde sunt suflete adunate în Numele Domnului, cum suntem noi aici, toți, în momentul acesta, se vor ridica și vor cânta, și vor lăuda, și vor mulțumi Domnului pentru trecut, și vor cere putere și ajutor pentru viitor.

Să ne-ajute Domnul ca și noi, fiecare dintre noi, cu-o inimă trează, atentă, cu un cuget mișcat și încălzit, și înflăcărat de puterea lui Dumnezeu, să ne facem astfel de socoteli. Să facem în fața lui Dumnezeu rugăciuni de mulțumire, dar și legământ de ascultare mai frumoasă pentru noul an în care vom intra.

Iar dacă au fost în trecut pete, greșeli, slăbiciuni în viața noastră, să înnoim legământul nostru cu Domnul nostru. Să cerem mai multă putere pentru viitor. Pentru că nimeni nu știe ce ne poate aștepta pe fiecare dintre noi sau pe toți împreună. Primejdiile sunt mari, furtunile se anunță înspăimântătoare. Vrăjmașul și păcatul pândește la fiecare dintre noi, să ne piardă mântuirea. Dar dacă noi suntem atenți, hotărâți pentru Domnul și predați Lui cu mai multă hotărâre, Dumnezeu, dacă-I cerem, ne dă ajutorul Său și noi vom putea trece cu biruință.

Și în curând vom ajunge și noi la marginea cealaltă a călătoriei noastre, așa cum a ajuns poporul când a intrat în Canaan. Ce minunat a fost când Dumnezeu le-a dat lor împlinirea făgăduinței Sale! Chiar dacă drumul a fost lung, necazurile și încercările au fost multe pe calea lor, dar, dacă sfârșitu-i bun, toate sunt bune.

Dacă și noi vom sfârși bine, vom binecuvânta pe Domnul și-L vom slăvi în veci vecilor împreună cu cei care sunt acolo. Părintele Iosif și înaintașii noștri sunt acum cu Domnul Iisus! În cartea Apocalipsa este scris că sufletele lor stau lângă altarul Domnului și rugăciunile lor, ca tămâia, se înalță mereu spre Domnul.

Rugăciunile lor ne însoțesc și pe noi și doresc și ei ca și noi să biruim cum au biruit și ei, să putem ajunge și noi să ne bucurăm acolo, cu harfele lui Dumnezeu în mâini, pe marea de cristal.

Viața aceasta e-așa de trecătoare! Toate promisiunile lumii sunt fum și abur care se arată puțintel și-apoi pier. Dar cine face voia lui Dumnezeu cu statornicie și cu hotărâre ajunge să moștenească Împărăția lui Dumnezeu și să se bucure de împlinirea făgăduinței în care a crezut.

Domnul să ne ajute și să fie binecuvântat Numele Său pentru toate!

Acum ne vom ridica în picioare, că nu putem să îngenunchem, din cauză că suntem mulți. Și vom mulțumi Domnului.

***

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția Ta și facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi in ispită, ci ne mântuiește de cel rău. Că a Ta este Împărăția și puterea, și slava, acum și-n vecii vecilor. Amin.

Doamne Dumnezeul nostru, Tatăl nostru Cel din ceruri, iată, este ceasul al doisprezecelea, ultimul minut din anul care a trecut din viața noastră și cel dintâi din anul care vine. Din toată inima Îți mulțumim, în Numele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, preaiubitul Tău Fiu, pentru că în clipa aceasta ne găsim acum aici așa.

Îți mulțumim că, în bunătatea Ta, Te-ai îndurat de noi și ne-ai chemat din întuneric la lumina Ta minunată. Și, prin lucrarea Jertfei Tale, ne-ai scos de sub puterea diavolului și ne-ai strămutat în Împărăția Fiului dragostei Tale, și ne-ai ajutat acum ca, prin Duhul Tău, să putem striga și noi: „Ava, Tată!”.

Și să simțim că acolo, sus în cer, și aici, în mijlocul nostru, ești Tu, Care auzi; ochii Tăi, care privesc cu blândețe, cu bunătate și iubire peste noi; urechile Tale, care ascultă glasul rugăciunilor noastre și inima Ta dulce și sfântă, care ne binecuvântează; și mâinile Tale, care se lasă moale, plăcut și dulce peste capetele noastre, ale fiecăruia.

