Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
De aceea Mântuitorul nostru Isus Hristos,
cu toată împotrivirea vrăjmaşilor Lui,
acolo în Templu dorea mai cu bucurie să înveţe pe norod
Domnul Hristos propovăduia pe câmp sau prin case, numai atunci când Templul era închis,
sau când era prea departe,
sau când Îi era refuzată lucrarea în el.
Când cei care ţineau pe nedrept cheile Îi închideau uşa Templului şi nu lăsa pe Fiul să intre în Casa Tatălui Său, atunci, doar atunci El nu era în Templu.
Dacă totdeauna templele I-ar fi fost deschise şi Hristos ar fi fost primit şi ascultat în ele cu bunăvoinţă, El n-ar fi făcut adunări cu ai Săi niciodată decât în Temple.
Peste tot, Domnul Isus ar fi umblat să adune şi să înveţe noroadele numai în Casa Domnului, numai în Casa Tatălui Său Cel Ceresc,
Căci acolo se cuvine să fie descoperite lucrările sfinte ale lui Dumnezeu.
Fiindcă, dacă miezul e sfânt, şi coaja trebuie să fie sfântă.
Dacă e conţinutul sfânt, apoi sfânt trebuie să fie şi vasul.
Dacă slujba e sfântă, sfânt trebuie să fie şi locul unde se face ea.
Oricât de curate ar fi celelalte case
şi oricât de curată ar fi viaţa celor care locuiesc acolo,
tot se petrec în aceste case şi atâtea lucruri nepotrivite cu sfinţenia prezenţei lui Dumnezeu.
Dar Casa destinată Domnului, este sfântă şi în locul acela nu se mai face nimic altceva decât rugăciuni, mulţumiri şi slavă pentru Dumnezeu.
Dacă şi în Templul Domnului se mai petrec uneori lucruri neîngăduite, este numai din vina unora care n-au credinţă (2 Tes. 3, 2),
dar aceasta nu trebuie să ne facă să părăsim şi să osândim însuşi Templul,
Nimeni nu leapădă haina lui cea bună numai pentru că s-a suit pe ea o omidă scârboasă, ci aruncă îndată omida şi-şi păstrează haina.
Nimeni nu-şi lasă casa lui numai pentru că într-un moment a intrat acolo un porc murdar,
ci alungă porcul şi îşi păstrează casa.
Nici Domnul n-a lepădat pe poporul Său, nici Templul Său (Rom. 11, 1; Isaia 60, 1-15; Psalm 69, 9), din pricina unora care le necinstesc,
ci va lepăda numai pe cei care necinstesc aceste sfinte lucruri şi locuri ale Lui.
Va nimici numai ceea ce întinează şi strică frumuseţea şi armonia lor (1 Cor. 3, 17) - dar cât de curate sunt acestea pentru cei curaţi.
Dragi ucenici ai Domnului Isus, nici voi nu trebuie să părăsiţi Templul Său.
Nu voi trebuie să ieşiţi din biserică, ci păcatul trebuie să iese din ea!
Nu fiii adevăraţi trebuie să plece din Casa Tatălui lor, ci vrăjmaşii Lui şi păcatele lor trebuie să plece din ea.
Fiindcă ei, cei răi, stau pe nedrept în Casa Tatălui nostru şi o necinstesc. Nu noi cei iubiţi ai Lui.
Voi mergeţi mereu în Templu şi rămâneţi mereu acolo.
Învăţaţi să trăiţi acolo, Cuvântul Domnului puternic şi fierbinte.
Lucraţi şi luptaţi să-I faceţi tot mai mult loc Domnului în Casa Sa. Şi să-L puteţi înălţa tot mai mult pe El în ea.
Încet, încet Isus va scoate afară din Casa Lui tot ce e rău, iar voi veţi putea preamări pe Domnul din tot sufletul, în mijlocul Templului Său curăţit de păcate aşa cum vrea El.
Peste tot, pe unde se poate să curăţiţi să faceţi adunările noastre numai în biserici.
Noi acolo trebuie să propovăduim, căci acolo este poporul şi acolo este Domnul.
Domnul acolo ne-a trimis şi acolo trebuie să rămânem totdeauna.
