Cruce veche...
Traian Dorz - Cântări Uitate
Cruce veche dintre drumuri
părăsită şi uitată,
ce duios mi-aduci aminte
viaţa mea de altădată...
Ce duios mi-aduci aminte
câte primăveri senine
din uitata mea pruncie
mi le-am petrecut cu tine.
Aplecată într-o parte
te-am ştiut de-ntâia dată,
cu Isus, părând aievea,
trist privind la lumea toată.
... Când apoi durerea-mi mare
m-a oprit pe drum pribeag,
lângă tine ca un prieten
răsărea un pui de fag.
Mai târziu o toamnă rece
într-un timp cu vânt şi ploi
te-a plecat spre fagul prieten
să daţi mâna amândoi...
Astăzi când din nou Trecutul
pe-al prunciei drum m-aduce
ne mai întâlnim odată
sfântă şi străină cruce.
Fagul tău e rupt de vânturi
ori de-o mână mai barbară
iar tu stai şi mai străină
lângă vechiul drum de ţară.
Îmi lipesc de tine gândul
şi cu inima-ntristată
îţi ascult din nou cuvântul
care mi-l spuneai odată.
- De Isus Cel Bun din cuie
şi de oameni fără lege
şi de tot ce eu atuncea
nu puteam a înţelege.
- Dar acum când şi pe mine
tot aşa amar m-aduce,
înţeleg atât de bine
plânsul tău, străină cruce.
Am fost şi eu singuratic
şi străin prin lumea largă,
aşteptând o mână dulce
care lacrima să-mi şteargă.
Dar nici mie, ca şi ţie
n-a fost nimenea să vină
în necaz şi-n pribegie
cu o inimă senină.
N-am aflat nici eu pe lume
un cuvânt de-mbărbătare
pretutindeni numai ură
şi dispreţ şi nepăsare...
Şi-am venit Isus, la Tine
să rămân pe viaţa toată,
amândoi pe-aceeaşi Cruce
şi ştiută - şi uitată...