Credinciosul și nădejdea
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Binefăcătorule, ia bine seama la acela, chiar la acela, pe care îl ai mai drag și mai aproape și la care ți-a devenit, sau a căutat să-ți devină, cel mai nelipsit, mai necesar și mai atașat.
Căci de multe ori chiar acesta este Iuda tău.
2 - Înțelepciunea să nu te părăsească niciodată și ochii să nu ți se închidă nici atenția să nu-ți adoarmă.
Dumnezeu să te păzească de orice deziluzie cu privire la cel apropiat al tău,
- dar tu ia-ți mai bine toate măsurile din vreme și fii prudent.
Fiindcă mulți au fost mușcați de astfel de târâtoare otrăvite.
3 - Iar voi care totuși ați pățit rău odată, nu descurajați din pricina aceasta.
Și nu vă pierdeți de tot încrederea în oameni.
Nu toți ucenicii sunt Iude,
nici toți prietenii vânzători.
4 - Chiar după ce ați fost înșelați odată sau de zece ori, totuși prin alții veți fi despăgubiți de sute de ori... Prin acei care s-au dovedit că sunt și că rămân comori veșnic binecuvântate pentru voi și pentru Dumnezeu.
O prietenie adevărată, răscumpără zece false.
5 - Vai ce grozav este cuvântul acesta: nici o nădejde,
dintre toate cuvintele pe care omul le-a putut rosti vreodată,
dintre toate veștile rele pe care le-a putut duce limba omenească undeva, și cuiva,
cred că nu există un cuvânt mai ucigaș ca acesta
și nici o pedeapsă mai cumplită pentru cel care îl face să fie spus.
6 - Iadul n-ar fi atât de cumplit dacă n-ar fi scris pe intrarea lui îngrozitoarele cuvinte:
nici o nădejde!
7 - Oricât de grea ar fi o împrejurare
și oricât de chinuitoare ar fi o stare în care a ajuns cineva,
- până încă mai există o nădejde, totul poate fi suportat. Și până la urmă poate fi și învins.
Nădejdea iarăși îl întărește pe om și iarăși îl ridică, iarăși îl bucură, iarăși îl însuflețește și iarăși îl luminează și iarăși îl învie.
8 - Fie oricât de mare o pierdere,
fie cât de adâncă o cădere, -
- până când mai poate fi o speranță, nu este pierdut totul.
Paguba se mai poate reface
și prăbușirea se mai poate ocoli.
9 - Când căderea și rătăcirea este atât de mare,
sau atât de gravă și de vinovată înaintea Adevărului și a Dragostei,
încât nu mai poate exista nici o nădejde de îndreptare, sau de iertare pentru cel căzut,
și totul este pierdut.
10 - Pentru păcatul de neiertat nici rugăciunea nu-i permisă și nici nu-i ascultată.
Nici în Veșnicie măcar nu poate fi întrezărită vreo rază de mângâiere și de nădejde de iertare pentru un astfel de păcat (1 Ioan 5, 16).
11 - Nu te învârtoșa în neascultarea ta și nu merge cu îndărătnicia ta pe calea neascultării de Dumnezeu, până la vrăjmășia contra Lui.
Nici pe calea nesupunerii și dezbinării de frații tăi, până la lupta pe față contra lor.
Nici cu disprețul față de învățăturile și de învățătorii tăi, până la călcarea lor în picioarele tale,
căci pentru păcatul acesta nu mai există iertare nici în veacul acesta și nici în cel viitor (Marcu 3, 29).
12 - Nu te lua după gândurile trufiei tale și nu disprețui pe cei ce te mustră și te îndeamnă să te smerești.
Leapădă duhul rău care te îndeamnă să nu mai simți și să nu mai crezi ca frații tăi și să nu mai înveți ca ei,
13 - Leapădă de la tine duhul rău care te încurajează la dezbinare și pe tovarășii răi care te îndeamnă spre ruperea de ai tăi și spre adâncirea rupturii în care ai ajuns. Nu-ți închipui că tu ești mai înțelept ca ei toți
și nici că în totul dreptatea este numai de partea ta;
nu te înșela închipuindu-ți că starea ta este cea mai bună, iar nu a lor!
14 - Oricine se rupe de ai săi, săvârșește păcatul pentru care nu mai rămâne decât așteptarea îngrozitoare a celor trei cuvinte din cele trei versete de la (Evrei 10, 25-27).
15 - Leapădă toate interpretările din care ți-ai făcut temeiuri ca să-ți menții intențiile rele. Aruncă-le în focul pocăinței sincere - acuma, până mai poate fi o nădejde pentru tine.
Și până mai poate fi vreme să se refacă ceva din răul făcut de tine.
Până nu trec cei ce pot ierta acest rău de peste conștiința ta
și până te mai pot îmbrățișa cei pe care i-ai rănit.
Până mai este o nădejde, agață-te de ea!
16 - După ce ai făcut tot ce puteai face pentru cel rătăcit și neîntors,
- fii cu grijă să nu ajungi și tu ca el.
Dacă nu mai vrea să asculte de nimic și de nimeni, ia seama - și desparte-te îndată de el - departă-te de el hotărât și total (Matei 18, 17; Rom. 16, 17; 1 Cor. 5, 11; 1 Ioan 2, 24; 2 Ioan 10, 11),
- ca să nu ai și tu soarta lui.
Nu fii nici mai milostiv, nici mai îngăduitor decât Dumnezeu față de cel dezbinător, ca să nu te pierzi și tu împreună cu cel nelegiuit (Ecles. 7, 16).
17 - Pare că nu există nici un om pe lumea asta care să nu aibă nici un dușman...
Unul sau mai mulți dușmani fiecare om îi are.
Pe drept sau pe nedrept, acești oameni care nu-l pot suferi, caută să-i facă omului răul ori de câte ori au prilejul și pot.
Dacă nu pot în altfel, măcar cu vorba rea, cu clevetirea, cu batjocura...
Ce creatură otrăvitoare este cel care vrea să facă numai răul!
18 - În viața obișnuit lumească, dușmănia este reciprocă. Este în parte, este din ambele părți...
Dacă unul urăște și mai mult și caută să-i facă și mai rău celuilalt, - nici acela nu vrea să se lase mai prejos ci caută și el să-i întreacă și mai usturător răul făcut.
Ce cursă satanică și pierzătoare este asta!
19 - Dacă un vrăjmaș clevetește și insultă pe altul, - caută și celălalt să-l insulte și mai tare, ca să-l doară și să-l usture și mai rău.
Se întărâtă unul pe altul până când ajunge unul mâncat de celălalt sau sunt mâncați amândoi de rușinea și de iadul lor.
Câte procese, câte bătăi, câte ucideri, câte pustiiri, rușine și pagube nu aduc astfel de dușmănii trupești.
Oriunde puteți, potoliți-le!
20 - În viața obișnuit duhovnicească,
în viața adevăraților credincioși,
chiar dacă există dușmani, - purtarea față de ei este cu totul alta.
Chiar și omul cel mai credincios are și el dușmani...
Are adesea foarte mulți și răi dușmani chiar dintre cei mai apropiați de el.
Dar Hristos ne-a învățat iertarea și iubirea vrăjmașilor.
Numai așa putem ajunge să nu mai avem dușmani.
Abia aceasta este starea cea mai fericită.
Doamne Isuse, ajută-ne s-o dobândim!
Amin.