Ciocanul cuvântului biblic
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
Dumnezeu Își aseamănă Cuvântul Său și cu ciocanul.
„Au nu sunt cuvintele Mele ca ciocanul ce sfărâmă stânca? zice Domnul” (Ier 23, 29). E o asemănare cu multe înțelesuri. Să le cercetăm:
Ciocanul are multe însușiri și face multe slujbe. Mai întâi și întâi are însușirea deosebită de a fi greu și a izbi din greu. Așa e și Cuvântul lui Dumnezeu. El are și însușirea de a fi „greu” și a izbi din greu. El izbește fără cruțare în conștiința omului.
„Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș!” (1 In 3, 15). Iată o lovitură de ciocan: cel ce urăște este un ucigaș. Gata! Punct! Nu mai încape aici nici o scuză și nici o apărare de avocat.
Sau: „Cel ce zice că iubește pe Dumnezeu și urăște pe fratele său mincinos este!” (1 In 3, 15). Iată și aici o lovitură de ciocan.
„Cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu!” (Iac 4, 4). Ce necruțător ciocan este și acesta!
Sau: „Nu puteți bea și paharul Domnului și paharul dracilor!” (1 Cor 10, 21). Iată un ciocan ce izbește și în petrecerile ce se fac cu prilejul hramurilor și al pomenilor.
Biblia este plină de astfel de „ciocane” care izbesc fără cruțare în conștiința omului. Și de multe ori suflete împietrite și adormite se trezesc prin astfel de lovituri.
Petru Valdo, un nobil vestit, putred de bogat și zgârcit fără pereche, din veacul al XVIII-lea, din clipa când a citit în Biblie cuvintele: „Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona” - n-a mai avut odihnă până nu și-a împărțit toate averile săracilor și bolnavilor, ultimii bani aruncându-i pe stradă, cu cuvintele:
„Nu puteți sluji la doi domni!…”
Ciocanul cuvântului biblic îl lovise cu mântuire.
O altă însușire a ciocanului este de a sfărâma piatra. Cade ploaia peste piatră, o bate vântul, o arde soarele, dar ea nu cedează. Însă ciocanul cel mic, cu loviturile lui cele dese și stăruitoare, o sfărâmă și o face una cu pământul.
Așa e și Cuvântul lui Dumnezeu. Există om cu inima împietrită, cu inima de piatră. A căzut peste el ploaia cuvântului biblic, a bătut vântul cel ceresc, l-a încălzit focul cel ceresc - dar el a rămas mai departe stâncă și piatră. Atunci dragostea lui Dumnezeu se apropie de el cu ciocanul cuvântului biblic. Lovește stăruitor, și azi, și mâine, în stânca și piatra lui, până când începe a ceda și a se sfărâma. Ceea ce n-au făcut apa, focul și vântul face acum ciocanul. Mare este puterea acestui „ciocan”. Să-l folosim pe tot locul și noi pentru sfărâmarea inimilor împietrite!
Este cunoscută povestea acelui om nemulțumit care sfărâma piatră dintr-o stâncă și cârtea împotriva lui Dumnezeu că el are slujba cea mai umilă și mai slabă. Dumnezeu l-a prefăcut în soare, dar în calea soarelui s-a așezat norul care i-a luat lumina; și omul iar a cârtit. L-a prefăcut Dumnezeu în nor, dar pe nor l-a alungat vântul; și omul iar a cârtit. L-a prefăcut Dumnezeu în vânt, dar vântul s-a spart de o stâncă. Dumnezeu l-a prefăcut în stâncă și omul își zicea voios: Iată acum sunt mai tare și decât soarele, și decât norul, și decât vântul. Dar ce s-a întâmplat? La poalele stâncii s-a așezat un spărgător de piatră și, cu ciocanul lui, a început să taie în corpul stâncii. „O, iartă-mă, Doamne, a strigat atunci omul, căci numai acum îmi dau seama cât de tare eram! Vreau să fiu iarăși un spărgător de piatră.”
Arată această poveste, pe de o parte, nesocotința oamenilor care cârtesc pentru soarta lor, iar pe de altă parte arată puterea ce o are ciocanul spărgător de piatră. O astfel de putere are și ciocanul cuvântului biblic.
O, dragă suflete împietrit! O, tu stâncă și piatră de carne! Ploaia, vântul și focul n-au avut ce-ți face. Iată se apropie acum de tine ciocanul cuvântului biblic. Primește, iubitul meu, măcar această ultimă încercare a dragostei dumnezeiești!
Lasă-te izbit și sfărâmat de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să devii și tu un pământ bun și roditor de mântuire sufletească!
«Ciocanul încercărilor»
Ciocanul mai are și alte însușiri. De sub loviturile lui ies aurul, argintul, sarea, uneltele de fier și oțelul.
Dar ciocanul cuvântului biblic mai are și alt înțeles. Această asemănare cu ciocanul ne aduce aminte că, de multe ori, bunul Dumnezeu ne lovește cu încercări și suferințe pentru binele nostru sufletesc.
