A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, după ce a vorbit astfel, i-a zis: Vino după Mine.
Au firea lui Hristos.
Au soarta lui Hristos.
Sfântului Său apostol Petru, Domnul Isus îi iertase căderea și îi șterse deplin orice urmă a acestei căderi. El este ridicat acum la cea mai mare slavă, la starea din care Dumnezeu va fi proslăvit prin toată viața și prin toată moartea din lumea aceasta.
Am zis toată moartea, pentru că un om credincios nu suferă durerile morții numai o singură dată. Ci el trăiește necurmat, prin toate luptele lui cu firea sa pământească, aceste dureri. Dar și prin primejdiile necurmate el suferă de mai multe ori moartea, nu numai o singură dată.
Omorâți mădularele voastre (Col. 3, 5), - este o poruncă grea. Și ascultarea de ea îți cere uneori suferințe care sunt mai grele decât orice moarte trupească.
Numai sufletul care a vrut să se păstreze în curăție față de Hristos, știe ce cumplite sunt arsurile înfrânării, durerile renunțărilor, lacrimile singurătății, plânsul, foamea, zvârcolirile cu care se pot păstra cugetele curate, umbletele sfinte și luptele credinței statornice.
În acest înțeles moartea sufletului credincios este în orice zi - și uneori de zeci de ori în aceeași zi sau noapte.
Ori de câte ori îți învingi prin lupte grele o ispită, îți omori prin înfrânare dureroasă un mădular. Îți înfrângi prin jertfe aspre o pornire adânc înnăscută în carnea ta - tu guști din plin moartea. Și birui zilnic durerile ei.
Cu ce astfel de moarte zilnică Îl proslăvești tu pe Dumnezeul tău?
La ce renunți tu pentru Hristosul tău? Cât îți omori tu zilnic pentru El din pornirile firii tale?
Dacă într-adevăr ești un ucenic ridicat și izbăvit - atunci și ție îți dă Hristos Domnul un semn că ești al Lui.
Primul semn este Duhul Său (Gal. 4, 6). În tot ce vei fi, se va vedea că ai Duhul lui Isus (1 Ioan 3, 24; 4, 13). Căci cine n-are Duhul Său, nu este al Lui (Rom. 8, 9).
Acest Duh se va vedea și se va simți, pentru că nu numai vorbirea ta, ci mai ales umblarea ta, va fi ca a Lui. Sau va tinde necurmat să fie. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus (1 Ioan 2, 6). Și pentru aceasta îți trebuie să birui o mie de morți ale firii trupești.
Apoi dacă ești al lui Hristos, se va vedea și din felul cum se poartă lumea față de tine. Cum îți vorbesc oamenii lumești. Cum te privesc ei, cum te salută, cum te privesc când mergi sau vii în mijlocul sau în drumul lor...
- Dacă bețivii te privesc ca pe unul din ai lor,
dacă fumătorii îți fac semnele lor,
dacă ușuraticii și flecarii îți fac loc la mesele lor,
dacă nici unii din aceștia nu se feresc de tine,
dacă nu-și opresc vorbirile porcoase în fața ta,
dacă nu se sinchisesc, nici nu se rușinează când văd că îi auzi tu, ci dimpotrivă - se bucură și îți fac loc printre ei,
dacă nu sunt deranjați întru nimic de prezența ta în mijlocul lor, ci dimpotrivă te privesc ca pe un tovarăș plăcut,
- atunci cum poți să mergi între ucenicii Domnului? Doar întorcând numai haina fățărniciei pe partea cealaltă? Cum te mai poți socoti un ucenic al lui Hristos? Ce asemănare mai poate fi între tine și Domnul, între tine și adevărații Lui fii?
Ucenicul lui Hristos, are soarta lui Hristos.
El se bucură pe pământ de prietenia tuturor celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, dar și suferă pe pământ din partea tuturor celor ce-L urăsc pe Domnul, aceeași împotrivire pe care a suferit-o Isus (2 Cor. 1, 5).
