Credinciosul şi nădejdea
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Binefăcătorule, ia bine seama la acela, chiar la acela, pe care îl ai mai drag şi mai aproape şi la care ţi-a devenit, sau a căutat să-ţi devină, cel mai nelipsit, mai necesar şi mai ataşat.
Căci de multe ori chiar acesta este Iuda tău.
2 - Înţelepciunea să nu te părăsească niciodată şi ochii să nu ţi se închidă nici atenţia să nu-ţi adoarmă.
Dumnezeu să te păzească de orice deziluzie cu privire la cel apropiat al tău,
- dar tu ia-ţi mai bine toate măsurile din vreme şi fii prudent.
Fiindcă mulţi au fost muşcaţi de astfel de târâtoare otrăvite.
3 - Iar voi care totuşi aţi păţit rău odată, nu descurajaţi din pricina aceasta.
Şi nu vă pierdeţi de tot încrederea în oameni.
Nu toţi ucenicii sunt Iude,
nici toţi prietenii vânzători.
4 - Chiar după ce aţi fost înşelaţi odată sau de zece ori, totuşi prin alţii veţi fi despăgubiţi de sute de ori... Prin acei care s-au dovedit că sunt şi că rămân comori veşnic binecuvântate pentru voi şi pentru Dumnezeu.
O prietenie adevărată, răscumpără zece false.
5 - Vai ce grozav este cuvântul acesta: nici o nădejde,
dintre toate cuvintele pe care omul le-a putut rosti vreodată,
dintre toate veştile rele pe care le-a putut duce limba omenească undeva, şi cuiva,
cred că nu există un cuvânt mai ucigaş ca acesta
şi nici o pedeapsă mai cumplită pentru cel care îl face să fie spus.
6 - Iadul n-ar fi atât de cumplit dacă n-ar fi scris pe intrarea lui îngrozitoarele cuvinte:
nici o nădejde!
7 - Oricât de grea ar fi o împrejurare
şi oricât de chinuitoare ar fi o stare în care a ajuns cineva,
- până încă mai există o nădejde, totul poate fi suportat. Şi până la urmă poate fi şi învins.
Nădejdea iarăşi îl întăreşte pe om şi iarăşi îl ridică, iarăşi îl bucură, iarăşi îl însufleţeşte şi iarăşi îl luminează şi iarăşi îl învie.
8 - Fie oricât de mare o pierdere,
fie cât de adâncă o cădere, -
- până când mai poate fi o speranţă, nu este pierdut totul.
Paguba se mai poate reface
şi prăbuşirea se mai poate ocoli.
9 - Când căderea şi rătăcirea este atât de mare,
sau atât de gravă şi de vinovată înaintea Adevărului şi a Dragostei,
încât nu mai poate exista nici o nădejde de îndreptare, sau de iertare pentru cel căzut,
şi totul este pierdut.
10 - Pentru păcatul de neiertat nici rugăciunea nu-i permisă şi nici nu-i ascultată.
Nici în Veşnicie măcar nu poate fi întrezărită vreo rază de mângâiere şi de nădejde de iertare pentru un astfel de păcat (1 Ioan 5, 16).
11 - Nu te învârtoşa în neascultarea ta şi nu merge cu îndărătnicia ta pe calea neascultării de Dumnezeu, până la vrăjmăşia contra Lui.
Nici pe calea nesupunerii şi dezbinării de fraţii tăi, până la lupta pe faţă contra lor.
Nici cu dispreţul faţă de învăţăturile şi de învăţătorii tăi, până la călcarea lor în picioarele tale,
căci pentru păcatul acesta nu mai există iertare nici în veacul acesta şi nici în cel viitor (Marcu 3, 29).
12 - Nu te lua după gândurile trufiei tale şi nu dispreţui pe cei ce te mustră şi te îndeamnă să te smereşti.