Ascultă, Te rugăm, rugăciunile noastre de mulțumire, că Tu ne-ai ocrotit și ne-ai păzit în anul prin care am trecut, că ai ascultat rugăciunile noastre, că ai primit cererile noastre, că ai acoperit lipsurile noastre, că ai înlăturat primejdiile noastre și ne-ai binecuvântat cu tot felul de binecuvântări de care am avut nevoie.

Am fost singuri și în strâmtorare și Te-am rugat cu lacrimi de durere, și Tu ai ascultat rugăciunile noastre și ne-ai izbăvit.

Am fost împreună cu ființele iubite și Te-am rugat cu lacrimi de mulțumire și bucurie, și Tu le-ai primit și ne-ai binecuvântat și am fost fericiți.

Am fost bolnavi și am strigat către Tine pentru noi sau pentru copiii noștri bolnavi, sau pentru părinții noștri, sau pentru soții noștri, sau pentru frații noștri, și Tu ai ascultat rugăciunile noastre și ne-ai dăruit bucuria revederii iarăși. Îți mulțumim pentru toate.

Am trecut prin vremuri, uneori, pline de grele și de puternice amenințări. Am strigat cu teamă către Tine și de multe ori am tremurat înaintea Ta. Tu ne-ai ascultat și Te-ai îndurat de noi. Îți mulțumim din toată inima.

Îți mulțumim că ne-ai scăpat din atâtea necazuri prin care am fi putut pieri, dar Tu ne-ai trecut cu bine.

Îți mulțumim, Doamne, că ai fost cu noi când am fost în mijlocul fraților noștri, ne-ai dăruit bucurii și binecuvântări. Îți mulțumim că ne-ai întărit picioarele să mergem pe calea Ta. Îți mulțumim că ne-ai ajutat să putem cu bucurie să Te binecuvântăm în mijlocul celor prin care, pe lângă care și între care trebuia să fim.

Te rugăm, iartă-ne pentru slăbiciunile pe care le-am avut. Doamne, numai Tu singur ești fără de păcat. Dreptatea Ta este dreptate în veac și Cuvântul Tău este Adevărul. Te rugăm, binecuvântează-ne și șterge cu bunătate și cu îndurare slăbiciunile noastre din trecut.

Am avut părinți credincioși; nu totdeauna i-am ascultat.

Am avut Cuvântul Tău adevărat; nu totdeauna l-am împlinit.

Am știut să facem binele, am putut să-l facem, dar nu totdeauna l-am făcut.

Te rugăm, iartă-ne pentru aceasta și dăruiește-ne mai departe putere să putem face mai mult și mai bine ceea ce este voia Ta și Cuvântul Tău, și porunca Ta.

Binecuvântează în clipa aceasta pe toți frații noștri și surorile noastre care, ca și noi, sunt adunați împreună și caută și ei să Te slăvească, să Te slujească, să-Ți mulțumească Ție, să Te binecuvânteze pe Tine pentru ce-au primit și să Te roage pentru ceea ce le mai lipsește. Ascultă-i pe toți frații noștri oriunde vor fi adunați și pe surorile noastre. Primește rugăciunile și lacrimile lor de mulțumire sau de pocăință, sau de iertare și dăruiește-ne tuturor, fiecăruia în măsura în care ne lipsește, ceea ce știi Tu că avem nevoie.

Binecuvântează adunările fraților noștri, rugăciunile lor. Primește rugăciunile lor pentru noi și ale noastre pentru ei. Cuprinde-ne pe toți în aceeași dragoste sfântă, până când vom fi cu toții adunați în Împărăția Ta, la masa, în cetatea cea nespus de strălucită și veșnică în care ne-ai pregătit fiecăruia un loc. Numai să ne-ajuți să ajungem să-l putem dobândi.

Binecuvântează frații și surorile noastre din toate țările, din toate neamurile, din toate popoarele, din toate cetățile, din toate satele și orașele, care se ridică în această clipă spre Tine. Ascultă rugăciunile lor, Doamne, și răspunde-le cu bunătate și bunăvoință tuturor.

Ai milă de cei care, în loc să stea în ascultare de Tine și rugăciune în clipa aceasta, sunt în slujba păcatului și se bucură, Doamne, în slujba diavolului, de păcat. Izbăvește-i și pe ei Tu, Care Te-ai îndurat și ne-ai izbăvit și pe noi.

