Cu câtă-nțelepciune
Traian Dorz - Hristos - Pacea noastră
Cu câtă-nțelepciune s-ar cere să pășim
când nu știm calea clipei de-ajungem s-o sfârșim.
Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem
când nu știm lângă toate cât încă mai suntem.
Cu câtă pocăință spre orișice păcat
când nu știm dacă mâine mai poate fi iertat.
Cu câtă dezlipire de tot ce întâlnim
când nu știm niciodată napoi de mai venim.
Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea
când nu știm dacă mâine vom fi sau vom avea.
Cu câtă grabă sfântă spre-al mântuirii dar
când nu știm dacă mâine nu poate fi-n zadar!
+
Cine umblă multe drumuri nu ajunge nicăieri,
- nu începe decât lucrul pentru care ai puteri
nu urma decât o cale, nu avea decât un crez
dacă vrei să fii om vrednic în ce spui și-n ce lucrezi.
+
Când nu vrei să-ți știi trecutul
nici să-nveți nimic din el
nu-ți vei știi nici viitorul, n-ai să-l înțelegi defel.
Și vei merge către moarte ca un orb cu ochii seci
nu-ți știi clipa,
și nici groapa unde cazi și zaci pe veci.