Cu ascultarea cea mai dulce
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Tu Preaiubitule Drag mi-ai spus odată:
Din locul unde nu poți sta neprihănit, pleacă neprihănit!
2 - Cuvântul care nu-l poți asculta neprihănit lasă-l!
3 - Adevărul ce nu-l poți spune neprihănit - să-l taci!
4 - Pâinea pe care n-o poți mânca neprihănit, leapăd-o!
5 - De omul care nu poți umbla neprihănit, desparte-te!
6 - Slujba pe care n-o poți face neprihănit, - părăsește-o!
7 - De ființa pe care n-o poți îmbrățișa neprihănit, - fugi!
8 - Și eu multă vreme nu Te-am ascultat, apoi altă multă vreme nu Te-am înțeles.
Și vai cât m-a costat de mult!
9 - Prietenul tinereții mele, vreau acum să ascult cu toate urechile mele numai la Tine.
10 - Vreau să Te privesc cu toți ochii mei, ca să Te iubesc cu toate inimile mele și să Te urmez cu toți pașii mei.
11 - Vreau să aflu iarăși drumul cel mai scurt către înălțimile Tale pe care mi le acopăr adesea norii prea negri adunați de vânturile prea neașteptate.
12 - Vreau să urc pe ele fie chiar și pe cel mai pieziș și mai aspru drum.
13 - Vreau să beau iarăși apa numai din palmele Tale în care am citit numele meu scris cu urmele cuielor fierbinți. Numai de această apă îmi mai este sete și dor.
14 - Vreau să îmbrac iarăși veșmântul Tău de in frumos ca lumina și alb ca neaua proaspătă.
15 - Veșmântul Tău care mă învăluia înainte de apropierea mea de pomul ispitei.
16 - Veșmântul Tău care mă împodobea atunci când nici nu știam că sunt gol.
17 - Vreau ochii mei de atunci, gândurile mele de atunci, inima mea de atunci. Cine oare mi le-ar mai putea da?
18 - Spune-mi Preaiubitul inimii mele îndurerate, cine mi le-ar mai putea da?
- Sângele Meu și lacrimile tale!
- Și cine mi le poate păstra?
- Sângele tău și lacrimile Mele!
19 - Preaiubitul întristărilor mele, Te rog spune-mi care este cea mai mare dintre datoriile sufletului meu?
- Recunoștința!
20 - Preaiubit Prieten al recunoștinței mele, ce adevăr mă înveți Tu astăzi?
- Suferința trebuie alinată în fiecare zi și foamea trebuie potolită în orice vreme.
21 - Când vei întâlni o inimă zdrobită nu spune: - astăzi este sărbătoare, nu pot!
22 - Și când vei vedea un suflet flămând, nu zice: - eu însumi sunt lipsit, n-am!
23 - Căci mai mare decât orice sărbătoare este binefacerea.
Și mai întâi decât orice trebuință a ta, este cea a fratelui tău, mai lipsit decât tine.
24 - Oprește-te la timp chiar și din plânsul cel mai îndreptățit.
Plânsul își are și el vremea lui, îndreptățirea lui, prețul lui, întinderea lui.
25 - E minunat plânsul, e binefăcător, e necesar, e sfânt - când este adevărat.
Curățitor.
La timp.
Și măsurat.
26 - Dar este nesuferit și chinuitor plânsul,
este pustiitor și greu, chiar dacă este sincer,
- atunci când este prea mult!
Ascultă-Mă!