Ciocanul lovește din greu; loviturile lui sunt grele; dar din aceste lovituri ies atâtea lucruri folositoare. De sub lovituri de ciocan ies toate uneltele folositoare, începând de la cuiul cel mic, până la cele mai mari unelte. De sub loviturile ciocanului ies și aurul din piatră și sarea din pământ.
Dragostea lui Dumnezeu ne izbește și cu lovituri și încercări, pentru ca să facă din noi vase alese și primitoare de mântuire. Toți creștinii cei adevărați, toate vasele cele alese au ieșit și ies, de regulă, din loviturile de „ciocan”.
Ciocanul ferecă piatra morii - căci altcum moara nu mai poate măcina. Iar pe vremea coasei, răsună câmpiile de ciocanul care bate coasele. În toiul muncii, ciocanul bate coasa, căci altcum ea nu mai taie.
Copii ai lui Dumnezeu, iubiții mei frați, nu vă speriați când ciocanul încercărilor și al prigoanelor vă izbește tocmai în toiul luptei și al lucrului pentru Domnul! El vine ca să ne ascută „sabia”, „coasa” și „secera”; el vine să ne ferece „moara”, ca să putem „secera” mai mult și „măcina” mai mult.
Călătorind cu trenul, ați văzut un lucru cunoscut. Când trenul se oprește în gară, se coboară mașinistul și, umblând de la vagon la vagon, lovește cu ciocanul roțile vagoanelor. Le lovește și ascultă. Parcă le întreabă, și roțile răspund.
După sunetul ce-l dau roțile, mașinistul le verifică, adică poate cunoaște dacă au defect sau nu. Dacă sunt în ordine sau nu.
Așa e și cu noi, așa e și cu trenul vieții noastre. Căci și noi trebuie să călătorim prin multe necazuri, ca să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Și numai cel ce va răbda până la sfârșit se va mântui (Mat 10, 22; 24, 13).
Din când în când, bunul Dumnezeu Se apropie de noi cu „ciocanul”, cu încercări și necazuri, să afle cât de tari suntem în răbdarea și dragostea Lui. Lovindu-ne cu ciocanul, Domnul parcă ne întreabă: „Fiule, cum stai cu răbdarea și dragostea Mea?”. Iar un copil al lui Dumnezeu răspunde: „Aicea sunt, Doamne, să rabd și să sufăr pentru Tine orice!”.
Poți să dai un astfel de răspuns și tu, dragă cititorule?
«Cocanul - unealtă de lucru»
Și, de încheiere, încă ceva. Cuvântul lui Dumnezeu e ca și un ciocan. Trebuie să știi însă cum să lucrezi cu acest ciocan. Să știi unde și cum să dai cu el. Căci așa e ciocanul. Cu o singură lovitură de ciocan, dată fără pricepere, poți strica lucruri de mare preț.
Așa e și ciocanul cuvântului biblic. El trebuie folosit cu pricepere și cu înțelepciune. Căci altcum - izbind numai cu el: pac! pac! și unde trebuie și unde nu trebuie - mai mult strici lucrul Domnului decât îl ajuți.
Într-o adunare a Oastei, am cunoscut un frate plin de râvnă. Dar avea tocmai scăderea asta; izbea mereu cu ciocanul: pac! în dreapta, pac! în stânga; pac în scăderea surorii cutare - și, cu pac-urile astea, folosite fără pricepere, pe mulți i-a alungat de lângă Cuvântul lui Dumnezeu și n-am mai putut pune mâna pe ei.
Ciocanul cuvântului biblic trebuie purtat cu tact și înțelepciune. Trebuie să știi unde, cum și când să lovești cu el.
Dragostea e și aici dascălul cel mai bun. Când ai dragoste caldă și clocotitoare pentru îndreptarea celui pierdut, atunci ciocanul nu dă greș niciodată.
Și încă ceva. Când fratele tău cel căzut e plin de sănătate, plin de bani și de desfătări, în zadar te apropii de el cu ciocanul cuvântului biblic: „Ce va folosi omului de va dobândi toată lumea și își va pierde sufletul său?” (Luca 9, 24).
El e un fier rece, în care ciocanul nu prinde. Se schimbă însă situația când omul ajunge bolnav sau trece prin încercări.
Atunci te poți apropia de el.
Când bunul Dumnezeu bagă un suflet rece în focul suferințelor și încercărilor, să ne apropiem de el cu ciocanul cuvântului biblic. Când fratele nostru căzut ajunge în foc de boală sau în altă încercare, să alergăm atunci la el, căci atunci ciocanul poate săpa în sufletul lui.
Deci, frații mei, să folosim ciocanul biblic cu dragoste și înțelepciune! Și, mai ales, să lucrăm cu el acolo unde lucrează și Duhul Sfânt cu focul suferințelor și al încercărilor. Amin.