Credinciosul şi duşmanii
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - În mod normal, dacă omul este cu adevărat credincios, el n-ar trebui să mai aibă nici un duşman dintre semenii lui.
Fiindcă, pe dreptate, el nefăcând rău nimănui, ci numai bine, cât poate, nimeni n-ar trebui să-i întoarcă rău nici lui.
Dar omul bun şi credincios, nefiind un lăudăros nu-i place să fie nici un lăudător.
Şi oamenii dacă nu-i lauzi, încep să te duşmănească.
2 - Credinciosul adevărat nefiind un linguşitor, nu-i place să fie nici linguşit.
Nefiind un beţiv, un fumător, un desfrânat şi un clevetitor - nu-i place nici să încurajeze aceste păcate la alţii.
Ba dimpotrivă, caută să le mustre şi să le înlăture...
Iată motivul pentru care i se iscă omului credincios cei mai mulţi duşmani şi duşmănii!...
3 - Cei care urăsc credinţa şi urăsc pe Hristos, devin totdeauna şi vrăjmaşii omului credincios în Domnul.
Şi după cum fără nici un motiv - ei Îl urăsc pe Hristos, tot aşa chiar fără nici un motiv îi vor urî şi pe cei credincioşi în El (Luca 6, 22).
4 - Credinciosul Domnului se va purta totdeauna şi faţă de vrăjmaşii săi, tot aşa cum S-a purtat şi Domnul nostru Isus. Aşa-ţi porunceşte şi Domnul să te porţi (Matei 5, 44; Rom. 12, 14-21).
5 - Răzbunarea omului credincios asupra duşmanilor lui va fi că se va ruga totdeauna lui Dumnezeu să le dea vreme de pocăinţă şi de mântuire şi lor.
Le va răspunde cu blândeţe şi iubire...
le va da bineţe, cu bunătate, cu respect şi cu milă,
- el cel dintâi, -
cu o inimă mereu paşnică şi senină.
6 - Credinciosul va fi totdeauna atent ca să le facă binele tuturor duşmanilor săi cu atât mai mult cu cât ei îi vor face lui mai mult rău.
Iar dacă vine ziua când trebuie să-i închidă uşa pentru totdeauna aceluia care a fost vrăjmaşul lui, omul credincios nu o va trânti niciodată,
ci o va închide cu milă,
cu blândeţe
şi cu părere de rău, pentru pierzarea unui suflet pe care nu poate să-l mai ajute cu nimic.
7 - O, Doamne Isuse, de câte ori mă tem şi eu...
Şi de câte ori tremură şi inima mea, când văd pe urmele mele lupii şi pe marginile drumului meu, ochi răi pândind, de prin garduri sau de după colţuri...
Întăreşte-mi Tu totdeauna în astfel de zile inima mea
şi paza Ta!
8 - De câte ori nu mi se tulbură şi duhul meu şi de câte ori întristarea de moarte îmi cuprinde şi mie sufletul...
De atâtea ori, încolţit din toate părţile şi hărţuit în toate felurile de urmăritorii nevinovăţiei şi credinţei mele, am căzut plângând şi tremurând în braţele Domnului meu, amărât şi sătul de viaţa asta şi de suferinţele prea amare şi îndelungi pe care le-am îndurat.
Dar totdeauna mângâierile Domnului meu mi-au redat viaţa.
9 - Am strigat şi eu pe Domnul de multe ori să-mi ia viaţa! L-am rugat ca să-mi dea şi mie izbăvirea din trupul acesta,
să zbor din lumea aceasta
şi să isprăvesc odată cu lupta aceasta unde am pătimit - ziceam eu - prea mult
şi să-mi aflu odată odihna acolo Sus la El...
Dar Domnul nu mi-a luat viaţa ci mi-a uşurat povara, - fiindcă încă nu-mi isprăvisem lacrimile,
nici calvarul, nici binefacerile.
O Dumnezeul meu, ce bine mi-ai făcut că nu mi-ai ascultat aceste strigăte şi rugăciuni!
