Cu mâinile întinse
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
Cu mâinile întinse
ca niște crengi sub soare,
Îți nalț al rugăciunii
ceresc și tainic rod,
și-Ți dărui a iubirii
neprihănită floare
salvată din al lumii
adânc și negru glod.
Cu ochii plini de lacrimi
ca niște dulci izvoare
deschid spre Tine toate
oglinzile de dor,
să-Ți vezi în ele Chipul
cu dulce-mpreunare
ne-ntunecat de taină
și neumbrit de dor.
Cu glas strigat în raze
și tăinuit în șoapte,
Îți spun și-Ți tac fiorul
mărturisit și nu
ascunde-Ți-l în soare
și-arată-Ți-l în noapte
- dar nu-l mai aibă nimeni
Isuse - decât Tu!