Mântuirea şi înviorarea
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Şi când se lasă peste tine mâhnirea, ori de unde ar veni ea, - cazi în genunchi la picioarele Domnului
Mergi în Casa Domnului, ori în odăiţa ta ascunsă
- şi acolo adu-I la cunoştinţa Lui mâhnirea pe care o ai.
Şi-I cere sfatul, ce cale trebuie să iei pentru a scăpa din starea asta.
2 - Cere-I Domnului liniştita înţelepciune spre a-ţi duce datoria până la împlinire, cu un rod bun.
Atunci tu vei trece cu bine prin ispita mâhnirii,
iar folosul mântuitor pe care îl vei avea de pe urma ei, va fi binecuvântat.
Şi pentru tine şi pentru alţii.
3 - Adevăraţii prieteni vin să te înconjoare mai ales când îţi este greu, nu numai când îţi este bine.
Când îţi este mâhnită inima nu numai când îţi este veselă.
Dar numai Domnul vine atunci.
4 - Adevăraţii oameni drepţi caută sufletele fraţilor lor mai ales când sunt în strâmtorare, în foamete, în lipsuri, în temniţă şi în boli (Matei 25, 35),
căci mai ales atunci se dovedeşte nu numai că prietenia frăţească este adevărată,
dar şi că credinţa lor în Domnul este sănătoasă şi statornică.
5 - O, de multe ori se întâmplă că numai când trece încercarea, - atunci te caută prietenii
şi atunci vin să te mângâie fraţii.
Când nu mai este nici o primejdie, atunci eşti înconjurat de binevoitori.
Şi când Domnul începe să-ţi facă bine să-ţi treacă necazul
- atunci mulţi se grăbesc să vină la tine.
6 - Atunci când ţi-a trecut greul vin să te înconjoare şi de-aproape cei care te-au înconjurat numai de departe, când erai în strâmtorare.
Mulţi nu te cunoşteau când erai dispreţuit şi smerit,
- dar îndată ce te văd că ajungi cu nume şi cu putere,
- nu te mai poţi scăpa de prietenia lor.
Aşa suntem noi oamenii, - mulţi şi de multe ori...
7 - Sunt printre noi totuşi atât de mulţi, care merg mai des la fratele lor, nu când îi face bine Domnul, ci când îi fac rău oamenii.
Merg chiar dacă trebuie să înfrunte primejdii.
Merg chiar dacă este departe,
şi chiar dacă e greu, şi chiar dacă pentru aceasta ei ar avea şi de suferit.
Merg să dea, - nu să primească!
Merg când este nevoie, nu când nu este!
Binecuvântaţi să fie puţinii aceştia acum şi în veci.
8 - O, sufletul meu şi fiul meu, învaţă totdeauna: când este nevoie de tine
şi unde trebuie să mergi.
Învaţă să-ţi iubeşti fratele cu fapta şi cu adevărul
- nu numai cu vorba şi cu sărutul!...
9 - Înţelege când trebuie să-l înconjuri de aproape pe prietenul tău.
Mergi la el şi bucură-te cu el, când îi face Domnul bine, - căci aceasta îi va face şi mai luminoasă bucuria lui.
Dar, mai ales, du-te atunci când va fi la greu, căci atunci merg cei mai puţini.
Şi atuncea lui, îi este de cea mai mare lipsă!
10 - Stai lângă Domnul credincios şi hotărât când Lucrarea Lui trece prin momente grele de prigoniri şi încercări
şi când Numele Lui şi credincioşii Săi lucrători sunt la greu.
Căci după ce greul va trece, şi vor veni iarăşi Sărbătorile Libertăţii,
atunci mulţi vor veni şi vor zice: Doamne, Doamne...
11 - Domnul Se va bucura în Ziua Slavei de toţi ai Săi...
Dar cea mai mare bucurie va avea-o de cei care au rămas necurmat lângă El în toate necazurile Lui (Ioan 17, 8).
12 - De aceea să-L înconjurăm de aproape şi noi pe Domnul acum, la greu.
Şi pe fratele nostru în strâmtorarea lui.
Căci numai atunci noi vom fi fraţi şi prieteni adevăraţi.
13 - Nu este om care să fie viu şi să nu greşească, - de aceea fiecare din noi ar trebui să fim plini de înţelegere şi de îngăduinţă pentru oricare semen al nostru
care din o cauză sau din alta, cade în vreo greşeală...
14 - Oricui dintre noi i se poate întâmpla să uite sau să schimbe ceva, din ceea ce ştie
- sau ceea ce face.
Oricui i se poate întâmpla să piardă
sau să strice ceva,
din ceea ce primeşte, sau ceea ce dă.
De aceea să nu judecăm pe nimeni când ajunge aşa.
15 - Oricui i se poate întâmpla să rupă sau să calce ceva,
să nedreptăţească sau chiar să facă un mare rău
- din nebăgare de seamă - şi fără voia sa,
Lucrării Domnului, sau unui alt semen al său.
De aceea niciodată când i se întâmplă aceasta altuia, n-ar trebui să sărim îndată cu tunete ucigătoare asupra capului său
- ca nu cumva şi alţii să ne facă nouă la fel, când s-ar întâmpla să facem răul acesta.
16 - Nu este nici un om cu desăvârşire bun şi fără nici un păcat (Marcu 10, 18).Meritul unora este însă mai mare, numai pentru că dându-şi seama de răutatea firii lor trupeşti,
şi de faptele lor rele,
- le plâng cu pocăinţă
şi luptă să nu se mai lase ispitiţi de firea pământească şi biruiţi de păcat.
17 - Acelora care din tot sufletul lor, voiesc şi luptă pentru a birui păcatul, Dumnezeu le-a promis harul Său,
Hristos le-a dat biruinţa Sa,
iar Duhul Sfânt le dă îndemnul şi călăuzirea Lui neîncetată.
18 - Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, care cheamă lucrurile ce nu sunt încă întocmai cum ar fi (Rom. 4, 17),
deşi n-au ajuns încă.
Căci până la urmă, prin lupta lor statornică,
prin credinţa lor adevărată
şi prin Harul lui Dumnezeu, vor ajunge aşa.
19 - După cum nici un om viu nu este ca să nu păcătuiască,
tot aşa nici un om viu nu este ca să nu-şi poată părăsi păcatul
şi birui firea lui cea trupească
- numai dacă vrea.
20 - Nici un om viu nu-i fără păcat, de aceea n-ar trebui să fie nici fără lacrimi,
şi nici fără pocăinţă,
şi nici fără mărturisire
şi deci nici fără îndreptare!
Dumnezeul nostru fă-ne pe toţi atunci aşa.
Amin.