Împlinirea dorinţelor noastre
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Pentru ca Dumnezeu să împlinească cu grabă şi cu bucurie dorinţele noastre, apărând viaţa noastră cu Mâna Sa Puternică şi salvându-ne din mijlocul primejdiilor noastre în Numele Său Cel Biruitor - să fim şi noi aşa faţă de El. Să împlinim cu grabă şi cu bucurie dorinţele Lui.
2 - Pentru ca să ajungem să vedem Faţa Domnului cu bucurie,
şi să dobândim mântuirea sufletelor noastre,
şi să moştenim Împărăţia Lui cea fericită,
- să nu ne ascundem nici noi niciodată de cererile voii Lui, şi de nici unul din Cuvintele Sale.
3 - Să nu ne ascundem de Domnul acum, cufundându-ne în păcate, în surzenie, în nepăsare - când chemările Domnului ne caută şi Cuvântul Lui stăruieşte după noi ca să ne întoarcem la El.
Căci El stăruieşte acum umblând după noi, ca să ne scoată din stricăciunea păcatelor, ca să ne aducă la Slava Lui.
4 - Să nu ne ascundem în faţa Domnului după dezvinovăţiri înşelătoare şi neserioase...
sau după amânări pierzătoare...
sau după dorinţe vinovate...
sau după promisiuni neţinute.
5 - Să nu ne ascundem de pocăinţa şi de lacrimile părerii de rău pentru păcatele pe care le-am făcut şi care le mai săvârşim încă.
Să nu ne ascundem de Biserică, nici de oamenii ei,
pentru că orice ascundere de asta - este vinovată în faţa Domnului!
6 - Să nu ne ascundem de fraţii noştri care ne caută cu dragoste,
sau cu mustrare,
sau cu îndemnuri,
sau cu cereri pe care avem datoria să le ascultăm!
7 - Să nu ne ascundem de părinţii noştri, de soţiile noastre, de copilaşii noştri,
de aceste scumpe fiinţe faţă de care avem datorii unice pe lume
şi care au atâta nevoie de noi, de dragostea şi de sufletul nostru, poate chiar şi mai mult decât de pâinea noastră!
8 - Să nu ne ascundem de datoriile noastre faţă de poporul nostru,
faţă de adunare noastră
şi faţă de Dumnezeul nostru...
Să nu ne ascundem de datoriile noastre faţă de înaintaşii noştri, nici faţă de mai marii noştri,
nici faţă de munca de unde ne primim pâinea pentru noi şi pentru ai noştri...
căci peste astfel de ascunzişuri poate veni oricând pedeapsa.
9 - Să nu ne ascundem ca să lenevim, ca să bem sau ca să desfrânăm...
Să nu ne ascundem minţind, furând, înşelând, necinstind.
Să nu ne ascundem spre a urmări pe altul ca să-l pârâm.
Să nu ne ascundem ascultând la uşa sau la fereastra nimănui...
căci Dumnezeu va pedepsi cu foc veşnic acest fel de ascunderi.
10 - Să nu ne ascundem sub nume fals şi sub haine străine pentru a urmări şi pârî pe semenii noştri...
nici ca să vorbim ce nu se cuvine,
nici să lucrăm ce nu este permis.
11 - Să nu ne ascundem niciodată de ochii lui Dumnezeu,
nici de Cuvântul Lui,
nici de mustrările Lui sau de ale oamenilor, după ce au făcut ce nu trebuia să facem.
Căci oriunde ne-am ascunde, Ochiul lui Dumnezeu ne vede,
Mâna Lui ne poate prinde
12 - Să nu ne ascundem păcatul niciodată, căci urmările faptelor noastre ne vor ajunge, şi îngerul Dreptăţii sau al Morţii ne va lua spre a ne duce în faţa lui Dumnezeu ca să ne primim răsplata cuvenită,
13 - Să venim mai bine acum, cu lacrimi amare pentru toate păcatele pe care le-am făcut înaintea Domnului
şi să le mărturisim, chiar dacă ar trebui să ne primim pedeapsa pe care o merităm de la Dumnezeu şi de la oameni pentru faptele rele...
Şi mai bine să plătim pe pământ, decât să plătim sub el.
14 - Negreşit Fiul Omului trebuia să meargă după cum fusese scris despre El, dar veşnic va fi vai de acela prin care a fost vândut Hristos.
- şi aceasta este scris nu numai pentru Iuda, ci pentru oricine care face sau va mai face ca şi el.
15 - Desigur, dacă oamenii vânzători şi pârâtori ai altora,
- cel mai nelegiuit şi blestemat fel de oameni din lume, - dacă şi ei trebuie să existe şi dacă prilejul de păcătuire trebuie să vină (Luca 17, 1),
- ei vor exista şi ele vor veni.
Dar ce grozav lucru este că ei există şi că ele vin!
16 - Vânzătorii există şi prilejurile vin, dar nu se întâmplă aşa fiindcă a fost scris aşa.
Ci a fost scris aşa, pentru că Dumnezeu a ştiut mai dinainte că se va întâmpla aşa,
spre a fi înştiinţaţi a se păzi ca să nu cadă, toţi cei ce alunecau spre această cădere.
17 - Nu întâmplările sunt din pricina profeţiilor, ci profeţia a fost din pricina întâmplărilor.
Preştiinţa lui Dumnezeu care cunoaşte Viitorul, a descris acest viitor aşa cum va fi, nu pentru că El le-ar vrea aşa, ci pentru că oamenii având voinţa liberă, unii aşa vor vrea să facă,
peste voia şi peste înştiinţările lui Dumnezeu.
18 - Domnul a lăsat să se scrie profeţiile mai dinainte, pentru ca să se vadă că El ştie totul -
- şi pentru ca acei care vor ajunge în vremea ispitelor acestora, să fie cu grijă ca să nu cadă tocmai ei în ele.
19 - Profeţiile sunt înştiinţări cutremurătoare pentru toţi ca:
- binefăcătorul să fie foarte atent asupra aceluia care întinde cu el bucăţica în acelaşi blid (Ioan 13, 18).
- Iar celui căruia i se face binele, să aibă şi mai multă grijă să nu se facă el în vreun fel vânzătorul, trădătorul şi răufăcătorul binefăcătorului său.
20 - O, suflet sincer de frate iubitor, şi de prieten devotat şi de părinte binefăcător,
şi de îndrumător plin de încredere şi de iubire, de milă şi de dărnicie,
- ia bine seama la toate acestea!
Meditează bine asupra lor, mai ales tu
şi nu uita ce-au păţit şi alţii înaintea ta, făcând la fel...
Dumnezeule care vezi inimile, apără-l pe binefăcător de răutatea celui căruia el îi face binele.
Amin.