Cu mâinile întinse
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
Cu mâinile întinse
ca nişte crengi sub soare,
Îţi nalţ al rugăciunii
ceresc şi tainic rod,
şi-Ţi dărui a iubirii
neprihănită floare
salvată din al lumii
adânc şi negru glod.
Cu ochii plini de lacrimi
ca nişte dulci izvoare
deschid spre Tine toate
oglinzile de dor,
să-Ţi vezi în ele Chipul
cu dulce-mpreunare
ne-ntunecat de taină
şi neumbrit de dor.
Cu glas strigat în raze
şi tăinuit în şoapte,
Îţi spun şi-Ţi tac fiorul
mărturisit şi nu
ascunde-Ţi-l în soare
şi-arată-Ţi-l în noapte
- dar nu-l mai aibă nimeni
Isuse - decât Tu!