Mântuirea și înviorarea
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Și când se lasă peste tine mâhnirea, ori de unde ar veni ea, - cazi în genunchi la picioarele Domnului
Mergi în Casa Domnului, ori în odăița ta ascunsă
- și acolo adu-I la cunoștința Lui mâhnirea pe care o ai.
Și-I cere sfatul, ce cale trebuie să iei pentru a scăpa din starea asta.
2 - Cere-I Domnului liniștita înțelepciune spre a-ți duce datoria până la împlinire, cu un rod bun.
Atunci tu vei trece cu bine prin ispita mâhnirii,
iar folosul mântuitor pe care îl vei avea de pe urma ei, va fi binecuvântat.
Și pentru tine și pentru alții.
3 - Adevărații prieteni vin să te înconjoare mai ales când îți este greu, nu numai când îți este bine.
Când îți este mâhnită inima nu numai când îți este veselă.
Dar numai Domnul vine atunci.
4 - Adevărații oameni drepți caută sufletele fraților lor mai ales când sunt în strâmtorare, în foamete, în lipsuri, în temniță și în boli (Matei 25, 35),
căci mai ales atunci se dovedește nu numai că prietenia frățească este adevărată,
dar și că credința lor în Domnul este sănătoasă și statornică.
5 - O, de multe ori se întâmplă că numai când trece încercarea, - atunci te caută prietenii
și atunci vin să te mângâie frații.
Când nu mai este nici o primejdie, atunci ești înconjurat de binevoitori.
Și când Domnul începe să-ți facă bine să-ți treacă necazul
- atunci mulți se grăbesc să vină la tine.
6 - Atunci când ți-a trecut greul vin să te înconjoare și de-aproape cei care te-au înconjurat numai de departe, când erai în strâmtorare.
Mulți nu te cunoșteau când erai disprețuit și smerit,
- dar îndată ce te văd că ajungi cu nume și cu putere,
- nu te mai poți scăpa de prietenia lor.
Așa suntem noi oamenii, - mulți și de multe ori...
7 - Sunt printre noi totuși atât de mulți, care merg mai des la fratele lor, nu când îi face bine Domnul, ci când îi fac rău oamenii.
Merg chiar dacă trebuie să înfrunte primejdii.
Merg chiar dacă este departe,
și chiar dacă e greu, și chiar dacă pentru aceasta ei ar avea și de suferit.
Merg să dea, - nu să primească!
Merg când este nevoie, nu când nu este!
Binecuvântați să fie puținii aceștia acum și în veci.
8 - O, sufletul meu și fiul meu, învață totdeauna: când este nevoie de tine
și unde trebuie să mergi.
Învață să-ți iubești fratele cu fapta și cu adevărul
- nu numai cu vorba și cu sărutul!...
9 - Înțelege când trebuie să-l înconjuri de aproape pe prietenul tău.
Mergi la el și bucură-te cu el, când îi face Domnul bine, - căci aceasta îi va face și mai luminoasă bucuria lui.
Dar, mai ales, du-te atunci când va fi la greu, căci atunci merg cei mai puțini.
Și atuncea lui, îi este de cea mai mare lipsă!
10 - Stai lângă Domnul credincios și hotărât când Lucrarea Lui trece prin momente grele de prigoniri și încercări
și când Numele Lui și credincioșii Săi lucrători sunt la greu.
Căci după ce greul va trece, și vor veni iarăși Sărbătorile Libertății,
atunci mulți vor veni și vor zice: Doamne, Doamne...
11 - Domnul Se va bucura în Ziua Slavei de toți ai Săi...
Dar cea mai mare bucurie va avea-o de cei care au rămas necurmat lângă El în toate necazurile Lui (Ioan 17, 8).
12 - De aceea să-L înconjurăm de aproape și noi pe Domnul acum, la greu.
Și pe fratele nostru în strâmtorarea lui.
Căci numai atunci noi vom fi frați și prieteni adevărați.
13 - Nu este om care să fie viu și să nu greșească, - de aceea fiecare din noi ar trebui să fim plini de înțelegere și de îngăduință pentru oricare semen al nostru
care din o cauză sau din alta, cade în vreo greșeală...
14 - Oricui dintre noi i se poate întâmpla să uite sau să schimbe ceva, din ceea ce știe
- sau ceea ce face.
Oricui i se poate întâmpla să piardă
sau să strice ceva,
din ceea ce primește, sau ceea ce dă.
De aceea să nu judecăm pe nimeni când ajunge așa.
15 - Oricui i se poate întâmpla să rupă sau să calce ceva,
să nedreptățească sau chiar să facă un mare rău
- din nebăgare de seamă - și fără voia sa,
Lucrării Domnului, sau unui alt semen al său.
De aceea niciodată când i se întâmplă aceasta altuia, n-ar trebui să sărim îndată cu tunete ucigătoare asupra capului său
- ca nu cumva și alții să ne facă nouă la fel, când s-ar întâmpla să facem răul acesta.
16 - Nu este nici un om cu desăvârșire bun și fără nici un păcat (Marcu 10, 18).Meritul unora este însă mai mare, numai pentru că dându-și seama de răutatea firii lor trupești,
și de faptele lor rele,
- le plâng cu pocăință
și luptă să nu se mai lase ispitiți de firea pământească și biruiți de păcat.
17 - Acelora care din tot sufletul lor, voiesc și luptă pentru a birui păcatul, Dumnezeu le-a promis harul Său,
Hristos le-a dat biruința Sa,
iar Duhul Sfânt le dă îndemnul și călăuzirea Lui neîncetată.
18 - Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, care cheamă lucrurile ce nu sunt încă întocmai cum ar fi (Rom. 4, 17),
deși n-au ajuns încă.
Căci până la urmă, prin lupta lor statornică,
prin credința lor adevărată
și prin Harul lui Dumnezeu, vor ajunge așa.
19 - După cum nici un om viu nu este ca să nu păcătuiască,
tot așa nici un om viu nu este ca să nu-și poată părăsi păcatul
și birui firea lui cea trupească
- numai dacă vrea.
20 - Nici un om viu nu-i fără păcat, de aceea n-ar trebui să fie nici fără lacrimi,
și nici fără pocăință,
și nici fără mărturisire
și deci nici fără îndreptare!
Dumnezeul nostru fă-ne pe toți atunci așa.
Amin.