Leapădă duhul rău care te îndeamnă să nu mai simţi şi să nu mai crezi ca fraţii tăi şi să nu mai înveţi ca ei,
13 - Leapădă de la tine duhul rău care te încurajează la dezbinare şi pe tovarăşii răi care te îndeamnă spre ruperea de ai tăi şi spre adâncirea rupturii în care ai ajuns. Nu-ţi închipui că tu eşti mai înţelept ca ei toţi
şi nici că în totul dreptatea este numai de partea ta;
nu te înşela închipuindu-ţi că starea ta este cea mai bună, iar nu a lor!
14 - Oricine se rupe de ai săi, săvârşeşte păcatul pentru care nu mai rămâne decât aşteptarea îngrozitoare a celor trei cuvinte din cele trei versete de la (Evrei 10, 25-27).
15 - Leapădă toate interpretările din care ţi-ai făcut temeiuri ca să-ţi menţii intenţiile rele. Aruncă-le în focul pocăinţei sincere - acuma, până mai poate fi o nădejde pentru tine.
Şi până mai poate fi vreme să se refacă ceva din răul făcut de tine.
Până nu trec cei ce pot ierta acest rău de peste conştiinţa ta
şi până te mai pot îmbrăţişa cei pe care i-ai rănit.
Până mai este o nădejde, agaţă-te de ea!
16 - După ce ai făcut tot ce puteai face pentru cel rătăcit şi neîntors,
- fii cu grijă să nu ajungi şi tu ca el.
Dacă nu mai vrea să asculte de nimic şi de nimeni, ia seama - şi desparte-te îndată de el - departă-te de el hotărât şi total (Matei 18, 17; Rom. 16, 17; 1 Cor. 5, 11; 1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 10, 11),
- ca să nu ai şi tu soarta lui.
Nu fii nici mai milostiv, nici mai îngăduitor decât Dumnezeu faţă de cel dezbinător, ca să nu te pierzi şi tu împreună cu cel nelegiuit (Ecles. 7, 16).
17 - Pare că nu există nici un om pe lumea asta care să nu aibă nici un duşman...
Unul sau mai mulţi duşmani fiecare om îi are.
Pe drept sau pe nedrept, aceşti oameni care nu-l pot suferi, caută să-i facă omului răul ori de câte ori au prilejul şi pot.
Dacă nu pot în altfel, măcar cu vorba rea, cu clevetirea, cu batjocura...
Ce creatură otrăvitoare este cel care vrea să facă numai răul!
18 - În viaţa obişnuit lumească, duşmănia este reciprocă. Este în parte, este din ambele părţi...
Dacă unul urăşte şi mai mult şi caută să-i facă şi mai rău celuilalt, - nici acela nu vrea să se lase mai prejos ci caută şi el să-i întreacă şi mai usturător răul făcut.
Ce cursă satanică şi pierzătoare este asta!
19 - Dacă un vrăjmaş cleveteşte şi insultă pe altul, - caută şi celălalt să-l insulte şi mai tare, ca să-l doară şi să-l usture şi mai rău.
Se întărâtă unul pe altul până când ajunge unul mâncat de celălalt sau sunt mâncaţi amândoi de ruşinea şi de iadul lor.
Câte procese, câte bătăi, câte ucideri, câte pustiiri, ruşine şi pagube nu aduc astfel de duşmănii trupeşti.
Oriunde puteţi, potoliţi-le!
20 - În viaţa obişnuit duhovnicească,
în viaţa adevăraţilor credincioşi,
chiar dacă există duşmani, - purtarea faţă de ei este cu totul alta.
Chiar şi omul cel mai credincios are şi el duşmani...
Are adesea foarte mulţi şi răi duşmani chiar dintre cei mai apropiaţi de el.
Dar Hristos ne-a învăţat iertarea şi iubirea vrăjmaşilor.
Numai aşa putem ajunge să nu mai avem duşmani.
Abia aceasta este starea cea mai fericită.
Doamne Isuse, ajută-ne s-o dobândim!
Amin.