Aduceți-vă aminte - a zis Domnul - de Cuvântul pe care vi l-am spus: Robul nu este mai mare decât Stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine - și pe voi vă vor prigoni. Dacă au păzit Cuvântul Meu - și pe al vostru Îl vor păzi (Ioan 15, 20).
Astfel că, iubit cu cea mai curată dragoste, sau urât cu cea mai înverșunată dușmănie, ucenicul adevărat se va bucura, sau va suferi alături de Domnul său și despărțit de El în toate zilele vieții sale pe pământ.
Această părtășie deplină cu Hristos, va fi și puterea și răsplata biruinței adevăratului ucenic.
Din acestea vor izvorî nu numai tăria sa, ci și cinstea sa.
Aceasta va fi nu numai temeiul lacrimilor, ci și al cântărilor lui. Nimic nu poate fi o mai mare slavă și tărie pentru un credincios, decât simțământul și dovada că el împărtășește în totul și alături de Domnul său, moartea Marelui său Mântuitor și Dumnezeu Isus Hristos. Aceasta a dat marea și veșnica strălucire cerească tuturor sfinților și martirilor lui Hristos, încă înainte de a părăsi acest pământ, pe care au biruit ei moartea lor, ca și Isus a Lui.
Cu ce fel de moarte zilnică Îl proslăvești tu pe Dumnezeu, frate de suflet al meu?
Martorii vieții și morții lui Hristos, au declarat cu toții: Cu adevărat Acesta era Fiul lui Dumnezeu (Matei 27, 54). Sau: cu adevărat, Acesta era un Om neprihănit (Luca 23, 47).
Martorii vieții și morții tale, ce crezi că vor spune îndată după moartea ta?
Are viața și moartea ta părtășie și împărtășire în așa fel cu Hristos încât să fie ca a Lui, sau nu?
Va putea fi oare proslăvit Dumnezeu prin felul tău de moarte? Te pregătești tu prin felul tău de viață de astăzi, pentru acest fel de moarte prin care Dumnezeu să fie slăvit?
Iată cea mai cutremurătoare întrebare, de care va depinde slava ta veșnică sau osânda ta veșnică!
După ce i-a spus toate aceste lucruri, Isus i-a zis sfântului apostol Petru: vino după Mine!
Domnul nostru Isus Hristos nu cheamă după El un ucenic care nu știe unde merge, un ucenic neînvățat, un ucenic nepregătit mai înainte de a face marele pas și a lua marele drum.
Încă o dată: să nu forțăm sufletele să ia legământul și drumul lui Hristos, până când încă nu cunosc deplin, mai întâi, ce fel de viață și ce fel de moarte, li se cere să aibă, după ce au pornit după Hristos. Să nu forțăm legământul lor.
Domnul n-a chemat nici n-a primit, cu grabă pe nimeni. I-a înștiințat bine mai întâi pe toți despre seriozitatea drumului pe care îl iau. Plata este strălucită desigur, dar acum pare prea îndepărtată și este nevoie de credință puternică, să poți privi la ea. Și să nu-L părăsești pe Hristos.
Jertfa și suferința e scurtă desigur, dar este aci. Și este nevoie de o mare credință ca să nu te lași învins. Și să nu-L faci de ocară pe Hristos, sau să nu păgubești Lucrarea Lui.
Trebuie să cunoști bine toate acestea - și apoi să iei crucea ta. Numai atunci te vei putea lepăda de tine însuți în fiecare zi și uni deplin cu Hristos, în toate zilele tale.
Slavă veșnică Ție Nemuritorul nostru Dumnezeu și Desăvârșitul Biruitor al morții noastre.
Te rugăm îmbracă-ne pe noi cu Același Duh al Tău, cu același fel de trăire, cu același fel de soartă aici,
- ca să avem aceeași biruință și slavă cu Tine. Și învață-ne să învățăm și noi așa pe alții nu numai cu cuvântul nostru cutremurător - ci mai ales cu trăirea noastră cutremurătoare, uitând slăbiciunile trecutului - și avântându-ne cu putere spre viitor.
Amin.