10 - A trebuit să mă reîntorc înapoi de multe ori, aici la spinii mei, la crucea mea, la lupta dureroasă şi grea pe care trebuie s-o mai duc încă...
Să-mi port mai departe povara unui nume şi a unui trup încolţit şi duşmănit de prea mulţi.
Dragostea lui Dumnezeu faţă de rugăciunile noastre lucrează uneori tocmai invers. Dar niciodată nu greşeşte.
11 - Cu o voinţă totdeauna luptătoare doresc să-mi stăpânesc şi să-mi disciplinez inima prea slabă şi temătoare, aducând-o neîncetat la Cuvântul şi la picioarele Domnului meu Isus Hristos
şi la puterea rugăciunii şi a ascultării de legământul Lui,
căci numai acolo este bine pentru inima mea.
12 - Ori de câte ori încep să mă tem de fiare şi de ameninţări, de mâinile şi de bârlogurile lor, îi strig inimii mele: Nu te teme!
Adu-ţi aminte de puterea care te-a salvat până astăzi şi nu te îngrijora!
O, ce ispită este în necazuri inima mea!
13 - Adu-ţi aminte inima mea de dragostea care te-a îngrijit până astăzi şi fii tare.
Nu tremura, căci Hristos, Marele tău Dumnezeu şi Mântuitor este Acelaşi ca Ieri şi Azi şi în Veci!
14 - Nu te mai teme de nimic inima mea - niciodată şi de nimeni.
Să te temi numai de Dumnezeul tău şi de căderea ta în vreun păcat faţă de El şi faţă de Cuvântul voii Lui.
- Apoi de nimic altceva să nu te mai temi, căci nimic altceva nu mai poate fi rău, sau spre rău, pentru tine (Evrei 3, 12).
15 - Eu sunt dator să-mi împlinesc toate juruinţele pe care Ţi le-am făcut Ţie Doamne, da, toate juruinţele făcute Ţie în ziua legământului meu,
în ziua când Tu mi-ai iertat toate păcatele mele, în ziua când Tu m-ai înscris şi pe mine în Oastea Ta (2 Tim. 2, 4).
16 - Toate juruinţele făcute Ţie Doamne Isuse când eu m-am rugat cu stăruinţă şi Tu mi-ai împlinit cererile, - eu sunt veşnic dator să mi le ţin şi să nu le uit.
Toate juruinţele făcute Ţie în zilele primejdiilor grele din care am strigat să mă izbăveşti - şi m-ai izbăvit.
17 - Toate juruinţele făcute Ţie în clipele mele fericite, când recunoştinţa pentru tot ce-mi dăruiai Tu, mă făcea să-Ţi juruiesc o veşnică slujire.
Toate nenumăratele astfel de juruinţe pe care Ţi le-am făcut după primirea fiecăruia din nenumăratele Tale binefaceri din care nu trebuie să uit nici una (Psalm 103, 2).
Toate ajută-mi să mi le amintesc neîncetat, cu toată recunoştinţa pe care Ţi-am promis-o!
18 - Nu mă lăsa Doamne Isuse niciodată să uit vreuna din toate binefacerile Tale - şi vreuna din datoriile mele pentru ele.
Şi nici să-mi las neîmplinită nici una din toate acestea. Dar chiar nici una Doamne!
19 - Doamne, Te rog să-mi aduci neîncetat aminte de toată noua curgere a vieţii mele care a început atunci din unirea părtăşiei cu Tine pe care numai de atunci o am!...
Ca să nu-mi pot uita niciodată credincioşia faţă de legământul meu pus în clipa aceea cu Tine, pentru totdeauna!
20 - Oricâţi de puţini ani ar trăi un om pe pământ, - pe calea vieţii lui vin de multe ori furtuni şi nenorociri grele.
Singurul loc de scăpare atunci şi singurul adăpost adevărat în acele zile grele, sunt pentru fiecare om, numai aripile lui Dumnezeu,
numai adăpostul şi ocrotirea Lui.
După cum singurul adăpost pentru un puişor, sunt numai aripile mamei sale.
Doamne Isuse, acopere-ne mereu cu aripile Tale dulci.
Amin.