Binecuvântează-i pe toți cei care sunt departe acum, dar pe care-i vei chema la timpul lor și a căror viață, și ale căror picioare le vei pune, și pe ale lor, pe calea Ta. Dăruiește-le la timp lumina Ta, Doamne, și nu-i lăsa să mai rătăcească în calea păcatului, ci ajută-i astăzi să se întoarcă și să se hotărască pentru Tine și să fie mântuiți.

Doamne Dumnezeul nostru, din toată inima Te binecuvântăm în această clipă și, îndreptându-ne gândul spre anul viitor și spre timpul care va veni, Te rugăm, Doamne, pe Tine, Care singur cunoști viitorul și adevărul, dăruiește-ne tuturor binecuvântarea Ta pentru tot ceea ce ne mai așteaptă.

În anul acesta, poate unii dintre noi va trebui să moară. Doamne, nu lăsa pe nimeni să moară fără să Te cunoască pe Tine. Poate unii vor trebui să treacă prin accidente. Păzește-i, Doamne, cu puterea Ta și-n clipa cea grea trimite îngerul Tău puternic să-i izbăvească.

Poate unii vor trebui să treacă prin operații grele. Te rugăm, Doamne, fii cu ei în clipa cea grea, că numai Tu poți să-i ajuți. Dă-le putere și dă-le ajutor, și dă-le răbdare, și dă-le încredere până va trece necazul, ca să se bucure iarăși.

Poate unii vor trebui să se nască. Binecuvântează-i pe cei care se vor naște în anul acesta și rânduiește-le o viață mântuitoare și fericită pentru Tine. Binecuvântează-i pe toți cei care vor trebui să se despartă de ai lor. Dă-le puterea și ajutorul, dragostea și rugăciunea care să-i țină totdeauna aproape de cei de care se despart. Binecuvântează-i pe cei care trebuie să facă servicii grele; izbăvește-i și-i ajută. Însoțește-i pe cei care sunt în școli, însoțește-i pe cei care sunt în armată, însoțește-i pe cei care trebuie să lucreze departe de ai lor. Păzește-i pe toți. Tu, Care poți fi lângă fiecare, însoțește-i.

Doamne avem ființe scumpe care nu sunt în clipa aceasta aici cu noi. Binecuvântează-i pe toți cei de care suntem legați în viața aceasta și care sunt legați de noi. Dăruiește-le și lor lumina Ta și ajutorul Tău.

Binecuvântează-i pe cei care se roagă pentru noi și pe cei pentru care ne rugăm. Ascultă rugăciunile lor pentru noi și ale noastre pentru ei.

Poate că sunt unii care au păcătuit din cauza noastră. Iartă de peste noi păcatele lor și de peste ei păcatele noastre și curățește-ne pe toți, Doamne, ca să ne putem înfățișa vrednici de mântuirea Ta.

Te rugăm să binecuvântezi țara noastră, Doamne, cu har, cu pace, cu lumină, cu ocrotire de la Tine, cu vremuri binecuvântate de belșug. Îndepărtează primejdiile de la noi. Binecuvântează-i pe toți cei care se luptă ca să avem pace și unitate, și armonie între noi și dă izbândă, Doamne, tuturor celor care doresc să facă binele. Îndepărtează răul, Doamne, din pricina celor nevinovați și a celor slabi. Din pricina mamelor și-a copilașilor mici, care sunt cei mai amenințați de primejdii, îndepărtează primejdiile și ocrotește-le pe mame și pe copilași; pe părinți și pe copii; pe frați și pe surori; pe cei bătrâni, pe cei bolnavi, pe cei orfani, pe cei care n-au pe nimeni. Te rugăm, ocrotește-i, îngrijește-i și-i binecuvântează.

Adu-Ți aminte de cei care sunt în spitale, în sanatorii, în casele de nebuni, în închisori, în locurile unde este suferință, în orfelinate. Veghează, Doamne, asupra tuturor celor care nu mai au pe nimeni. Pregătește suflete iubitoare care să-i cerceteze și să-i ajute. Vindecă-i pe cei bolnavi, mângâie-i pe cei întristați, scapă-i pe cei primejduiți, însoțește-i pe cei care călătoresc, răsplătește-i pe cei care fac bine, ridică-i pe cei căzuți, învie-i pe cei morți în păcate, îndreaptă-i pe cei rătăciți, Doamne, împacă-i pe cei dezbinați și certați, apropie-i pe cei care sunt departe, înviorează-i pe cei care sunt peste măsură de mâhniți și ascultă-i pe toți cei care au în fața Ta cereri deosebite în această clipă de trecere de la un an la celălalt, de la o stare la cealaltă.

