Nenorocirile și salvarea
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Întocmai ca în viața unor oameni și a unor familii, tot așa și în viața unor cetăți, a unor regiuni și chiar a unor popoare și a unor generații întregi, în vremurile nenorocirilor mari, singurul adăpost, tot numai Dumnezeu poate fi.
Atunci cetatea întreagă și poporul întreg este dator să se întoarcă la Dumnezeu, ca un om și ca o familie.
Scăparea adevărată numai așa poate veni!
2 - Câte cutremurătoare războaie, inundații, incendii, furtuni și boli, năvăliri străine și lupte interne,
- ori atâtea altele ca acestea, -
pot fi nenorocirile care s-au abătut și se mai pot abate încă,
asupra unora sau a altora dintre cetățile locuite de oameni sau de popoare!
Și numai Singur Bunul Dumnezeu poate feri pe oricine de venirea lor neașteptată!
3 - Desigur și omul poate face împotriva acestor nenorociri foarte mult,
și trebuie să facă tot ce poate.
Poate mai ales să împiedice venirea lor,
după cum poate și grăbi plecarea lor.
Însă numai într-un singur fel o poate asta:
alergând la umbra aripilor lui Dumnezeu și cerând scăparea Lui.
4 - Nu există nici o nenorocire care să fi venit asupra vreunui om, sau a unei localități, sau a vreunui popor, fără ca mai înainte să nu fi venit către acesta multe chemări la pocăință din partea lui Dumnezeu,
și multe îndemnuri la întoarcere,
și multe mustrări pentru neascultare,
și multe înștiințări despre nenorocirea care venea,
sau alte mijloace de atragere sub aripile ocrotitoare ale lui Dumnezeu.
Dar ce puține astfel de înștiințări au aflat ascultare la oameni. Și ce multe nu!
5 - O, câte chemări au fost înainte de potopul din vremea lui Noe!
Câte chemări înainte de arderea Sodomei și a Gomorei!
Câte chemări înainte de ducerea în robie a lui Israel!
Câte chemări înainte de prăbușirea Ierusalimului!
Câte chemări din partea lui Dumnezeu către oameni în câte vremuri de cercetare de la El,
- dar oamenii le-au nesocotit până în clipa pedepsei!
6 - Cât de zadarnice sunt uneori cercetările și chemările Domnului către noi!
Oamenii mereu n-au cunoscut vremea când erau cercetați.
De ce oare mintea omului se trezește de cele mai multe ori prea târziu!
De aceea nici n-au scăpat.
De aceea au și plătit după cum continuă și astăzi să plătească, cu mult preț de sânge, de lacrimi și de suferință neascultarea lor.
Și fiecare rând de oameni o ia mereu de la început.
8 - O, dacă și poporul nostru ar fi ascultat înainte de nenorocirile lui, chemările și înștiințările lui Dumnezeu, care i-au fost trimise, care i-au fost strigate în chip deosebit de iubitor, de repetat și de îndelung!
O, dacă ar fi alergat el cu credință,
prin toți fiii lui, atât cei de sus cât și cei de jos,
sub aripile lui Hristos și s-ar fi întors cu toată inima la Dumnezeu!...
Fiți adânc încredințați că atunci Dumnezeu l-ar fi apărat, de n-ar fi trecut peste el nici tăvălugul de foc al războiului, și nici celelalte atâtea nenorociri care i-au urmat!
Căci Dumnezeu apără totdeauna în chip minunat, pe toți cei ce ascultă și împlinesc Cuvântul Lui.
9 - În zilele nenorocirii celui credincios, trei sunt cei care lucrează:
1 - Vrăjmașul care aruncă ocara sau palme și sentințe grele sau amenințări de moarte...
2 - Credinciosul care se roagă, rabdă, geme, crede, nădăjduiește spre Domnul și aleargă sub aripile Lui...
3 - Și Dumnezeu care îi pregătește robului Său izbăvirea, chiar în timpul în care vrăjmașul său îi aruncă cele mai înjositoare ocări,
cele mai înfuriate amenințări,
și când îi pregătește cea mai răzbunătoare lovitură
și cea mai dușmănoasă nimicire.
