În ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
Duhul Adevărului va dovedi lumea vinovată în ce priveşte felul ei de a judeca dragostea pe care i-a arătat-o Dumnezeu.
Şi felul în care lucrează Dumnezeu încă pentru lume.
În locul din Ioan 8, 13-59, - se vede limpede cât de vinovată este judecata oamenilor faţă de Dumnezeu. Cât de oarbă şi sucită este judecata lumii. Şi cât de potrivnică este această judecată faţă de Hristos.
Cine trăieşte într-un aşa fel de a judeca este nu numai un om total greşit, ci este chiar un fiu al diavolului, un asociat cu diavolul şi un vrăjmaş al lui Hristos.
Prin judecata lui, nu numai nedreaptă, dar de-a dreptul şi voit ucigaşă şi demonică, cel ce judecă în felul acesta a căzut din starea de creatură a lui Dumnezeu şi a devenit o creatură monstruoasă a monstrului blestemat care este diavolul.
Dragă suflete, oare ce fel de judecată ai tu faţă de Hristos? Întreabă-te singur.
Ce crezi tu despre Isus?
Şi ce atitudine iei tu faţă de Evanghelia Sa?
Ce părere ai despre cei care doresc şi se luptă să trăiască o viaţă ascultătoare de Mântuitorul?
Cu ce judecată te apropii tu de toate aceste lucruri?
Şi la ce hotărâre ai ajuns cu privire la ele?
Dacă judecata ta este la fel cu a lumii împotrivitoare, care osândeşte pe Dumnezeu şi se dezvinovăţeşte pe ea, - atunci soarta şi răsplata ta, va fi asemenea cu a lumii (2 Petru 3, 10-11).
Dar dacă judecata ta este dreaptă şi adevărată, osândind păcatul tău şi îndreptăţind Adevărul lui Hristos, - atunci viaţa ta se va schimba în neprihănire şi soarta în slavă.
Judecă bine, în ce priveşte judecata aceasta.
Dar lumea va fi dovedită vinovată şi pentru că a ales pe Baraba în locul lui Hristos.
Şi-a ales de stăpânitor pe un potrivnic judecat, lepădându-L pe Cel Neprihănit, Adevăratul Stăpân şi Împărat.
A ales să urmeze pe uzurpatorul lui Dumnezeu.
S-a asociat cu răsculatul contra lui Hristos, care încă din Paradis a pregătit Infernul, încă de la început şi-a ales sfârşitul. Şi din răutate şi-a ales răzbunarea.
Lumea a aflat nu numai din Sfintele Scripturi insuflate de Duhul Adevărului, că diavolul este judecat,
că răul este osândit
şi că păcatul este pus sub un blestem veşnic,
- ci acest adevăr îl află mereu şi mereu din istoria şi din experienţa sa fiecare om.
Nu trebuie să fie cineva prea mare învăţat spre a vedea cât de condamnat este răul şi cât de grabnic vine de la Dumnezeu pedeapsa peste oricine îl face.
Care păcat a scăpat vreodată nepedepsit?
Care nelegiuire oare a rămas neosândită?
Care vinovat a avut oare o viaţă sau un sfârşit bun?
Şi care neascultător şi potrivnic a murit oare în pace şi în cinste?
- Nici unul - şi niciodată!
Este oare greu să ştii, ce viitor şi ce sfârşit va avea acela pe care îl vezi furând şi nedreptăţind?
Este oare greu să ştii ce i se va întâmpla mâine, celui care astăzi umblă trufaş, judecă nedrept, pedepseşte crud, chinuie nemilos şi ucide sălbatic?
Este oare greu să ştii ce moarte îl aşteaptă pe acela care se uneşte cu ucigaşul,
se face împreună lucrător cu tâlharul
şi colaborează cu diavolul, prin toată lucrarea sa stricătoare de suflete, călcătoare de neprihănire şi nimicire de Adevăr?
- Nu! Nu e greu să se ştie şi să se vadă acest lucru de către orice ochi şi de către orice minte, care doreşte să nu se înşele pe sine însăşi.
Satana, acela care este izvorul răului a şi fost judecat. Osânda lui a fost hotărâtă. Sentinţa lui a fost dată.
Soarta lui anticrist este demult pecetluită.
Viitorul păcatului este demult ştiut.
Plata nelegiuirii este demult hotărâtă.
Şi toate acestea, sunt cunoscute de către toţi. Sunt văzute zilnic...
De aceea este atât de vinovată lumea care - deşi a ştiut şi poate vedea cu uşurinţă aceste adevăruri, - totuşi a ales şi alege încă să-i slujească şi să se unească cu vinovatul contra Nevinovăţiei. Cu păcatul contra Răscumpărării. Şi cu Satana contra lui Hristos.
Când, cu timp îndelungat mai înainte, stăpânirea dă o poruncă şi fixează o pedeapsă, - acest lucru este înştiinţat cât mai larg, pentru ca toţi să ştie atât porunca pe care trebuie s-o împlinească, dar şi pedeapsa pentru călcarea ei.
Cine ar putea spera într-o scăpare, dacă în faţa judecăţii ar minţi că nu a ştiut porunca?
Cu cât este mai îndelungă răbdarea aşteptării - cu atât va fi mai grea pedeapsa celui ce o nesocoteşte.
O Marele nostru Dumnezeu şi Dreptule Judecător,
adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale, dar mincinoase şi nedrepte sunt judecăţile celor ce ascultă de diavolul.
Te rugăm dăruieşte-ne Duhul Adevărului, ca luminaţi şi călăuziţi de El, să judecăm şi noi mai bine şi să scăpăm cu toţii de osândă.
Ajută-mi şi mie Doamne să mă judec pe mine însumi şi păcatele mele, în lumina Judecăţii Tale contra păcatului.
Şi judecând drept, să mă întorc la Tine spre a mă împăca cu Cuvântul Tău şi cu voia Ta, prin Domnul nostru Isus Hristos care este Pacea noastră.
Ca să fiu mântuit, Tatăl nostru Cel din Cer,
şi să văd cu bucurie Faţa Ta Sfântă.
Amin.