Nu peştii vin la pescari, ci pescarii se duc la peşti, acolo unde sunt ei.
Tot aşa este şi cu propovăduirea Evangheliei: nu cetăţile vin la noi, ci noi trebuie să mergem la ele (Matei 28, 19).
Nu cei pierduţi merg să-L caute pe Dumnezeu, ci Dumnezeu merge mereu să-i caute pe ei (Luca 19, 10). Poporul este în Templu, acolo să mergem şi noi.
Hristos rămâne mereu în Templu, pentru a-i învăţa pe cei neştiutori.
Dacă voi plecaţi de acolo, El nu pleacă.
Dar Hristos care caută sufletele pierdute şi mântuirea lor, nu poate pleca.
Voi puteţi pleca, dacă nu vă mai leagă nimic de ceea ce Îi este scump Tatălui vostru, dar Hristos care varsă şiroaie de lacrimi pentru că voia Tatălui nu este păzită, nu poate pleca (Psalm 119, 136).
Voi aţi putut pleca dacă aţi căutat lucruri comode şi avantaje pentru voi, dar Hristos care a venit să caute şi să iubească oile cele pierdute, nu poate pleca de acolo unde sunt acestea.
El rămâne mereu ca să caute sufletele pierdute, acolo unde le poate afla şi mântui
şi să înveţe pe cei ce nu ştiu unde să-L caute pe El, nu ştiu cum să se împărtăşească din binefacerile Lui.
Nu ştiu sărmanii unde să se ducă să-L caute astăzi pe Hristos, ci se duc tot acolo unde ştiau că a fost El cândva... şi Îl aşteaptă acolo cu nădejdea că va veni la ei,
iar El nu-i va înşela.
Dacă totuşi voi aţi plecat din Templu, nu împiedicaţi şi nu mai amăgiţi pe cei care nu vor pleca din el.
Nu-i împiedicaţi măcar pe cei care au mai rămas acolo, ca să-L ajute pe Hristos a face curăţirea Templului Său.
Ci dacă mai aveţi un strop de frică de Dumnezeu şi un strop de frică de păcat,
feriţi-vă să-i împiedicaţi pe cei care merg în Templu, îndemnându-i să nu mai meargă.
Nu umblaţi să-i dezbinaţi şi să-i slăbiţi.
Nu-i chemaţi ca să-i scoateţi din Templul Său şi să-i atrageţi la voi, în templele voastre,
căci veţi fi pedepsiţi de Dumnezeu.
Locul lor va rămâne gol, iar slujba lor neîmplinită.
Dacă voi aţi ieşit, măcar nu-i mai amăgiţi şi pe alţii să iese.
Hristos Îşi tot caută ucenici cu care să intre în Templu şi să-Şi facă Lucrarea Lui acolo în Casa Tatălui Său,
iar voi îi tot furaţi de la El împiedicându-I Lucrarea.
Şi credeţi voi oare că nu va veni odată vremea să vă luaţi pedeapsa pe care o meritaţi pentru această nelegiuire a voastră?
Va veni în clipa când nu vă gândiţi.
Cine trebuie să aibă urechi de auzit, să le aibă!
Doamne Isuse,
noi iubim Biserica Ta
şi ne ducem cu evlavie şi cu bucurie în Casa Tatălui, la rugăciune şi la preamărirea Ta.
Dar sunt atât de mulţi tulburători şi batjocoritori care hulesc Casa Ta şi împiedică închinătorii Tăi să meargă cu evlavie în ea să se închine Ţie.
Doamne Isuse, după cum Te rugăm să scoţi din Casa Ta orice păcat şi orice obicei urât şi necredincios,
după cum Te rugăm să faci pe toţi slujitorii Tăi adevăraţi ispravnici credincioşi ai Tainelor Tale,
tot aşa Te rugăm să aperi Turma Ta şi Casa Ta de pângărirea acelora care nu se mai pot nici îndrepta nici linişti.
Amin.
+
Osteneşte-te şi preîntâmpină răul... mai înainte de a veni vătămarea...
Pune oile în siguranţă mai înainte de a veni lupul ca să le sfâşie.
Omilia 2 Timotei - Sf. Ioan Gură de Aur.