Credinciosul și dușmanii
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - În mod normal, dacă omul este cu adevărat credincios, el n-ar trebui să mai aibă nici un dușman dintre semenii lui.
Fiindcă, pe dreptate, el nefăcând rău nimănui, ci numai bine, cât poate, nimeni n-ar trebui să-i întoarcă rău nici lui.
Dar omul bun și credincios, nefiind un lăudăros nu-i place să fie nici un lăudător.
Și oamenii dacă nu-i lauzi, încep să te dușmănească.
2 - Credinciosul adevărat nefiind un lingușitor, nu-i place să fie nici lingușit.
Nefiind un bețiv, un fumător, un desfrânat și un clevetitor - nu-i place nici să încurajeze aceste păcate la alții.
Ba dimpotrivă, caută să le mustre și să le înlăture...
Iată motivul pentru care i se iscă omului credincios cei mai mulți dușmani și dușmănii!...
3 - Cei care urăsc credința și urăsc pe Hristos, devin totdeauna și vrăjmașii omului credincios în Domnul.
Și după cum fără nici un motiv - ei Îl urăsc pe Hristos, tot așa chiar fără nici un motiv îi vor urî și pe cei credincioși în El (Luca 6, 22).
4 - Credinciosul Domnului se va purta totdeauna și față de vrăjmașii săi, tot așa cum S-a purtat și Domnul nostru Isus. Așa-ți poruncește și Domnul să te porți (Matei 5, 44; Rom. 12, 14-21).
5 - Răzbunarea omului credincios asupra dușmanilor lui va fi că se va ruga totdeauna lui Dumnezeu să le dea vreme de pocăință și de mântuire și lor.
Le va răspunde cu blândețe și iubire...
le va da binețe, cu bunătate, cu respect și cu milă,
- el cel dintâi, -
cu o inimă mereu pașnică și senină.
6 - Credinciosul va fi totdeauna atent ca să le facă binele tuturor dușmanilor săi cu atât mai mult cu cât ei îi vor face lui mai mult rău.
Iar dacă vine ziua când trebuie să-i închidă ușa pentru totdeauna aceluia care a fost vrăjmașul lui, omul credincios nu o va trânti niciodată,
ci o va închide cu milă,
cu blândețe
și cu părere de rău, pentru pierzarea unui suflet pe care nu poate să-l mai ajute cu nimic.
7 - O, Doamne Isuse, de câte ori mă tem și eu...
Și de câte ori tremură și inima mea, când văd pe urmele mele lupii și pe marginile drumului meu, ochi răi pândind, de prin garduri sau de după colțuri...
Întărește-mi Tu totdeauna în astfel de zile inima mea
și paza Ta!
8 - De câte ori nu mi se tulbură și duhul meu și de câte ori întristarea de moarte îmi cuprinde și mie sufletul...
De atâtea ori, încolțit din toate părțile și hărțuit în toate felurile de urmăritorii nevinovăției și credinței mele, am căzut plângând și tremurând în brațele Domnului meu, amărât și sătul de viața asta și de suferințele prea amare și îndelungi pe care le-am îndurat.
Dar totdeauna mângâierile Domnului meu mi-au redat viața.
9 - Am strigat și eu pe Domnul de multe ori să-mi ia viața! L-am rugat ca să-mi dea și mie izbăvirea din trupul acesta,
să zbor din lumea aceasta
și să isprăvesc odată cu lupta aceasta unde am pătimit - ziceam eu - prea mult
și să-mi aflu odată odihna acolo Sus la El...
Dar Domnul nu mi-a luat viața ci mi-a ușurat povara, - fiindcă încă nu-mi isprăvisem lacrimile,
nici calvarul, nici binefacerile.
O Dumnezeul meu, ce bine mi-ai făcut că nu mi-ai ascultat aceste strigăte și rugăciuni!