10 - O, de câte ori ochii Bisericii lui Hristos au văzut aceste lucruri în istoria ei milenară pe pământ!
Și chiar mulți ochi care nu s-au închis, ai multor credincioși, au putut vedea cum în timp ce asupritorul lor le arunca ocările cele mai înfricoșate, Dumnezeul lor deschidea ușa izbăvirii pentru cei care sufereau pe nedrept,
pentru cei care se rugau gemând,
și pentru cei care răbdau încrezându-se cu nădejde în izbăvirea lui Hristos.
11 - Ori de câte ori un om nevinovat va cădea în mâinile unui asupritor mai puternic decât el,
- omul cel drept al lui Dumnezeu să nu se teamă,
ci să se roage cu credință
și să aștepte cu răbdare -
căci va vedea neapărat cum Dumnezeu îi va aduce izbăvirea chiar în fața vrăjmașului său asupritor.
12 - Are Dumnezeu totdeauna grija și căile prin care să pregătească la timp izbăvirea aleșilor Lui (2 Petru 2, 4-9).
Nu vă temeți copii ai lui Dumnezeu!
Nu te teme Biserică a lui Hristos!
13 - Nu vă temeți în zilele asupririi și în vremea amenințărilor vrăjmașului vostru.
Nu vă temeți nici când suferințe aruncate sub amenințările cele mai înfuriate în întunericul peșterilor celor mai adânci.
Puterea care vă ocrotește pe voi nu poate fi oprită nici de zidurile cele mai groase, nici de armele cele mai ascuțite.
14 - Nu se va întâmpla ceea ce crede vrăjmașul vostru, sau ceea ce vă temeți voi,
ci se va întâmpla ceea ce a promis Cuvântul lui Dumnezeu!
La timp veți fi izbăviți, - veți vedea!
15 - Veți vedea fericiți cum,
- prin Înțelepciunea și prin Puterea lui Hristos -
totul se va schimba spre binele și spre folosul vostru.
Peste voia și peste puterea vrăjmașilor voștri, Dumnezeu va face ca întristarea și temerile voastre să se prefacă în bucurie (Ioan 16, 20).
16 - Așa știe El, Domnul, să-Și râdă de Satan, totdeauna, ajutându-Și pe dreptul și credinciosul Său prigonit pe nedrept, înălțând pe cel smerit și prăbușind pe cel asupritor (Ecles. 7, 9-10; Matei 23, 12; Iov 22, 29; Iacov 4, 6; 1 Petru 5, 5-6).
Numai să avem noi răbdare și încredere până ce vine ziua pe care mai dinainte a hotărât-o Domnul pentru aceasta.
Când Lucrarea Evangheliei Domnului este prigonită, Adevărul Lui este cel mai chinuit și mai batjocorit.
Și când credincioșii Domnului sunt asupriți, nedreptățiți și înjosiți, Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu este cel mai vătămat.
Vine vremea când Dumnezeu să-Și facă dreptate Numelui Său împotriva vrăjmașilor Săi. Atunci le face dreptate și celor ce suferă din pricina Lui.
Așteptați până atunci - și veți vedea ce răsplătiți veți fi!
18 - În zilele și în stările grele, rugăciunea cea mai stăruitoare a celor drepți nu poate să fie alta decât ca Domnul să vină în ajutorul Numelui Său batjocorit,
să facă dreptate cauzei Lui prigonite,
să-Și elibereze Cuvântul Său împiedicat,
și să Se înalțe El peste toți cei care s-au ridicat împotriva Slavei Sale Sfinte.
19 - Domnul totdeauna Se va ridica împotriva celor ce s-au ridicat în contra Lui,
și Se va înălța El peste tot locul unde fusese mai înainte ridicat și înălțat șarpele, - vrăjmașul Său (Ioan 3, 14).
Ce bine vede ochiul credinței adevărul acesta!
Și ce adevărat îl află judecata răbdării!
20 - Atunci când Dumnezeu Își face dreptate Numelui Său Sfânt, atunci va căpăta respect și prețuire și numele credinței și numele credincioșilor Lui.
Doamne Isuse, dăruiește-ne puterea de a crede și a răbda, până ce vine vremea asta.
Amin.