Dulcea dorinţă a inimii mele

1 - Dar oare Cine eşti Tu care m-ai salvat? Care este adevăratul Tău Nume?

2 - Tu al cărui Chip este destul de frumos,

al cărui glas este minunat şi dulce,

al cărui sân este atât de cald şi mângâietor.

3 - O, Tu a cărui apropiere este atât de fericită,

a cărui amintire este atât de scumpă,

a cărui îmbrăţişare este atât de neuitată!...

4 - Preaiubitul Tinereţii mele, Salvatorul şi Fericirea mea unică, când eşti oare într-adevăr Tu?

5 - Cine eşti oare Tu? de care doreşte neîncetat inima mea şi după care tânjeşte întreaga mea fiinţă?

6 - Tu, după care plâng ochii mei

suspină duhul meu,

se topeşte dragostea mea

şi strigă din răsputeri toate mădularele mele

- oare Cine eşti Tu? cum să Te pot numi?

7 - Eu Ţi-am dat o mie de nume, dar nici unul nu-mi spune inimii că este întreg.

8 - Nici unul nu-mi dă încredinţarea că este acesta. Poate în fiecare este o putere de adevăr, dar tot Adevărul Preaiubitule, oare în care dintre ele este?

9 - Cine eşti Tu Preafericit Prieten al tinereţii mele care îmi apari mereu cu alt chip, dar în fiecare din ele atât şi atât de frumos?

10 - Care este totuşi Frumosul, Minunatul Tău Chip Adevărat, Preaiubitule fără Nume?

11 - Când Ţi-am dat Ţie Preaiubitule fiecare nume sfânt şi iubit din cele o mie de nume alese şi scumpe ce Ţi le-am rostit, cine oare mi le-a inspirat şi unde le-am putut afla?

12 - Ce putere era în ele că fiecare îmi înfiora inima, îmi aducea mierea pe buzele mele şi mireasma în jurul meu.

13 - Îmi însenina cerul de fiecare dată - şi îmi liniştea toate învolburările dinăuntru şi dinafară?

14 - Când Ţi-am descoperit fiecare Chip de sub un văl, cine oare mi-a dat mie acei ochi nespus de limpezi, de curaţi, de albaştri, cu care am văzut în el toată bucuria şi slava din cer şi din pământ deodată şi la fel?

15 - Cine mi-a crescut dintr-o dată acele aripi pentru care nu erau nici piedici, nici depărtări, în zborul după Tine?

16 - Cine mă apăra atât de puternic încât treceam peste lei şi peste şerpi ca peste nimic?

17 - Cine îmi învăţa inima cum să iubească sfânt,

gândurile cum să zboare înaripat,

mâinile cum să lupte drept,

picioarele cum să calce curat,

Cuvântul cum să Se rostească înţelept

şi îmbrăţişarea cum să se dăruiască nevinovat?

18 - Cine oare mă înălţase în ochii semenilor mei mai presus de locul pe care îl meritam?

19 - Cine oare mi-a dat un nume care acum ocoleşte lumea îmbrăţişat cu Numele Tău?

- Cine altul decât numai Singur Tu Preaiubitul meu?

20 - Atunci oare de ce acum nu mai pot citi eu şi nu mai ştiu să desluşesc pe piatra Ta albă Numele Tău Cel mai nou?

21 - Şi de ce nu mai ştiu să înlătur vălul care acopere Chipul Tău Cel mai dorit?

22 - O, Tu Cel pe care Te iubeşte inima mea împărţită între cele o mie de chipuri ale Tale neuitate, - ce mult doresc după Tine!

23 - Tu Cel ce Te cheamă dragostea mea dăruindu-se fiecăruia dintre cele o mie de nume ale Tale dragi, -

- răspunde-mi care este chipul meu pe care îl doreşte mai mult - şi numele meu care Îţi este mai drag?

24 - Neprihănirea!