Păcatul și iertarea
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Nici unul dintre noi nu-i scutit de posibilitatea de a păcătui, de aceea nu-i scutit nici de datoria de a ierta.
Nu s-a putut ascunde de păcat, n-ar trebui să se ascundă nici de Hristos.
A ascultat de șarpe, - n-are dezvinovățire să asculte și de Dumnezeu.
A primit nesilit ispita
de bună voie ar trebui să primească și harul Crucii mântuitoare.
2 - În lupta cu păcatul și spre dobândirea mântuirii, Dumnezeu a dat fiecărui om viu descoperirea adevărului care este Învățătura și Lumina Sa.
Apoi i-a dat voința liberă.
Apoi sfătuitorul conștiinței sale.
Apoi Sângele lui Hristos și puterea Duhului Sfânt.
- Cine le folosește pe toate acestea spre a ajunge bun, este vrednic și răsplătit.
Cine le nesocotește pe toate ca să ajungă rău, este nevrednic și pedepsit.
Pentru că așa și merită fiecare.
3 - Sufletul meu și fiul meu, la început omul nu este nici bun nici rău...
Dar sigur el se face apoi bun sau rău, - prin voința sa.
De aceea ia bine seama și luptă-te necurmat,
crede puternic
și nădăjduiește totdeauna.
4 - Când ai căzut, ridică-te cu lacrimi și cu voință.
Când ai biruit, apleacă-te cu lacrimi și cu smerenie.
Când ai ajuns, slăvește-L numai pe Dumnezeu cu lacrimi și cu recunoștință.
5 - După cum cele două simțuri trupești, văzul și auzul ne sunt cele mai însemnate pentru viața trupească,
- tot așa auzirea Cuvântului lui Dumnezeu
și vederea limpede a voii Sale - ne sunt de cea mai mare însemnătate pentru sufletul nostru.
6 - Cine nu vrea să audă, acela niciodată nu va ști.
Cine nu vrea să vadă, acela niciodată nu va face voia lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a dat amândouă aceste posibilități numai noi să le folosim bine.
7 - Dis-de-dimineață, în fiecare zi, datoria noastră și biruința noastră este să alergăm la rugăciune.
Să-L rugăm pe Domnul ca să ne facă să-I auzim în tot timpul zilei glasul Său
călăuzitor și mustrător și limpede,
- chemându-ne ca să pășim pe urmele Sale.
Și să ne arate prin adevărul și prin lumina Sa, totdeauna calea pe care trebuie să umblăm ascultători după El.
8 - Să facem și noi pe cei din jurul nostru să audă de la noi nu glume și vorbe nefolositoare,
nu certuri sau bârfeli...
și nu minciuni, fățărnicii, laudă de sine, răstălmăciri sau flecării,
ci Cuvântul Bunătății lui Dumnezeu
care să-i ducă la credința și la încrederea în El.
9 - Să arătăm celor din jurul nostru nu calea pe care trebuie să nu umble,
adică cea a neascultării, a răutății, a păcatului, prin faptele noastre stricate și urâte,
- ci să le arătăm cu o purtare vrednică, trăirea sfântă pe care s-o urmeze și ei, fiecare și toți.
10 - Dacă le spunem cum trebuie să se poarte, atunci să le și arătăm o astfel de purtare, cu fapta noastră.
Căci desigur e mare lucru a le spune altora o învățătură bună
dar este și mai mare lucru a le-o arăta prin trăirea noastră.
Mai ales copiii, nu învață cu urechile, cât învață cu ochii.
11 - În fiecare dis-de-dimineață acest gând să-ți fie cel dintâi,
ca să-l ai în față întreaga ta ziuă spre a-l împlini!
Și în fiecare seară, - el să-ți fie cel din urmă,
ca să vezi cum l-ai împlinit.
12 - Ce repede ni se deprinde gura cu vorbele urâte,
și ochii cu privirile rușinoase,
și picioarele cu căile stricate,
și mâinile cu gesturile nevrednice,
și degetele cu apucăturile vinovate...
Și apoi ce greu ne mai putem scăpa
- și câtă luptă grea ne trebuie să mai scăpăm de sub stăpânirea tiranică a deprinderilor rele pe care le-am învățat!
O, dacă am lupta numai pe jumătate înainte, ca să nu le învățăm!
13 - Toată viața celui credincios este o luptă continuă, spre a birui și înlătura din firea sa, deprinderile rele,
dar adesea reușește prea puțin
și prea târziu.
14 - Obișnuința este a doua natură a omului - spune o vorbă înțeleaptă.
Căci deprinderile rele îl strică chiar și pe un om mai bun,
iar deprinderile bune îl schimbă chiar și pe unul pornit rău.
15 - Este foarte însemnat lucru cu ce deprinderi ne obișnuim.
Și ce deprinderi au aceia cu care ne însoțim de obicei.
Fiindcă oamenii se învinuiesc repede unii pe alții. Ce ușor ajungi să faci, sau să vorbești la fel, cu cei între care stai.
Stați numai între oamenii cu deprinderi bune.
16 - Cei răi, au de obicei, un caracter slab.
Oricât de mulți răi ar fi undeva, ei nu-l pot schimba pe omul cel bun, care are un caracter puternic.
Dar cel bun poate influența puternic tot mediul lui, pe toți cei din jurul său, - dacă este în adevăr bun.
17 - Deprinderile noastre bune, dacă sunt practicate mereu, chiar fără nici un cuvânt, vor avea o foarte mare înrâurire asupra celor care sunt cu noi.
Purtarea noastră demnă și serioasă, se va impune pretutindeni.
Munca noastră cinstită și vrednică va fi admirată de toți.
Atitudinea noastră dreaptă și curajoasă ne va aduce respectul multora.
Gesturile noastre măsurate și cu bun-simț ne vor face numai cinste,
iar bunăvoința noastră și inima noastră gata oricând de ajutor, de iertare, de pace, de orice lucru bun
- întâi îi va mira pe ceilalți, dar în curând îi face pe mulți să facă și ei la fel.
Iată ce mare bine putem face. Și ce mare păcat facem, dacă nu lucrăm binele acesta.
18 - Oriunde vei sta sau vei munci, sau vei petrece
- caută să practici cu regularitate deprinderea rugăciunii și a cântării,
a dărniciei și a înfrânării,
a cinstei și a într-ajutorării,
a bunei cuviințe și a evlaviei.
- Cu ele să-ți deprinzi gura, cu ele ochii, cu ele urechile,
cu ele mâinile și picioarele și toate mădularele tale.
Și cu ele caută să deprinzi și pe alții, spre a forma în jurul tău caractere sănătoase și ființe vrednice,
suflete credincioase și trăiri folositoare.
19 - Oamenii mai întâi L-au văzut la ai Domnului pe El, pe Hristos, - făcând binele,
apoi L-au auzit la ei - vorbindu-le despre binefacere.
Biserica Creștină, sute și sute de ani, mai întâi le-a arătat păgânilor trăirea, apoi învățătura.
De aceea i-a cucerit!
20 - De potrivnicii mărunți și obișnuiți, ușor putem scăpa.
Mai greu scăpăm de cei mari.
Din încercările și ispitele mici, ușor putem ieși biruitori.
- Mai greu le biruim pe cele mari.
Micile încurcături și piedici, ușor le putem înlătura.
Mai greu le putem înlătura pe cele mari.
Dumnezeul nostru, scapă-ne Tu, de ceea ce noi nu știm și nu putem.
Amin.