10 - A trebuit să mă reîntorc înapoi de multe ori, aici la spinii mei, la crucea mea, la lupta dureroasă și grea pe care trebuie s-o mai duc încă...
Să-mi port mai departe povara unui nume și a unui trup încolțit și dușmănit de prea mulți.
Dragostea lui Dumnezeu față de rugăciunile noastre lucrează uneori tocmai invers. Dar niciodată nu greșește.
11 - Cu o voință totdeauna luptătoare doresc să-mi stăpânesc și să-mi disciplinez inima prea slabă și temătoare, aducând-o neîncetat la Cuvântul și la picioarele Domnului meu Isus Hristos
și la puterea rugăciunii și a ascultării de legământul Lui,
căci numai acolo este bine pentru inima mea.
12 - Ori de câte ori încep să mă tem de fiare și de amenințări, de mâinile și de bârlogurile lor, îi strig inimii mele: Nu te teme!
Adu-ți aminte de puterea care te-a salvat până astăzi și nu te îngrijora!
O, ce ispită este în necazuri inima mea!
13 - Adu-ți aminte inima mea de dragostea care te-a îngrijit până astăzi și fii tare.
Nu tremura, căci Hristos, Marele tău Dumnezeu și Mântuitor este Același ca Ieri și Azi și în Veci!
14 - Nu te mai teme de nimic inima mea - niciodată și de nimeni.
Să te temi numai de Dumnezeul tău și de căderea ta în vreun păcat față de El și față de Cuvântul voii Lui.
- Apoi de nimic altceva să nu te mai temi, căci nimic altceva nu mai poate fi rău, sau spre rău, pentru tine (Evrei 3, 12).
15 - Eu sunt dator să-mi împlinesc toate juruințele pe care Ți le-am făcut Ție Doamne, da, toate juruințele făcute Ție în ziua legământului meu,
în ziua când Tu mi-ai iertat toate păcatele mele, în ziua când Tu m-ai înscris și pe mine în Oastea Ta (2 Tim. 2, 4).
16 - Toate juruințele făcute Ție Doamne Isuse când eu m-am rugat cu stăruință și Tu mi-ai împlinit cererile, - eu sunt veșnic dator să mi le țin și să nu le uit.
Toate juruințele făcute Ție în zilele primejdiilor grele din care am strigat să mă izbăvești - și m-ai izbăvit.
17 - Toate juruințele făcute Ție în clipele mele fericite, când recunoștința pentru tot ce-mi dăruiai Tu, mă făcea să-Ți juruiesc o veșnică slujire.
Toate nenumăratele astfel de juruințe pe care Ți le-am făcut după primirea fiecăruia din nenumăratele Tale binefaceri din care nu trebuie să uit nici una (Psalm 103, 2).
Toate ajută-mi să mi le amintesc neîncetat, cu toată recunoștința pe care Ți-am promis-o!
18 - Nu mă lăsa Doamne Isuse niciodată să uit vreuna din toate binefacerile Tale - și vreuna din datoriile mele pentru ele.
Și nici să-mi las neîmplinită nici una din toate acestea. Dar chiar nici una Doamne!
19 - Doamne, Te rog să-mi aduci neîncetat aminte de toată noua curgere a vieții mele care a început atunci din unirea părtășiei cu Tine pe care numai de atunci o am!...
Ca să nu-mi pot uita niciodată credincioșia față de legământul meu pus în clipa aceea cu Tine, pentru totdeauna!
20 - Oricâți de puțini ani ar trăi un om pe pământ, - pe calea vieții lui vin de multe ori furtuni și nenorociri grele.
Singurul loc de scăpare atunci și singurul adăpost adevărat în acele zile grele, sunt pentru fiecare om, numai aripile lui Dumnezeu,
numai adăpostul și ocrotirea Lui.
După cum singurul adăpost pentru un puișor, sunt numai aripile mamei sale.
Doamne Isuse, acopere-ne mereu cu aripile Tale dulci.
Amin.