Cu alţi cocori...
Traian Dorz - Hristos - Învățătorul nostru
Cu alţi cocori vin anii din Sudul însorit
dar de pe inimi iarna de-atâta timp nu pleacă
v-aud mereu suspinul mai greu şi mai sporit
că lacrimile noastre de-atâta timp nu seacă.
- O, nu ştiţi voi din vremuri că slava celui rău
e scurtă şi că scurtă i-a fost a lui tărie
chiar dacă pân-la ceruri nălţa el capul său
un ceas pe neaşteptate l-a dus pe veşnicie.
Că-n locul celui trufaş venit-au cei smeriţi
luându-i avuţia cu silă adunată
Lumina înălţându-şi ostaşii-ntineriţi
le-a dăruit răbdării o veşnică răsplată.
Aceasta-i pururi soarta ce-o-ntoarce Dumnezeu
mereu, dar ce puţini sunt acei ce vreau să-nveţe
cel bun prea des îşi pierde răbdarea-n ceasul greu
cel rău e prea sălbatic când clipa-i dă bineţe.
O, ridicaţi privirea, căci anii-s schimbători
nu Răul pe vecie ci Binele rămâne
i-aproape Primăvara cu ultimii cocori
şi Ziua după care în veci nu va mai fi Mâine!...
+
Dacă s-ar face dezbinarea din credinţă sau amăgire, trebuiesc a fi îndreptaţi.
Dar fiindcă aceştia de bună voia lor păcătuiesc, trebuie să vă depărtaţi de ei.
Omilia 2 Timotei - Sf. Ioan Gură de Aur.