Dulcea dorință a inimii mele

1 - Dar oare Cine ești Tu care m-ai salvat? Care este adevăratul Tău Nume?

2 - Tu al cărui Chip este destul de frumos,

al cărui glas este minunat și dulce,

al cărui sân este atât de cald și mângâietor.

3 - O, Tu a cărui apropiere este atât de fericită,

a cărui amintire este atât de scumpă,

a cărui îmbrățișare este atât de neuitată!...

4 - Preaiubitul Tinereții mele, Salvatorul și Fericirea mea unică, când ești oare într-adevăr Tu?

5 - Cine ești oare Tu? de care dorește neîncetat inima mea și după care tânjește întreaga mea ființă?

6 - Tu, după care plâng ochii mei

suspină duhul meu,

se topește dragostea mea

și strigă din răsputeri toate mădularele mele

- oare Cine ești Tu? cum să Te pot numi?

7 - Eu Ți-am dat o mie de nume, dar nici unul nu-mi spune inimii că este întreg.

8 - Nici unul nu-mi dă încredințarea că este acesta. Poate în fiecare este o putere de adevăr, dar tot Adevărul Preaiubitule, oare în care dintre ele este?

9 - Cine ești Tu Preafericit Prieten al tinereții mele care îmi apari mereu cu alt chip, dar în fiecare din ele atât și atât de frumos?

10 - Care este totuși Frumosul, Minunatul Tău Chip Adevărat, Preaiubitule fără Nume?

11 - Când Ți-am dat Ție Preaiubitule fiecare nume sfânt și iubit din cele o mie de nume alese și scumpe ce Ți le-am rostit, cine oare mi le-a inspirat și unde le-am putut afla?

12 - Ce putere era în ele că fiecare îmi înfiora inima, îmi aducea mierea pe buzele mele și mireasma în jurul meu.

13 - Îmi însenina cerul de fiecare dată - și îmi liniștea toate învolburările dinăuntru și dinafară?

14 - Când Ți-am descoperit fiecare Chip de sub un văl, cine oare mi-a dat mie acei ochi nespus de limpezi, de curați, de albaștri, cu care am văzut în el toată bucuria și slava din cer și din pământ deodată și la fel?

15 - Cine mi-a crescut dintr-o dată acele aripi pentru care nu erau nici piedici, nici depărtări, în zborul după Tine?

16 - Cine mă apăra atât de puternic încât treceam peste lei și peste șerpi ca peste nimic?

17 - Cine îmi învăța inima cum să iubească sfânt,

gândurile cum să zboare înaripat,

mâinile cum să lupte drept,

picioarele cum să calce curat,

Cuvântul cum să Se rostească înțelept

și îmbrățișarea cum să se dăruiască nevinovat?

18 - Cine oare mă înălțase în ochii semenilor mei mai presus de locul pe care îl meritam?

19 - Cine oare mi-a dat un nume care acum ocolește lumea îmbrățișat cu Numele Tău?

- Cine altul decât numai Singur Tu Preaiubitul meu?

20 - Atunci oare de ce acum nu mai pot citi eu și nu mai știu să deslușesc pe piatra Ta albă Numele Tău Cel mai nou?

21 - Și de ce nu mai știu să înlătur vălul care acopere Chipul Tău Cel mai dorit?

22 - O, Tu Cel pe care Te iubește inima mea împărțită între cele o mie de chipuri ale Tale neuitate, - ce mult doresc după Tine!

23 - Tu Cel ce Te cheamă dragostea mea dăruindu-se fiecăruia dintre cele o mie de nume ale Tale dragi, -

- răspunde-mi care este chipul meu pe care îl dorește mai mult - și numele meu care Îți este mai drag?

24 - Neprihănirea!