Îndură-Te de cei care Te-au aflat pe Tine, dar încă sunt slabi în credință. Întărește-i, Doamne! Binecuvântează-i pe cei care s-au hotărât pentru Tine; întărește hotărârea lor. Legământul lor sfințește-l și fă-l să rămână neclintit și puternic.

Pe cei care au auzit Cuvântul Tău, dar încă nu s-au hotărât pentru Tine, ajută-i să facă aceasta în momentul acesta de trecere de la un an la celălalt. Să înceapă anul cel nou cu o hotărâre nouă, cu legământ frumos și curat. Și astfel Numele Tău să fie binecuvântat în viața lor.

Binecuvântează părinții care au copii necredincioși. Dă-le putere să-i poată îndruma și sfătui cu lacrimi, cu dragoste, cu răbdare, cu nădejde, până când și ei vor afla Cuvântul Tău și mântuirea Ta.

Ai milă de copiii care au părinți necredincioși. Dă-le, față de ei, dragoste, răbdare, înțelepciune, ascultare, până când și ei vor afla calea vieții și mântuirii. Îndură-te de soții care au soții necredincioase. Dă-le răbdare, iubire, blândețe, până când și ele vor afla calea și voia Ta.

Ai milă de soțiile care au soți necredincioși, care trebuie să sufere neîncetat dureri și chinuri și trupești, și sufletești. Dă-le răbdare și blândețe, și bunătate, până când și ei vor afla calea și voia Ta.

Binecuvântează toate popoarele care trec prin necazuri. Ai milă de cei care trec prin foamete, prin războaie, prin tulburări, prin nenorociri. Ajută-le, Te rugăm, Doamne, că toate popoarele sunt lucrarea mâinilor Tale și toate neamurile au fost zidirea Ta.

Îndură-Te și nu lăsa pe nimeni să piară, ci ajută-le tuturor să Te cunoască și să vadă că tot ceea ce vine de la Tine e darul dragostei Tale - și să fie recunoscători și mulțumitori.

Binecuvântează lumea întreagă și, în vremurile acestea în care sunt atâtea amenințări de războaie, de tulburări, de neînțelegeri, de primejdii de moarte, Te rugăm, lasă pace și înțelegere între conducătorii popoarelor, pentru ca toți să Te afle pe Tine. Și, din frică de Tine și din milă și din iubire pentru popoarele lor, să caute căi de împăcare, de înțelegere și de libertate, pentru Tine.

Ai milă, Doamne, și ne dăruiește Cuvântul Tău scris. Vezi câtă foamete și sete este după Cuvântul Tău în mijlocul nostru. Doamne, binecuvântează-i pe cei prin care ne trimiți Cuvântul Tău scris. Păzește-i, Doamne! Ocrotește-i! Deschide drumurile, ca să vină Cuvântul Tău, Doamne. Știi câtă nevoie este de el. Că vorba zboară și se uită, dar scrisul rămâne. Și dăruiește-ni-l, Te rugăm, ca să-l avem în fața ochilor noștri, după cum ne-ai promis Tu. Și, cercetându-l și cunoscându-l, să avem, prin ascultarea de el, viața veșnică.

Binecuvântează-i pe toți cei care îi primesc pe ai Tăi în Numele Tău. Binecuvântează casa aceasta, familia aceasta... toate casele și familiile care-i primesc pe ai Tăi în Numele Tău. Păzește-i cu puterea Ta și răsplătește-le toate acestea cu binecuvântările Tale. Dăruiește-le sănătate trupească și sufletească; binecuvântează-le copilașii și părinții. Ajută-le, sănătoși și fericiți, să-Ți poată sluji Ție. Casele lor să le păzești cu puterea Ta. În adăposturile lor să Te adăpostești totdeauna și Tu. Și, când și ei vor veni la casa Ta și la ușa Ta, fă s-o găsească deschisă, așa cum deschisă a fost casa și ușa lor totdeauna pentru Tine și pentru ai Tăi.

