Cu ascultarea cea mai dulce
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Tu Preaiubitule Drag mi-ai spus odată:
Din locul unde nu poţi sta neprihănit, pleacă neprihănit!
2 - Cuvântul care nu-l poţi asculta neprihănit lasă-l!
3 - Adevărul ce nu-l poţi spune neprihănit - să-l taci!
4 - Pâinea pe care n-o poţi mânca neprihănit, leapăd-o!
5 - De omul care nu poţi umbla neprihănit, desparte-te!
6 - Slujba pe care n-o poţi face neprihănit, - părăseşte-o!
7 - De fiinţa pe care n-o poţi îmbrăţişa neprihănit, - fugi!
8 - Şi eu multă vreme nu Te-am ascultat, apoi altă multă vreme nu Te-am înţeles.
Şi vai cât m-a costat de mult!
9 - Prietenul tinereţii mele, vreau acum să ascult cu toate urechile mele numai la Tine.
10 - Vreau să Te privesc cu toţi ochii mei, ca să Te iubesc cu toate inimile mele şi să Te urmez cu toţi paşii mei.
11 - Vreau să aflu iarăşi drumul cel mai scurt către înălţimile Tale pe care mi le acopăr adesea norii prea negri adunaţi de vânturile prea neaşteptate.
12 - Vreau să urc pe ele fie chiar şi pe cel mai pieziş şi mai aspru drum.
13 - Vreau să beau iarăşi apa numai din palmele Tale în care am citit numele meu scris cu urmele cuielor fierbinţi. Numai de această apă îmi mai este sete şi dor.
14 - Vreau să îmbrac iarăşi veşmântul Tău de in frumos ca lumina şi alb ca neaua proaspătă.
15 - Veşmântul Tău care mă învăluia înainte de apropierea mea de pomul ispitei.
16 - Veşmântul Tău care mă împodobea atunci când nici nu ştiam că sunt gol.
17 - Vreau ochii mei de atunci, gândurile mele de atunci, inima mea de atunci. Cine oare mi le-ar mai putea da?
18 - Spune-mi Preaiubitul inimii mele îndurerate, cine mi le-ar mai putea da?
- Sângele Meu şi lacrimile tale!
- Şi cine mi le poate păstra?
- Sângele tău şi lacrimile Mele!
19 - Preaiubitul întristărilor mele, Te rog spune-mi care este cea mai mare dintre datoriile sufletului meu?
- Recunoştinţa!
20 - Preaiubit Prieten al recunoştinţei mele, ce adevăr mă înveţi Tu astăzi?
- Suferinţa trebuie alinată în fiecare zi şi foamea trebuie potolită în orice vreme.
21 - Când vei întâlni o inimă zdrobită nu spune: - astăzi este sărbătoare, nu pot!
22 - Şi când vei vedea un suflet flămând, nu zice: - eu însumi sunt lipsit, n-am!
23 - Căci mai mare decât orice sărbătoare este binefacerea.
Şi mai întâi decât orice trebuinţă a ta, este cea a fratelui tău, mai lipsit decât tine.
24 - Opreşte-te la timp chiar şi din plânsul cel mai îndreptăţit.
Plânsul îşi are şi el vremea lui, îndreptăţirea lui, preţul lui, întinderea lui.
25 - E minunat plânsul, e binefăcător, e necesar, e sfânt - când este adevărat.
Curăţitor.
La timp.
Şi măsurat.
26 - Dar este nesuferit şi chinuitor plânsul,
este pustiitor şi greu, chiar dacă este sincer,
- atunci când este prea mult!
Ascultă-Mă!