Nenorocirile şi salvarea
Traian Dorz - Garanția Veșnică
1 - Întocmai ca în viaţa unor oameni şi a unor familii, tot aşa şi în viaţa unor cetăţi, a unor regiuni şi chiar a unor popoare şi a unor generaţii întregi, în vremurile nenorocirilor mari, singurul adăpost, tot numai Dumnezeu poate fi.
Atunci cetatea întreagă şi poporul întreg este dator să se întoarcă la Dumnezeu, ca un om şi ca o familie.
Scăparea adevărată numai aşa poate veni!
2 - Câte cutremurătoare războaie, inundaţii, incendii, furtuni şi boli, năvăliri străine şi lupte interne,
- ori atâtea altele ca acestea, -
pot fi nenorocirile care s-au abătut şi se mai pot abate încă,
asupra unora sau a altora dintre cetăţile locuite de oameni sau de popoare!
Şi numai Singur Bunul Dumnezeu poate feri pe oricine de venirea lor neaşteptată!
3 - Desigur şi omul poate face împotriva acestor nenorociri foarte mult,
şi trebuie să facă tot ce poate.
Poate mai ales să împiedice venirea lor,
după cum poate şi grăbi plecarea lor.
Însă numai într-un singur fel o poate asta:
alergând la umbra aripilor lui Dumnezeu şi cerând scăparea Lui.
4 - Nu există nici o nenorocire care să fi venit asupra vreunui om, sau a unei localităţi, sau a vreunui popor, fără ca mai înainte să nu fi venit către acesta multe chemări la pocăinţă din partea lui Dumnezeu,
şi multe îndemnuri la întoarcere,
şi multe mustrări pentru neascultare,
şi multe înştiinţări despre nenorocirea care venea,
sau alte mijloace de atragere sub aripile ocrotitoare ale lui Dumnezeu.
Dar ce puţine astfel de înştiinţări au aflat ascultare la oameni. Şi ce multe nu!
5 - O, câte chemări au fost înainte de potopul din vremea lui Noe!
Câte chemări înainte de arderea Sodomei şi a Gomorei!
Câte chemări înainte de ducerea în robie a lui Israel!
Câte chemări înainte de prăbuşirea Ierusalimului!
Câte chemări din partea lui Dumnezeu către oameni în câte vremuri de cercetare de la El,
- dar oamenii le-au nesocotit până în clipa pedepsei!
6 - Cât de zadarnice sunt uneori cercetările şi chemările Domnului către noi!
Oamenii mereu n-au cunoscut vremea când erau cercetaţi.
De ce oare mintea omului se trezeşte de cele mai multe ori prea târziu!
De aceea nici n-au scăpat.
De aceea au şi plătit după cum continuă şi astăzi să plătească, cu mult preţ de sânge, de lacrimi şi de suferinţă neascultarea lor.
Şi fiecare rând de oameni o ia mereu de la început.
8 - O, dacă şi poporul nostru ar fi ascultat înainte de nenorocirile lui, chemările şi înştiinţările lui Dumnezeu, care i-au fost trimise, care i-au fost strigate în chip deosebit de iubitor, de repetat şi de îndelung!
O, dacă ar fi alergat el cu credinţă,
prin toţi fiii lui, atât cei de sus cât şi cei de jos,
sub aripile lui Hristos şi s-ar fi întors cu toată inima la Dumnezeu!...
Fiţi adânc încredinţaţi că atunci Dumnezeu l-ar fi apărat, de n-ar fi trecut peste el nici tăvălugul de foc al războiului, şi nici celelalte atâtea nenorociri care i-au urmat!
Căci Dumnezeu apără totdeauna în chip minunat, pe toţi cei ce ascultă şi împlinesc Cuvântul Lui.
9 - În zilele nenorocirii celui credincios, trei sunt cei care lucrează:
1 - Vrăjmaşul care aruncă ocara sau palme şi sentinţe grele sau ameninţări de moarte...
2 - Credinciosul care se roagă, rabdă, geme, crede, nădăjduieşte spre Domnul şi aleargă sub aripile Lui...
3 - Şi Dumnezeu care îi pregăteşte robului Său izbăvirea, chiar în timpul în care vrăjmaşul său îi aruncă cele mai înjositoare ocări,
cele mai înfuriate ameninţări,
şi când îi pregăteşte cea mai răzbunătoare lovitură
şi cea mai duşmănoasă nimicire.