Binecuvântează-i pe toți cei prin care ne ajuți pe noi și pe alții, Doamne, și le răsplătește tuturor celor care, din dragoste pentru Tine, caută să ajute și să liniștească, și să potolească foamea și lipsurile celor neputincioși, nenorociți, bolnavi, singuratici și străini.

Te rugăm, ajută-ne să avem o inimă ascultătoare și primitoare față de tot Cuvântul Tău. Ajută-ne să nu ne rugăm niciodată numai pentru noi, ci să ne rugăm mereu și pentru alții. Pentru cei care nu se roagă, care nu știu să se roage, care nu pot să se roage, care nu cunosc voia Ta, Doamne, și nu știu Cuvântul Tău.

Ajută-ne să avem o inimă plină de dragoste și de bunătate față de toți. Să-i iubim pe toți, să-i iertăm pe toți și să avem totdeauna o inimă ascultătoare de Cuvântul Tău.

Ajută-ne să-i prețuim pe părinții credincioși, frații noștri, profeții Tăi, lucrătorii Tăi și tot Cuvântul Tău Sfânt mărturisit cu putere. Ajută-ne să-l ascultăm și să-l putem da și noi, mai departe, celor care au nevoie de el. Pentru ca astfel, Cuvântul Tău să treacă de la noi la alții cum a trecut de la alții la noi. Și astfel, să poată ajunge curat și frumos, plin de roade și de binecuvântări, la Tine, după cum ai spus Tu: „...nici un cuvânt al lui Dumnezeu nu-i lipsit de putere; și nici un cuvânt nu rămâne fără de rod, cum nu rămâne ploaia și zăpada care cad din ceruri pe pământ”.

Îți mulțumim din toată inima pentru astfel de clipe fericite și pentru astfel de suflete între care și cu care putem petrece acest ceas, această clipă de trecere, fericit și binecuvântat.

Îți mulțumim că ești în mijlocul nostru. Te simțim prin Cuvântul Tău, prin Duhul Sfânt, prin lucrarea puternică, prin iubire, prin lacrimile pe care ni le dai și prin fiorul adânc al inimilor noastre credincioase.

Binecuvântează frații noștri și surorile noastre, lucrătorii Tăi buni. Binecuvântează tineretul Lucrării Oastei Tale și tot tineretul Bisericii Tale vii și credincioase de pe pământ. Binecuvântează-i Doamne, pe tinerii noștri, copiii noștri trupești și sufletești. Ajută-ne să-i putem ajuta să crească după voia Ta. Dăruiește-le o inimă atentă, o minte sănătoasă, un cuget curat, pentru ca, primind Cuvântul Tău frumos, să poată să-l dea mai departe cu-atât mai minunat și mai frumos, cu cât ei au avut parte de un har mai mare decât părinții lor. Binecuvântează acest tineret binecuvântat. Fă să iasă din mijlocul lor scriitori binecuvântați, cântăreți, poeți, vestitori puternici ai Cuvântului Tău și îndrumători sănătoși și profeți minunați pentru tot lucrul Tău pe care-l pregătești în viitor.

Îți mulțumim din toată inima pentru tineretul acesta pe care l-am auzit și l-am văzut cântând și vestind Numele Tău. Înmulțește-le numărul, sfințenia, puterea, râvna lor, Doamne, pentru ca în urma noastră să rămână un popor mai vrednic de cum am fost noi. Și lucrarea pe care o vor face ei să fie mai de mare preț decât lucrarea pe care am putut-o face noi. Rânduiește-le vremi de pace, de libertate, de biruință, de mult har și de multă putere, pentru ca, în mijlocul tuturor acestor daruri ale Tale, să Te poată mărturisi și să poată duce mai departe solia Ta mai frumoasă și mai rodnică decât până acum.

Iar când vei veni, Doamne Iisuse, să ne poți lua la Tine pe toți cei iubiți ai Tăi și ai noștri, să fim atunci în Împărăția Ta împreună cu înaintașii și cu urmașii noștri, să nu lipsească nici unul dintre cei pentru care ne-am rugat, pe care i-am scăldat cu lacrimi și pentru care am dorit mereu, Doamne, mântuirea Ta.

