Cu câtă-nţelepciune

Cu câtă-nţelepciune s-ar cere să păşim

când nu ştim calea clipei de-ajungem s-o sfârşim.

Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem

când nu ştim lângă toate cât încă mai suntem.

Cu câtă pocăinţă spre orişice păcat

când nu ştim dacă mâine mai poate fi iertat.

Cu câtă dezlipire de tot ce întâlnim

când nu ştim niciodată napoi de mai venim.

Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea

când nu ştim dacă mâine vom fi sau vom avea.

Cu câtă grabă sfântă spre-al mântuirii dar

când nu ştim dacă mâine nu poate fi-n zadar!

Cine umblă multe drumuri nu ajunge nicăieri,

- nu începe decât lucrul pentru care ai puteri

nu urma decât o cale, nu avea decât un crez

dacă vrei să fii om vrednic în ce spui şi-n ce lucrezi.

Când nu vrei să-ţi ştii trecutul

nici să-nveţi nimic din el

nu-ţi vei ştii nici viitorul, n-ai să-l înţelegi defel.

Şi vei merge către moarte ca un orb cu ochii seci

nu-ţi ştii clipa,

şi nici groapa unde cazi şi zaci pe veci.