10 - O, de câte ori ochii Bisericii lui Hristos au văzut aceste lucruri în istoria ei milenară pe pământ!
Şi chiar mulţi ochi care nu s-au închis, ai multor credincioşi, au putut vedea cum în timp ce asupritorul lor le arunca ocările cele mai înfricoşate, Dumnezeul lor deschidea uşa izbăvirii pentru cei care sufereau pe nedrept,
pentru cei care se rugau gemând,
şi pentru cei care răbdau încrezându-se cu nădejde în izbăvirea lui Hristos.
11 - Ori de câte ori un om nevinovat va cădea în mâinile unui asupritor mai puternic decât el,
- omul cel drept al lui Dumnezeu să nu se teamă,
ci să se roage cu credinţă
şi să aştepte cu răbdare -
căci va vedea neapărat cum Dumnezeu îi va aduce izbăvirea chiar în faţa vrăjmaşului său asupritor.
12 - Are Dumnezeu totdeauna grija şi căile prin care să pregătească la timp izbăvirea aleşilor Lui (2 Petru 2, 4-9).
Nu vă temeţi copii ai lui Dumnezeu!
Nu te teme Biserică a lui Hristos!
13 - Nu vă temeţi în zilele asupririi şi în vremea ameninţărilor vrăjmaşului vostru.
Nu vă temeţi nici când suferinţe aruncate sub ameninţările cele mai înfuriate în întunericul peşterilor celor mai adânci.
Puterea care vă ocroteşte pe voi nu poate fi oprită nici de zidurile cele mai groase, nici de armele cele mai ascuţite.
14 - Nu se va întâmpla ceea ce crede vrăjmaşul vostru, sau ceea ce vă temeţi voi,
ci se va întâmpla ceea ce a promis Cuvântul lui Dumnezeu!
La timp veţi fi izbăviţi, - veţi vedea!
15 - Veţi vedea fericiţi cum,
- prin Înţelepciunea şi prin Puterea lui Hristos -
totul se va schimba spre binele şi spre folosul vostru.
Peste voia şi peste puterea vrăjmaşilor voştri, Dumnezeu va face ca întristarea şi temerile voastre să se prefacă în bucurie (Ioan 16, 20).
16 - Aşa ştie El, Domnul, să-Şi râdă de Satan, totdeauna, ajutându-Şi pe dreptul şi credinciosul Său prigonit pe nedrept, înălţând pe cel smerit şi prăbuşind pe cel asupritor (Ecles. 7, 9-10; Matei 23, 12; Iov 22, 29; Iacov 4, 6; 1 Petru 5, 5-6).
Numai să avem noi răbdare şi încredere până ce vine ziua pe care mai dinainte a hotărât-o Domnul pentru aceasta.
Când Lucrarea Evangheliei Domnului este prigonită, Adevărul Lui este cel mai chinuit şi mai batjocorit.
Şi când credincioşii Domnului sunt asupriţi, nedreptăţiţi şi înjosiţi, Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu este cel mai vătămat.
Vine vremea când Dumnezeu să-Şi facă dreptate Numelui Său împotriva vrăjmaşilor Săi. Atunci le face dreptate şi celor ce suferă din pricina Lui.
Aşteptaţi până atunci - şi veţi vedea ce răsplătiţi veţi fi!
18 - În zilele şi în stările grele, rugăciunea cea mai stăruitoare a celor drepţi nu poate să fie alta decât ca Domnul să vină în ajutorul Numelui Său batjocorit,
să facă dreptate cauzei Lui prigonite,
să-Şi elibereze Cuvântul Său împiedicat,
şi să Se înalţe El peste toţi cei care s-au ridicat împotriva Slavei Sale Sfinte.
19 - Domnul totdeauna Se va ridica împotriva celor ce s-au ridicat în contra Lui,
şi Se va înălţa El peste tot locul unde fusese mai înainte ridicat şi înălţat şarpele, - vrăjmaşul Său (Ioan 3, 14).
Ce bine vede ochiul credinţei adevărul acesta!
Şi ce adevărat îl află judecata răbdării!
20 - Atunci când Dumnezeu Îşi face dreptate Numelui Său Sfânt, atunci va căpăta respect şi preţuire şi numele credinţei şi numele credincioşilor Lui.
Doamne Isuse, dăruieşte-ne puterea de a crede şi a răbda, până ce vine vremea asta.
Amin.