Binecuvântează părinții noștri credincioși care au trecut în veșnicie. Odihnește în Împărăția Ta pe Părintele Iosif, pe fratele Marini, pe toți ceilalți frați, mulți, mulți... credincioși și hotărâți, care au trecut biruitori în Împărăția Ta. Fă-i să se bucure acolo... Doamne, arată-le că sămânța aruncată de ei a rodit: treizeci, șaizeci și o sută, Doamne, că a căzut în mult pământ bun și multe suflete destoinice și curate vin acum pe urma lor, pe urma Ta în Împărăția cerească. Fă, Doamne, ca această sămânță să aducă mai multă roadă în viitor. Și astfel, când ne vom înfățișa odată cu toții în fața Ta, Tu să ne poți da viața veșnică și cununa vieții veșnice tuturor celor care am ostenit pentru Tine.

Îți mulțumim din toată inima pentru că în această clipă suntem împreună aici. Te rugăm, Doamne, ajută-ne și pe mai departe: fie că vom fi laolaltă trupește, fie că vom fi departe, să ne simțim sufletește nedespărțiți; strânși în aceeași dragoste sfântă și legătură cerească, ce trece din viața aceasta în viața veșnică.

Din toată inima Îți mulțumim pentru tot ceea ce Ți-am putut înfățișa. Așezăm la picioarele Tale aceste rugăciuni în Numele Domnului Iisus și Te rugăm să le binecuvântezi cu împlinire veșnică atât pentru noi, cât și pentru părinții noștri și pentru copiii noștri, și urmașii noștri.

Pe toți cei care, în clipa aceasta, sunt sufletește numai împreună cu noi, să-i binecuvântezi. Pe toți cei care n-au putut să ia parte împreună cu frații, ci a trebuit să stea, cu durere, departe, cercetează-i și socotește-i împreună cu noi. Dacă am făcut ceva bun, socotește că am făcut și în locul lor. Ajută-ne astfel, Doamne, ca să ne împărtășim odată cu toții de aceeași bucurie sfântă: și cei din urmă să fie printre cei dintâi; și cei dintâi să se socotească printre cei din urmă. Pentru ca toți, socotindu-ne una în fața Ta, să fim binecuvântați la fel.

Din toată inima Te binecuvântăm și ne-nchinăm Ție, slăvind Numele Tău cel Sfânt cu bucuria cea nespus de mare pe care au avut-o păstorii și magii, și toți cei care au venit și Te-au văzut, Iisuse, Dragul, Dulcele și Scumpul nostru Mântuitor. Te binecuvântăm și noi că Te-am găsit! Ne aruncăm cu fețele la pământ în fața Ta și dorim să-Ți aducem ce daruri putem avea și noi: lacrimile noastre, dragostea noastră, simțămintele adânci de recunoștință și mulțumire pe care le avem; și promisiunea noastră, Doamne, că ne vom da toate silințele să Te iubim mai mult, să Te slujim mai bine-n viitor.

Binecuvântează-i pe toți cei care sunt de față și-n această clipă aici. Tu ne știi pe toți, Doamne. Iartă-i pe toți cei care au în fața Ta cereri de iertare. Binecuvântează-i pe cei care au în fața Ta merite pentru ascultarea lor. Ascultă-i pe cei cărora le pare rău de păcatele pe care le-au făcut, care pun hotărâre în inima lor să se-ntoarcă la Tine; primește și binecuvântează hotărârea lor.

Binecuvântează-i pe cei tineri în credință. Dă-le putere s-ajungă și ei hotărâți și statornici. Iar celor care nu s-au hotărât încă pentru Tine și n-au pus legământ cu Tine, dă-le un puternic îndemn să facă acest lucru acum, pentru ca să fie iertate păcatele lor și scrise numele lor în Cartea Vieții. Să se facă și ei părtași harului Tău și ocrotirii Tale, ca să poată sfârși cu bine calea mântuirii.

Pentru toate, Te binecuvântăm, ne-nchinăm Ție și Te slăvim pe Tine, rugându-Te să fii mai departe cu noi, până-n clipa când ne vei lua la Tine. Să ne dai atunci Împărăția Ta cerească, sărutul dragostei Tale, ștergerea lacrimilor noastre și bucuria de a fi împreună cu Tine și cu cei iubiți ai noștri în vecii vecilor la masa Ta fericită și-n Împărăția Ta.

Căci a Ta este Împărăția, puterea și slava, Dumnezeul nostru, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.